Vocea ta. Sunt mici, dar sunt mari

Alina Ivan
Alina Ivan

Copiii noștri cresc foarte repede și asta se întâmplă chiar ”sub nasul nostru”. Îi dai viață și ai impresia că o să-l ai mereu lângă tine, dar îți dai seama că acum are deja 35 la pantofi și că e deja propriul lui șef. Când era foarte mic, te simțeai obosită de la atâtea biberoane și băi, apoi crește un pic și ai un pui mic care te ține de mână și întreabă: ”Mami, când ninge?”.

Nu trece mult și vine Crăciunul, apoi e vară și îi vezi lângă tine pe o cărare de munte. Ăla mic al tău are bocanci, echipament de munte și te întrebi: ”Cine o fi omulețul ăsta frumos cu care miros florile acestea albastre pe care nici nu le cunosc?”

Într-o miercuri seara intri în camera ei, vezi pânze pictate, chitara pe pat și o poză de când avea un an. Toată lumina soarelui te inundă și ai vrea să oprești timpul. Apoi inspiri și îți zici: ”Măcar cel mic e mic.” Mai e încă timp.

Mai e timp să fim mici și să mergem la teatrul de păpuși. Zilele trec și vezi că cel mic e mult mai înalt decât ți-ai imaginat și nu îți vine să crezi că trebuie să îl înscrii la școală anul acesta. Asta e de-a dreptul ridicol. Ce să caute cel mic la școală? Adică înțelegi cea mare, dar ăsta mic? Nu. E prea repede. Apoi te uiți. Ea citește la măsuța ei, iar el vrea să instaleze un nou joc cu motociclete. Deodată, iar nu poți respira.

Fugi la cutia cu nasturi, apuci centimetrul și îi măsori cu un fel de bucurie și teamă. Primul mușchetar blond: 134 cm. Nu!!Da? Adică avea 50 cm. Când? Ești fericită. Ești nostalgică. Ești mami. Scapi centimetrul din mână. Apoi ea te privește cu ochii ei calzi: ”Eu când o să fiu mare, o să îți fac o prăjitură mare în formă de inimă și o cafea. Tot timpul.” Ai lacrimi mari pe obraji, lacrimi calde și bune. O strângi în brațe și îți ridică centimetrul. Al doilea mușchetar blond: 114 cm. Îhâ…”Vezi mami? Sunt și eu mare! Mami, știi ce aș vrea eu? Ca anul viitor să nu ne mai aducă Moș Crăciun cadouri, să aducă multă iubire, așa ca până acum”. Sunt ultimele zile în care poți spune că cel mic mai are 5 ani. Ai vrea să spui viermelui de mătase din ”James și Piersica Uriașă” să mai facă niște sfori extrem de subțiri de mătase, să ți le dea și cu ele să prinzi ziua de astăzi, dar să nu vadă nimeni că ai trișat puțin.

Fiecare zi lângă ei e un cadou pentru că timpul trece, trece….Sunt mici, dar sunt mari.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa