Vocea ta: Tanti care bate copiii care plâng

O știți pe tanti care bate copiii care plâng?

Stăteam la o coadă să iau nişte legume. În faţa mea, o bunică şi o pruncuţă în cărucior. Plângea copila de mama focului. Era plânsul ăla, cum să-l numesc mai bine, plânsul-tampon-de-dinainte-de-somn. Da, până şi eu reuşesc să-l recunosc. Plânsul ăla care nu trece cu nimic, care poate fi oprit câteva secunde, dar care revine în valuri din ce în ce mai vijelioase, până la momentul liniştii dulci a somnului (nu toţi copiii fac aşa, desigur!)

Ştiu, din micile mele experienţe (era să zic experimente) cu nişte copii, că uneori e suficient să ţâţâi, să te strâmbi, mă rog, să faci ceva care iese din tipar, aşa încât micuţul e repede atras de noua “ curiozitate” şi se calmează pentru scurt timp. Sigur, pentru bunul lui somn, e bine să revină repede la “ oaaaaa-ooaaaooooaaaa”-urile lui.

”Se supără tanti asta drăguță și te bate!”

Aşa că asta am şi făcut: mă uit la copilă, îi surprind privirea şi încep să îi zâmbesc din ochi, să mă maimuţăresc, să mă ţâţâi potrivit vârstei ei. Copila tace, rânjeşte, apoi îşi freacă ochii şi îşi aduce aminte că mai are de plâns. Şi hohoteşte. Bunica, atentă ca toate bunicile şi dornică să nu cumva să deranjeze lumea, îi zice nepoţicii: ”Taci, măi mamaie! Taci, că e urât, eşti fetiţă mare (!), nu mai urla, că uite, se supără tanti asta drăguţă şi te bate!”

Nu pot decât să mă simt minunat pe post de sperietoare. Şi mi-am însuşit şi o lecţie bună de la oameni care chiar se pricep la copii, nu ca mine, care…

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație