Vocea ta: Vacanţă cu bebe? Hmm…

vacanta

Dacă n-ați avut până acum nicio vacanță cu bebe, atunci citiți mai jos:

Vacanța cu bebe este (nu, nu este, vacanță ad litteram!) un șir de zile petrecute în altă parte, cu rutina de acasă dată peste cap și cu idei noi despre cum să faci una sau alta. Bun. Aș putea să închei aici, nu?

Ei, să vedem, vacanța cu bebe nu există, este ceva ce nu pot asocia cu vreun cuvânt. Și răsuflați, e de bine, tot ce am sporovăit până acum, vacanța cu bebe este ceva frumos, este aventură, cu apariții dințoase (patru deodată, plus febra aferentă), achiziții noi, cântat în locuri unde se propovăduiește liniștea, dormit în poziții noi și contrare axei Pământului.

Noi am fost speciali, am avut vacanță cu bebe șiii… bunic.

Să vedem, clar, participanții: Bebe – o fetiță gingașă, Loli, de un an plus o lună, părinții: doi tineri simpatici (tot timpul, mai puțin când sunt stresați și copleșiți de vești rele) și cu nevoi urgente de relaxare și petrecut timp cu dragostea lor gânguitoare, în același timp, și bunic de Loli ( socrul meu), ghid de excursie și ajutor pentru nepoata dragă.

Cum începe o astfel de vacanță?

Mai întâi cu bagajul – cu făcutul, desfăcutul – împachetări de mii de ori. Nu încape niciodată tot, oricât ai încerca. Și de fiecare dată când plec undeva, îmi impun să nu exagerez, nu iese nicicum. Cum de l-am terminat până la plecare? Uite așa: Hainele, chestiile moi, plușuri fetei au fost vidate. Da, am găsit niște pungi pentru haine ce pot fi vidate prin rulare. Genial cel care s-a gândit la asta. Există un mic neajuns, care pe noi nu ne deranjează. Vă zic doar atât: dacă ați văzut vreo poză cu noi și vi se pare că arătăm ușor mototoliți la cămăși, rochii, de aici ni se trage. Ei, și ce, suntem în vacanță și în vacanță nu netezim dungile de la pantaloni sau tricou. Ne lăsăm răvășiți de voie bună, gustăm relaxarea din plin.

După terminarea bagajului (neîncăpător, închis cu greu) ce urmează? Traseul.

Da, traseul. De care personal nu m-am ocupat deloc, nu am nici un fel de regrete, se  simte? Asta nu pentru că nu mi-ar fi făcut plăcere, însă nu am avut timp. A fost sarcina bunicului și s-a ocupat foarte bine. Noi am ales un circuit, de-a lungul căruia am avut, la începutul călătoriei, un popas mai mare de vreo 3 zile, la o familie de prieteni, Ne-am gândit că este mai bine pentru Loli, să stăm undeva la început de vacanță într-un singur loc. Să fie tranziția mai ușoară de la rutina de acasă la rutina de călătorie, să zicem.

Am încercat să respectăm ora de masă, somnul de seară cu întreg ritualul de baie, giugiuleală și ce mai facem noi să aibă vise frumoase copilul. În rest a fost program de Loli. S-a plictisit de stat în mașină, am oprit. Ne-am jucat, mers, dansat, văzut ce era de văzut în zonă. A vrut nani, nani a fost.

Dacă a avut nevoie de căruț? Nu. L-am cărat kilometri și nu prea l-am folosit. Loli e genul agățat, adică stă la mama și la tata în brațe. În cazul că aveți un copil certat cu căruțul vă recomand un sistem de purtare sau mușchi antrenați la brațe. Noi am avut din ambele. J

Mai departe… Obiective!

Am bifat acasă pe listă multe, nu le-am făcut pe toate. Am ținut cont de noi, de vreme și dispoziția copilului. Am încercat să nu facem slalom printre obiective, indiferent cât de minunate ar fi fost, să vedem totul (să ne dăm șansa să ne întoarcem, nu ?).

Traseele erau de maxim 3 ore de mers cu mașina. Și nu la un loc, ci fragmentat. Restul plimbare, vizite la muzee, picnic, nani (Loli) într-un parc răcoros. Este bine de documentat acest lucru înainte de excursie. Dacă alegeți un circuit și aveți cazări în locuri diferite seară de seară, fiți atenți la distanțe. Așa am procedat noi ca să avem timp de văzut puncte turistice, de masă, somn, jucat și mers (tare îi mai place mândrei să lipa-lipa peste tot). Aici bunicul a fost de mare ajutor, ne-a fost ghid, ne-a povestit frumos istorie, curiozități ale locurilor văzute. Cine nu are bunici să și-i cumpere. Așa era vorba sau nu ? Ei, ceva pe acolo.

Cazări: deoarece am stat într-un singur loc mai mult, apoi în fiecare noapte în altă parte nu am căutat locuri very baby friendly, care să aibă loc de joacă, mobilier pentru bebei. Am cerut doar un pătuț (să se joace Loli când facem bagajul dimineața mai mult, că de vreo trei luni este adepta ”dorm cu mama și tata”, și nu este loc de contra-argumente, iar noi suntem ok cu asta). În rest, am căutat locuri aerisite, în afara orașelor, cu grădină, cu iarbă multă (Loli iubește să calce pe iarbă, să o guste) – pensiuni, hanuri sau case de oameni care închiriază camere. Să fie nu ca acasă, dar să fie primitor, să poată explora prințesa vegetație și spații.

Așteptări (și ele fac parte din călătorie): multe pierdute pe drum și obținut altele pe care nu le-am luat în calcul. Să fim realiști, vacanța perfectă cu bebe nu există, dar tocmai ăsta e farmecul. Ceea ce iese ca la carte nu emite amintiri, tind să cred.

Ne-am relaxat?  Clar, nu acesta este cuvântul potrivit. Dar dacă iei în calcul faptul că ne-a fost bine, am văzut atâtea, am stat cu fiica noastră tot timpul, am experimentat jocuri, vorbe noi, atunci pot spune că ne-am relaxat.

Am avut nevoie de alt aer? Da, desigur. Cel de acasă era încărcat, greu de la toate lucrurile rele care ne-au invadat după analizele fetei. Și era cazul să le risipim. Să se dilueze, să luăm o pauză ca apoi să mergem mai departe. Cu zâmbetul pe buze, că așa e bine.

Intră în conversație