Vocea ta: Vacanţă în doi

Prima vacanţă în doi, eu şi blondul meu

Am plecat spre munte, eu la volan, el în spate în scaunul lui, primul drum lung singuri. Eram atât de emoţionată şi de încordată încât, dacă încercai să mă înţepi cu un ac, garantez că nu intra.
Blondul a adormit în primele zece minute, de după ce am pornit motorul şi a continuat să doarmă aproximativ două ore, iar asta m-a ajutat să mă relaxez. Şi m-am bucurat de drum şi de şofat.
Am ajuns la cabană, iar când am coborât din maşină, am observat că nu tremuram şi nici febră musculară nu aveam, şi mi-am zis că sunt tare.

Vacanţă la munte!

Am decis să mergem într-un loc familiar, unde mai fuseserăm, încă de pe vremea când blondul era la purtător. Am ales să fiu printre prieteni, chiar dacă locul respectiv era plin de amintiri, dintr-o altă viată.
Şi eu şi blondul ne-am bucurat mult când am ajuns acolo. Cabana arăta mai bine decât îmi aminteam, cu unele lucruri noi, dar şi cu cele vechi, de care îmi era dor.
N-am pierdut prea mult timpul să contemplu împrejurimile pentru că blondul avea program de bălăceală. Da, la munte bălăceală. De două ori pe zi a avut bălăceală, în părăul de lângă cabană. Şi, da, am făcut şi drumeţii, în pădurea de lângă şi ne-am umplut burţile de zmeură şi mure.

Ne-am dat şi cu tiroliana şi ne-am urcat pe panoul de căţărare, mai mult el, iar eu l-am încurajat şi susţinut. Sunt sigură că m-ar fi încurajat şi el pe mine, dar de susţinut… Amândoi am făcut ce ne plăcea şi ce ştiam mai bine.

Am vizitat şi peştera lui favorită

Îmi promisese de acasă că mă va duce să-mi arate şi mie peştera lui. El nu îşi mai aduce aminte de câte ori am vizitat-o împreună, încă de când era cât lingura. Era însă important pentru el să se simtă important, util, să facă şi el ceva pentru mine.
Îşi făcuse planul de acasă şi chiar şi în seara de dinaintea plecării a mai făcut o recapitulare. Eu încercam să-l culc, ca să pot finaliza bagajul în linişte, când îl aud:

– Mama, ţie îţi place carnea la grătar?
– Da.
– Bravo! O să mâncăm carne la grătar. Radu (proprietarul cabanei) ştie să facă. O să-i zic eu. Că şi mie îmi place carnea la grătar.
– Mulţumesc. Acum ce poveste vrei să citim?
– Mama, dar tu ştii ce-i aia o peşteră?
– Da, este o grotă, o gaură în peretele muntelui făcută de ape.
– Bravo! O să te duc să o vezi!
– De abia aştept să mergem! Ce zici, lăsăm muntele pentru mâine când vom fi acolo şi îţi citesc Cartea Junglei?
– Mama, dar bălăceală o să faci?
– Nu cred, e cam rece apa de munte.
– Nu, nu e. Şi o să te învăţ să faci diguri.
– Sigur. Auzi, dar pe tine cine te-a învăţat să faci diguri?
– Ştiu eu, de când eram mic (are trei ani şi jumătate!), poate tata?!
– Cred că tati, da. Acum hai să ne culcăm şi mâine când ajunge la munte facem tot ce îţi doreşti tu.
– Bravo! Mergem doar noi doi, bravo!

Avea planul de vacanţă gata făcut, ştia clar ce voia să facem şi am făcut. Şi toate grijile mele au dispărut. Ce să mai, toată vacanţa asta a fost o piatră de hotar! Blondul meu şi cu mine am reuşit!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație