Vocea ta. Ziua în care am ales să ascult de Diavol

mamici pe tocuri

The Devil wears Prada, baby!

Astea au fost ultimele ei cuvinte, apoi s-a bagat în dormitor și mi-a zis să nu intru după ea. Nu știu ce să fac, credeam că e bine și și-a revenit după nastere. Dar acum îmi zice asta și eu nu știu ce să fac. Dacă să intru după ea sau nu.

În mod normal, n-aș fi îngrijorat, doar că acum, ”the devil” în combinație cu fetița noastră de 8 zile, ”lasă-ne puțin singure, nu intra peste noi” și o posibilă depresie, mă pune pe gânduri.

Oare vrea să-și bage filmul ăla și să se uite la el? Dar cum? Că nu are televizor în cameră… Poate pe laptop? Poate vrea să i-l pun eu și ăla a fost un ordin? Mai bine să-o intreb? Dar iar o să enerveze și o să-mi zică că n-o ascult niciodată. Mai bine aștept aici…

Aoleu! Dar dacă vrea să-și comande Prada din ăia??? D-aia a dat fuga repede în hol și apoi a zbughit-o repede în dormitor, ca să-și ia portofelul. Cred că sunt cam scumpi Prada aștia. Dar, în fine, lasă, îi e greu și ei cu cezariana, cu alăptatul, merită să se răsfețe. Asta e, încă 100 de euro dați pe pantofi. Dar oare de ce a mai zis ”devil”…?  Ăla o fi fost avertismentul să nu intru?

___________________

În dormitor miroase a spirt, scutece și Cutaden.

Stau întinsă pe pat in pantalonii de pijamale bleu cu ancore, trași pentru burtiera care-și întinde elasticele ca să-mi sugă burdihanul, cu tricoul pe jumătate descheiat la nasturi, cu coada din vârful capului și colțurile gurii căzute.

Mă uit la chipul ei rozaliu și rotund, și parcă mi se mai șterge puțin câte puțin din eșecul cezarienei care nu mă iartă și mă pedepsește la fiecare mișcare curajoasă pe care o risc.

Mă uit apoi la biberonul gol de pe noptieră și sunt pregatită să-mi scriu singură diploma de cea mai groaznică mamă din lume.  Simt însă o bucurie pshihopată – că măcar la ceva sunt și eu bună. Să nu fiu bună…

Cât de grozavă eram eu ca viitoare mamă și cât de adânc am căzut acum în mlaștina cu lapte praf.

Și vocile astea două din cap pe care nu știu cum să le arbitrez. ”Termină cu completarea aia că ai lapte în țâțe cât pentru 2 copii” vs. ”Greu, greu, foarte greu o sa reusești să scapi de completare”. Cum decid eu care neonatolog știe mai bine? Cum fac eu să comand copilul ăstuia și pieptului să se împrietenească exclusiv?

Gândul îmi zboară la Andreea, care ne povestea la cursul de alăptare cum și în ce fel să facem, cum să trecem peste obstacole, cum să ne așezăm, să atașăm, să masăm. Și să alăptăm. Exclusiv. Și să refuzăm completarea.

Le știam pe toate, și-n capul meu alăptam de dinainte să nasc. Fiindcă eu puteam și aveam cu ce. Cu voință. Doar că acum exista și nenorocitul ăsta de biberon pe care nu știam cum să-l exclud.

Si vocile astea două, una de înger și una de diavol care încercau să mă atragă fiecare de partea ei.

Tu poți să alăptezi, nu ai nicio problemă, copilul nu are nevoie de completare. Suge mai des fiindcă  e mic, nu fiindcă nu se satură. Îmi zicea cea divină.

Hai lasă, că nu e așa rău nici cu lapte praf, sunt atâția copii care cresc așa. Până și tu, tot cu lapte praf ai crescut. Și o să-ți fie și mai ușor așa, o să poți să ieși mai des, să te aranjezi, să mergi la coafor, să te simți iar frumoasă și puternică. Ma tenta drăcușorul.

Bingo! Asta e!

Și o zbughește repede din cameră, ii zice ceva lu’ barbati-su care o privește pierdut, ia un pachet din hol, îi zice să nu intre peste ele și intră iar in dormitor închizând ușa.

Își scoate rujul roșu din masa de toaletă și-și colorează buzele. Desface apoi cutia pe care a luat-o din hol, se așează pe pat și-și potrivește prețioșii.

Ia apoi copilul în brațe copilul și începe să-i vorbească.

Copilă, să știi de la mine că eu toată viața am obținut ce am vrut cocoțată. Așa l-am impresionat și pe taică-tu, după ce mi-am pus pantofii ăia roșii cu care m-am încălțat prima oară când m-a scos în oraș.

Așa am reușit să o conving și pe secretara de la facultate să-mi ia dosarul la admitere, după ce a înțeles că din cauza unui toc rupt n-am mai putut să ajung la timp la înscriere. Și la ultimul interviu, tipa de la HR m-a ales că i-au plăcut pantofii mei și nu teneșii contracandidatei.

Tocurile astea fac minuni, fetițo, deși nu sunt magice. O să vezi și tu când o să fii mare. Nu-i vorba doar de 5 sau 10 cm aștia care ți-i adaugă, e vorba de niște abilități vrăjitorești care te fac să simți că o să cucerești lumea, că poți și că o să-ți iasă. E vorba de elanul, curajul și încrederea care urcă de la picioare la cap și apoi se răsfrânge peste tot în lume. E vorba de EU POT care-ți vine de la tocuri.

El se uita pe gaura cheii și se oftă a liniște când o văzu așezată pe pat, cu copila în brațe. Începuse să transpire după ce văzuse 800 de euro sub poza unor pantofi Prada și spera să oprească cumva taifunul ce urma să-i măture cardurile. Era atât de liniștit acum, că nici nu se mai întreba de ce nevastă-sa stătea în pat în pijamale, dar cu pantofii cu toc în picioare și cu buzele rujate. Poate era cine știe ce recuzită de poze pe care el iar nu o înțelegea. Părea însă ca are o discuție importantă cu bebelușa care se cuibărise cu totul în sânul ei.

După 15 minute, sunetul de tocuri îl trezi din ațipeala în care căzuse pe canapea.

”Dragule, m-am hotărât, de azi îi schimb meniul fiică-tii! O să mănânce doar ce-i dau eu. Și nu din biberon. Am reușit să ajung la niște rezervoare ascunse de lapte care zăceau în mine.”

”Ahh, ce bine mă bucur. Credeam că s-a întâmplat ceva, că nu înțelegeam…Auzi, iubito, dar pantofii ăștia sunt Prada?”

——-

Resursă mai buna ca laptele matern și invenție mai tare ca tocurile eu nu știu să mai existe. Și să poată coexista atât de bine, scoțând în evidență acelasi lucru – feminitatea.

Așa că nu-i de mirarea că din asocierea celor două, s-a născut acest eveniment, #MamiciPeTocuri, ajuns anul acesta la a 4-a ediție în Bucuresti și prima în Târgoviște.

Evenimentul este adresat doamnelor însărcinate care îşi doresc să aibă un start cât mai bun în alăptare, mamelor care alăptează, dar şi celor care susţin alăptarea, invitate să participe încălţate în perechea preferată de pantofi cu toc.

În cadrul evenimentului vom arăta lumii că, pe lângă faptul că putem alăpta oriunde şi oricând doreşte bebe, o facem cu graţie şi frumuseţe, aşa cum este orice mamă cu un copil în brate.

Organizat în cadrul Săptămânii Mondiale a Alăptării, Mămici pe Tocuri este un eveniment în care îmbinăm cu succes partea de informare în privinţa alăptării cu partea de răsfăţ şi socializare de care orice femeie are nevoie.

Despre eveniment pe scurt:

  • Informare în privinţa alăptării şi asupra provocărilor presupuse de alăptarea la cerere alaturi de Dr. Ilinca Tranulis, medic pediatru si consultant in alaptare, Robert Diaconeasa si Ana Novic, DaddyCool and MommyCool, bloggeri pe daddycool.ro
  • Socializare cu alte mame cu aceleaşi preocupări
  • Informaţii despre hair& make up cu Alina Rosca Harabagiu, make up artist, si Andreea Călin, hairstylist la Yummy Mummy
  • Cadouri din partea partenerilor: Bella.ro, Yves Rocher, NN Asigurari de viata, Bounty Fair
  • Imagini de neuitat alături de copil într-un cadru de poveste realizate de catre Diana Damalan Photography
  • Ocazia de a proba haine semnate de Ana Novic, încălţăminte The 5Th Element şi accesorii din piele realizate de Gia Bacioiu de la SASH Accesories
  • Vom avea ateliere creative si chiar yoga pentru copii cu sprijinul celor de la Lycetuff Edu Center, iar echipa de la PlayGarden vor avea grija de joaca libera a copiilor prin spatiul de la Crayon Club
  • Ocazia de a sustine mamele antreprenoare din cadrul Targului Mamicilor: Books Dreamland, Mihaela Cosescu, cosmetice Amelie si parfumuri marca Luviana Atelier.

Înscrierea la eveniement se face prin completarea link-ului de mai jos:

Organizatori ai evenimentului: Ada Chindea, Mom Blogger and event planner @ Ceai cu Mamici si Diana Simion, Blogger si PR Specialist @ Mame Nebune.

Acest articol a fost scris pentru Totul despre Mame de catre MamiNuDoarme.ro, blog organizator al evenimentului de la Târgoviste.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație