Cum a reușit expresia ”Bătaia e ruptă din Rai” să fie atât de bine primită și privită?
Este, cu siguranță, o întrebare la care nu știu să răspund. Trist este că se potrivește la un procent foarte mare din populație. Am primit de foarte multe ori sfaturi pro „pălmuță la fund”: „Haide ca nu a omorât pe nimeni o pălmuță!!!” sau întrebări și priviri consternate: „Nu ți-ai lovit niciodata copiii?”, fără ca eu să fi deschis subiectul vreodată sau celebra zicală „o bătăiță bună și îi trece”.
Dacă ai simțit și tu nevoia să îți lovești copilul și vrei să nu faci asta citește și Parenting cu iubire – Descoperă-ți instinctele de părinte
Încă nu înțeleg de ce oamenii care practică genul acesta de disciplină nu văd că nu ajung la niciun rezultat. Copiii repetă exact aceleași comportamente pentru care au fost pedepsiți.
În acest articol, nu vreau să vorbesc despre nimic tehnic, teoretic: de ce nu e bine să abuzăm fizic sau emoțional? Care sunt consecințele? Putem da o simplă căutare: efectele violenței asupra copiilor si cred că lucrurile sunt foarte clare.
Astăzi, vreau să povestesc de ce nu sunt eu pro „pălmuța” care le rezolvă pe toate mai ceva ca Zâna Nașă. Nu sunt de acord pentru că eu cred în magia interioară a fiecăruia, în puterea vindecătoare cu care care suntem înzestrați. Cred cu tărie că avem toate resursele necesare pentru a comunica eficient cu semenii, pentru a ne cunoaște atât de bine, încât să nu ajungem la conflict sau să putem rezolva amiabil eventualele neîntelegeri ce apar între noi.
Bătaia inimii
Frecvența anumitor comportamente este aceeași, fie că folosim violența, fie că folosim bagheta magică din interiorul nostru. Spre exemplu, dacă un copilaș mic încearcă să bage mâna în priză, iar noi alegem fie să-l lovim peste mânuță, fie să-l îndepărtăm, cu calm, bunăvoință, răbdare si compasiune, totodata oferind o explicatie – ținând cont că nu face ceva rău, doar experimentează, fără să știe că poate fi în pericol- copilul va repeta acel comportament, până și-l va însuși, până va fi el sigur că a înteles ce se întâmpla exact. Atunci, dacă rezultatul este același, de ce să folosim ceva nociv, care va dezvolta în timp adevăratele probleme?
Revenind la titlul „ Bătaia e ruptă din Rai”, căci nu întâmplător l-am ales, trebuie să-mi exprim îngrijorarea si chiar deznădejdea că există oameni care asociează abuzul fizic cu un concept ce se vrea pozitiv, tocmai cu scopul de a justifica fapta.
Zicala originală este chiar ruptă din miracolul vieții, ea sunând astfel: „ Bătaia inimii e ruptă din Rai”, exprimând frumusețea vieții, dorința continua și perpetuă a iubirii, ce se află în fiecare pulsație plină de emoție a inimii, făcând din fiecare dintre noi un colțișor de Rai.
Îmi place să cred că primul nostru colțișor de Rai este chiar mama, cum spune și un vers dintr-o melodie, dragă mie : „Mamă frumoasă, primul meu Rai.” Îmi place să cred asta pentru că ai noștri micuți ne ascultă bătăile inimii, când sunt înconjurați de ființa noastră și așteaptă cu iubire fără margini să fie primiți de brațe calde și pline de înțelegere. Așadar, conceptul de Rai se vrea legat de bunătate, compasiune, dragoste necondiționată, de frumusețea mamelor, ce crează noi și noi bătăi de inima, noi și noi colțișoare de dragoste înmiresmată.
