Ca de la o soferiță pentru alte șoferițe
Mă autodenunț drept o împătimită conducătoare auto, conduc de nevoie, dar mai ales de plăcere, momentul perfect fiind când sunt singură în mașină, pe autostradă, în boxe aud tare Red Hot Chili Peppers, iar toate grijile dispar și lumea întreaga îmi aparține. Numai că asemenea ocazii se numără pe degete, cel mai des aflându-mă încleștată în traficul bucureștean, așteptând în coloană, alături de miile de alți nefericiți.
O femeie tânără, frumoasă şi excesiv de dichisită poate să conducă doar o maşină scumpă
Conduc corect, respect regulile, nu merg pe şina de tramvai, mulţumesc când sunt ajutată, ajut pe alţii, însă am o problemă cu mârlănia în general şi la volan în particular. Cu tot respectul pentru doamne, cele de mai jos nu se referă la ele.
Este un lucru bine ştiut, o femeie tânără, frumoasă şi excesiv de dichisită poate să conducă doar o maşină scumpă, de preferat SUV. Şi care sunt şansele ca respectiva femeie să conducă decent, cu respect faţă de ceilalţi şoferi, să semnalizeze schimbarea direcţiei de mers şi, de preferat, să nu se caţere pe amărâţii cu maşini mai mici, care au avut ghinionul sa se afle lângă frumosul bolid? Din nou, vă spun eu: practic niciuna. Când vă aflaţi într-o asemenea situaţie, este indicat să puneţi distanţă între dvs. şi respectiva maşină, credeţi-mă pe cuvânt, veţi economisi timp şi alergătură pe la asigurator şi service.
„Eşti pe interzis, proasto!”
V-aţi gândit vreodată care sunt şansele ca pe un drum cu trei benzi să fie, pe fiecare bandă, la semafor, câte o blondă cap de coloană? Vă zic eu: rare, dar sunt, am văzut cu ochii mei, acum o săptămână. Şi care sunt şansele ca atunci când se face verde la semafor să plece măcar una dintre şoferiţe la timp? Vă zic tot eu: niciuna! Că un rujuleţ, că o ojă, că un blush, că un smartphone… ceva întotdeauna intervine, iar acel ceva este mai important decât armata de maşini din spate. Ce puteţi face? Practic nimic, decât sa aşteptaţi următorul semafor, rugându-vă ca tot ghinionul să vi se fi epuizat.
O respectabilă doamnă şoferiţă de 50+ ani este aproape obligatoriu sa conducă un Matiz. Nu orice fel de Matiz, ci unul roşu. Deşi un Matiz poate prinde lejer 90 km/h, Matizul roşu condus de respectabila doamnă poate circula maxim cu viteza de 30 km/h. Unde? Pe banda a doua, desigur. Iar în spate, alaiul este ca la nuntă, cu claxoane si strigături. Se recomandă să depăşiţi când vi se oferă prima ocazie, altfel şansele să scăpaţi cu nervii întregi scad dramatic.
Într-o zi mă deplasam regulamentar pe o stradă cu sens unic. Când, ca un făcut, de după curbă, un maiestuos Audi negru îmi răsare în faţă. Maşini pe dreapta, maşini pe stânga, eu pe mijloc, regulamentar cum am zis. Domnişoara din Audi s-a înfipt în claxon de a trezit jumătate de cartier. A văzut ea ca indolenta de mine nu dă nici un semn că ar da înapoi, a scos capul pe geam si a început să mă înjure.
Nu mi-e clar ce-a zis, cum am spus, ascult muzica tare, iar geamurile le ţin întotdeauna închise, dar după gesturi părea deranjată să mă găsească acolo. I-am zâmbit drăgălaş şi i-am făcut semn să dea înapoi. Încă cinci minute de înjurături şi a realizat că nu mă grăbesc, aşa că a început să dea înapoi. Când am avut loc să trec pe lângă ea, am deschis geamul şi i-am şoptit suav: „Eşti pe interzis, proasto!”. Expresia ei a meritat tot timpul pe care l-am pierdut.
Altfel, de şoferiţe, numai de bine!
