Vivi Gherghe

Mamă de băiat, Vivi a pornit acum șapte ani în călătoria vieții ei: să descopere lumea împreună cu năzdrăvanul explorator Mario. Aventurile lor pot fi citite în cartea ”Eu n-am furiș. Dialoguri Marioneze”, inspirată de Mario, scrisă de Vivi și ilustrată de Tuan Nini.

Bătaia nu se uită

Trecusem în clasa a patra. Era vacanță și tot neamul meu se pregătea de sărbătoare: aveam o nuntă, iar nașii erau chiar părinții mei. Singurii care uită bătaia sunt părinții. Copiii o duc cu ei

Lăsaţi copiii să fie copii!

Nu le cereți să fie altceva decât sunt deja! „Nu mai plânge, ești bărbat! Ce naiba?” s-a auzit o voce feminină în spatele meu. Eram pe stradă, destul de grăbită, dar mi-am întors imediat privirea.

Tu ţipi la copil?

Tu ţipi sau nu la copilul tău? Am fost copil în vremurile în care bătaia ne făcea oameni, pedepsele și țipatul erau la ordinea zilei. Astăzi, dacă îi spui unui părinte din generația trecută că

Ce-aş vrea să nu uiţi niciodată, dragul meu copil!

Ce-aș vrea să nu uiți niciodată… Dragul meu copil, Sunt multe lucruri pe care îmi promit să le țin minte și să ți le povestesc peste ani. Sunt alte lucruri pe care aș vrea să

Lăsaţi-i pe copii să le fie frică! Frica nu e rușinoasă și nu se vindecă dacă e ignorată

Sunt mama unui copil căruia îi e frică de apă. Sunt un fost copil pe care a copilărit pe malul Oltului și simpla privire asupra barajului de pe râul Olt îl speria teribil. Întotdeauna mi-a

Copiii sunt tot oameni, trataţi-i ca atare!

”Dar ce? E după el? El e copil!” Am auzit replica de mai sus în repetate rânduri, uneori fiindu-mi adresată, alteori prinzând-o din zbor de pe te miri unde. ”Da, dar e tot om!” obișnuiam

Nu vă mai minţiţi copiii!

Nu vă mai mințiți copiii! Le spunem din fragedă copilărie cât de important e să ne spună adevărul, dar îi mințim cu nerușinare în repetate rânduri. Le spunem că râd copiii de ei dacă plâng,

Nu vă mai dresaţi copiii!

Încercați să educați, nu să vă dresați copiii. Mă trezesc de multe ori, prin parcuri, privită cu suspiciune de către unele mame…

Bătaia ne-a făcut oameni

Bătaia și rezultate ei excelente… Am fost copil în vremurile în care bătaia făcea legea în parenting. Toate se rezolvau cu așa. N-ai ascultat când ți-au spus părinții să nu te mai atingi de pahare pentru

Când mama e ”aici”

Când mama spune ”Sunt aici!” Îmi amintesc de teribila vârstă a lui NU și, de unde credeam că-mi va distruge neuronii și mă va lăsa neom, azi am uitat complet. Am vagi amintiri cu copilul

Generaţia mai cu moţ

Adio, conflict între generații! Bine ai venit, competiție! Aud tot mai des adulți lăudându-și copilăria de care s-a bucurat generația lor și deplângând vremurile în care trebuie să-și crească odraslele. Nimic din ceea ce au

Tu ştii cu cine ţi-ai lăsat copilul?

…sau ce înseamnă să știi să lucrezi cu copiii Am auzit povești povești cu bone și, aproape de fiecare dată, le-am depășit ca și când ar fi fost un basm. Nu trebuie neapărat să credem!

Aşteptaţi-vă copiii!

Sau de ce să nu mai spunem ”Plec și te las aici!” Auzim des această amenințare, cu variantele ”Dacă nu vii acum, n-o să mai venim niciodată în parc!”, ”Dacă nu ești gata, nu mai

Poliţia nu arestează copii care au transpirat!

Spune stop minciunilor. Nu au nici un folos. Iar pe termen lung fac mai mult rău decât bine. Stop minciunilor fără sens! ”Dacă nu te oprești din plâns, chem poliția!” / ”Mergi frumos pe stradă

Nu stricaţi visele copiilor!

Aveți grijă de visele copiilor! Se întâmplă de multe ori să mă trezesc în toiul nopții, fie în hohotele de râs ale copilului, fie de vreun țipăt ascuțit: ”Mamaaa!” Toată noaptea e tot un vis

Copiii trebuie să ia decizii, chiar şi proaste…

…pentru că numai așa vor învăța să ia decizii bune Când am început eu școala, chiar după căderea regimului comunist, pe piață exista un singur model de stilou. Sau, cel puțin, pe piața din provincie.

Daţi-le copiilor libertatea să se julească în cot!

Lăsați copiii să se lovească, să se julească, să cadă și să se ridice! Îmi amintesc că, până pe la vreo 6-7 ani, în fiecare vară, eu aveam genunchii plini de bube. Nu unul, ci

Când îmi vine să înnebunesc…

E minunat să fii mamă, dar sunt anumite momente în care, pur și simplu, îmi vine să înnebunesc! Cred că fiecare mamă are momentele ei de slăbiciune. Eu, spre exemplu, am anumite momente în care copilul

„Te dau jos din maşină şi te las aici!”

Despre mașini și despre plimbările copiilor cu mașina în vremurile în care scaunele auto nu erau un must Părinții mei n-au avut mașină. Am fost copil în perioada care femeile nu conduceau și mama n-a

Vocea ta. Momentul dureros în care i-am vorbit mamei ca unui străin. Uitați orice, dar nu vă uitați copiii!

Îmi amintesc perfect pasajul din cartea lui Alfie Kohn, Pedepsiți prin recompense”, în care Alfie povestește că i se pare uimitor cât de vii sunt amintirile oamenilor atunci când le cere să relateze un episod nefericit

Episodul 94: Mă scuzați, sunt om normal (?)

Normalitate sau perfecțiune? Citesc prin presă sau mă uit pe Facebook și văd cam aceleași lucruri de la un timp. Tone de informații despre cum să fim părinți mai buni și tone situații „așa nu”

Episodul 61: Din dragoste pentru serbări, cu cele mai bune intenții

Dacă e ceva ce nu mi-a plăcut niciodată, atunci pot să spun că am detestat poeziile învațate pe de rost. Când eram mică nu mă împăcam deloc cu ideea de a spune poezii la comandă.