Trecusem în clasa a patra. Era vacanță și tot neamul meu se pregătea de sărbătoare: aveam o nuntă, iar nașii erau chiar părinții mei. Singurii care uită bătaia sunt părinții. Copiii o duc cu ei
Nu le cereți să fie altceva decât sunt deja! „Nu mai plânge, ești bărbat! Ce naiba?” s-a auzit o voce feminină în spatele meu. Eram pe stradă, destul de grăbită, dar mi-am întors imediat privirea.
Tu ţipi sau nu la copilul tău? Am fost copil în vremurile în care bătaia ne făcea oameni, pedepsele și țipatul erau la ordinea zilei. Astăzi, dacă îi spui unui părinte din generația trecută că
Ce-aș vrea să nu uiți niciodată… Dragul meu copil, Sunt multe lucruri pe care îmi promit să le țin minte și să ți le povestesc peste ani. Sunt alte lucruri pe care aș vrea să
Sunt mama unui copil căruia îi e frică de apă. Sunt un fost copil pe care a copilărit pe malul Oltului și simpla privire asupra barajului de pe râul Olt îl speria teribil. Întotdeauna mi-a
”Dar ce? E după el? El e copil!” Am auzit replica de mai sus în repetate rânduri, uneori fiindu-mi adresată, alteori prinzând-o din zbor de pe te miri unde. ”Da, dar e tot om!” obișnuiam
Nu vă mai mințiți copiii! Le spunem din fragedă copilărie cât de important e să ne spună adevărul, dar îi mințim cu nerușinare în repetate rânduri. Le spunem că râd copiii de ei dacă plâng,
Încercați să educați, nu să vă dresați copiii. Mă trezesc de multe ori, prin parcuri, privită cu suspiciune de către unele mame…
Bătaia și rezultate ei excelente… Am fost copil în vremurile în care bătaia făcea legea în parenting. Toate se rezolvau cu așa. N-ai ascultat când ți-au spus părinții să nu te mai atingi de pahare pentru
Când mama spune ”Sunt aici!” Îmi amintesc de teribila vârstă a lui NU și, de unde credeam că-mi va distruge neuronii și mă va lăsa neom, azi am uitat complet. Am vagi amintiri cu copilul
Adio, conflict între generații! Bine ai venit, competiție! Aud tot mai des adulți lăudându-și copilăria de care s-a bucurat generația lor și deplângând vremurile în care trebuie să-și crească odraslele. Nimic din ceea ce au
…sau ce înseamnă să știi să lucrezi cu copiii Am auzit povești povești cu bone și, aproape de fiecare dată, le-am depășit ca și când ar fi fost un basm. Nu trebuie neapărat să credem!
Sau de ce să nu mai spunem ”Plec și te las aici!” Auzim des această amenințare, cu variantele ”Dacă nu vii acum, n-o să mai venim niciodată în parc!”, ”Dacă nu ești gata, nu mai
Spune stop minciunilor. Nu au nici un folos. Iar pe termen lung fac mai mult rău decât bine. Stop minciunilor fără sens! ”Dacă nu te oprești din plâns, chem poliția!” / ”Mergi frumos pe stradă
Aveți grijă de visele copiilor! Se întâmplă de multe ori să mă trezesc în toiul nopții, fie în hohotele de râs ale copilului, fie de vreun țipăt ascuțit: ”Mamaaa!” Toată noaptea e tot un vis
…pentru că numai așa vor învăța să ia decizii bune Când am început eu școala, chiar după căderea regimului comunist, pe piață exista un singur model de stilou. Sau, cel puțin, pe piața din provincie.
Lăsați copiii să se lovească, să se julească, să cadă și să se ridice! Îmi amintesc că, până pe la vreo 6-7 ani, în fiecare vară, eu aveam genunchii plini de bube. Nu unul, ci
E minunat să fii mamă, dar sunt anumite momente în care, pur și simplu, îmi vine să înnebunesc! Cred că fiecare mamă are momentele ei de slăbiciune. Eu, spre exemplu, am anumite momente în care copilul
Despre mașini și despre plimbările copiilor cu mașina în vremurile în care scaunele auto nu erau un must Părinții mei n-au avut mașină. Am fost copil în perioada care femeile nu conduceau și mama n-a
Îmi amintesc perfect pasajul din cartea lui Alfie Kohn, Pedepsiți prin recompense”, în care Alfie povestește că i se pare uimitor cât de vii sunt amintirile oamenilor atunci când le cere să relateze un episod nefericit
Normalitate sau perfecțiune? Citesc prin presă sau mă uit pe Facebook și văd cam aceleași lucruri de la un timp. Tone de informații despre cum să fim părinți mai buni și tone situații „așa nu”
Dacă e ceva ce nu mi-a plăcut niciodată, atunci pot să spun că am detestat poeziile învațate pe de rost. Când eram mică nu mă împăcam deloc cu ideea de a spune poezii la comandă.