De ce avem nevoie de consilieri în alăptare

TOTUL DESPRE MAME

De ce e important să alegem un consultant în alăptare CERTIFICAT?

Mihaela Niță
Mihaela Niță, medic rezident pediatru și consultat în alăptare certificat internațional

Certificarea presupune o experiență clinică de minim 1000 de ore în alăptare, un examen de nivel academic și o educație continuă. Recertificarea care este necesară după 5 ani se face în condițiile acumulării a 75 de credite de educație continuă, iar după 10 ani prin reexaminare. Persoanele eligible sunt: cadre medicale calificate sau o persoană cu o pregătire medicală minimă, absolvenții din ultimii 5 ani ai unui curs de lactaţie de minim 90 de ore acreditat de IBLCE și cu o experienţă practică în domeniul lactaţiei de cel putin 1000 de ore (ore valabile doar dacă sunt efectuate sub supravegherea unui specialist sau IBCLC).

Examenul constă în 175 de întrebări din mai multe discipline (anatomia mamei și a copilului, fiziologie, endocrinologie, nutriție, imunologie, patologie, farmacologie etc.). Examenul are loc în aceeași zi (ultima miercuri a lunii iulie) în toată lumea. Este un examen foarte strict care asigură trierea exigentă a consultanților certificați internațional.

Toate acestea asigură că IBCLC (consultantul în lactație certificat internațional) este cel mai competent în domeniul alăptării și că poate furniza soluții corecte și eficiente.

 

Câți astfel de consultanți sunt în România și în ce orașe îi putem găsi?

După certificarea din 2012, în România sunt 15 consultanți în alăptare certificați IBCLC: 9 în București, 4 în Cluj-Napoca, unul în Brașov și unul în Timișoara. Iată aici lista completă.

 

Știu că datele statistice referitoare la alăptare sunt îngrijorătoare în România. Multe mame își doresc să alăpteze, dar puține reușesc să alăpteze exclusiv până la șase luni. Unde credeți că e problema?

În România rata alăptării exclusive până la 6 luni este de 12,6% (media europeană fiind 39%) . Este evident că nu este o prioritate pentru sistemul nostru sanitar rata alăptării. În primul rând, mamele nu sunt informate despre importanța alăptării, iar persoanele neinformate cad pradă foarte ușor metodelor de marketing ale substituenților de lapte matern, mai ales că trăim într-o țară în care se întârzie de mai bine de doi ani cu promulgarea legii care privește marketingul substituenților de lapte matern. În condițiile acestea, mostrele gratuite de lapte praf se găsesc printre cadourile primite de mamă la ieșirea din spital. Este un mesaj subliminal foarte puternic: mama primește substituentul de lapte ca și cum ar fi de la sine înțeles că va avea nevoie de el, pentru că nu va reuși să alăpteze.

Cele care își doresc să alăpteze pot primi informații greșite, în special de la cadrele medicale. Expresii de genul „nu e laptele bun” sunt foarte des întâlnite și este mai comod să dăm vina pe mamă și pe laptele ei decât să căutăm și alte explicații. Să inițiezi alăptarea și să ajuți mama să alăpteze exclusiv necesită de multe ori un efort, ore întregi de încercări și de reveniri, or puține cadre medicale sunt dispuse să aloce timp acestui capitol, considerat prea puțin important.

Apoi, există un sentiment de frică permanentă, mai ales la început: oare am suficient lapte, e bun, oare crește bebe cum trebuie, mi se poate bloca un canal, pot face mastită, oare mănânc ce trebuie etc. Cum cultura noastră nu mai este una în care alăptarea să fie regula, este mult mai greu pentru mame să găsească modele pentru a alăpta. Ce văd pe stradă, în parc sunt copii alimentați cu biberonul. Femeile care alăptează sunt mult mai discrete și atunci mamele tinere primesc și interiorizează, fără să-și dea seama, acest model al sugarului hrănit la biberon. Nu doar pe stradă, dar și la televizor vedem de câteva zeci de ori pe zi copii hrăniți la biberon. În schimb, câți copii alăptați vedem pe zi la televizor? Care e deci norma?

Grupurile de suport pentru mame le-ar putea ajuta în această privință. Luând contact cu alte mame, femeile pot să-și recâștige încrederea în propriile capacități, pot reconsidera acest model social în care bebelușul trebuie musai să fie asociat unui biberon.

 

Am aflat la Conferința IBCLC din februarie că profesia de consultant în lactație nu există în Nomenclatorul de Meserii. În aceste condiții, mai putem să sperăm că în câțiva ani fiecare maternitate va avea consultanți în lactație disponibili permanent pentru a ajuta tinerele mame?

Am organizat alături de Oana Constantinescu de la Asociația Young Initiative primul eveniment IBCLC Day (Ziua Consultanților în Lactație Certificați Internațional) din România tocmai în ideea de a face cunoscută aceasta profesie. Este un prim pas și putem spera să avem consultanți de lactație în maternități, dar acest lucru depinde foarte mult și de partea politică și administrativă. Dacă alăptarea ar fi o prioritate în politicile de sănătate publică, atunci aici ar trebui să ajungem – să avem cel puțin un consultant în lactație în fiecare maternitate.

Mamele trec printr-o dramă din cauza faptului că în acest moment nu primesc consiliere în alăptare. Foarte multe mame pe care le-am consiliat mi-au povestit despre experiențele neplăcute din maternitățile noastre: despărțirea de nou-născut după naștere, program rigid de alăptare a nou-născuților, faptul că nu au primit sfaturi minime despre așezarea la sân sau că au primit informații contradictorii, nou-născuți suplimentați cu lapte praf fără știrea mamei și multe altele. Toate acestea sunt abuzuri, iar mamele trebuie să le perceapă ca atare. Stă și în puterea lor ca această situație să se schimbe. Fiecare dintre noi poate face un pas mic către normalitate în maternități.

Dacă vrei să fii pregătită cu adevărat pentru alăptare, achiziționează-ți din vreme “Ghidul de alăptare al doctorului Jack Newman”, de Jack Newman și Teresa Pitman.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa