Mastita: mai multe despre simptomele, prevenirea şi tratamentul acestei afecțiuni
Momentele emoţionate şi pline de conectare dintre bebeluşul pus la sân şi mama sa pot fi perturbate de mastită, o afecţiune neplăcută şi dureroasă, cu care se cofruntă mamele care alăptează. Haideţi să vedem care sunt simptomele mastitei, dar şi cum se poate preveni şi trata mastita!
Startul în alăptare poate fi lin, fără probleme, sau poate fi uşor anevoios, cu dificultăţi mai mici sau mai mari. Printre aceste dificultăţi se numără mastita, denumire clinică a infecţiei mamare prezentă la mamele care alăptează. Aceasta este provocată de blocarea canalelor de lapte atunci când bebeluşul nu le goleşte suficient, fiind vorba în acest caz despre mastită cronică, sau de o bacterie de genul stafilococului. Bacteria ajunge în interiorul sânului prin zonele fisurate ale mamelonului, adică prin acele crăpături dureroase şi uneori sângerânde cunoscute sub numele de ragade, iar în această situaţie vorbim de mastita cronică.
Simptomele mastitei
Mastita în timpul alăptării apare cel mai frecvent în primele şase săptămâni de la naştere şi afectează, în majoritatea cazurilor, un singur sân. Dacă orice semn suspect pe care îl depistaţi în zona sânilor va duce automat cu gândul la mastită, este bine să ştiţi care sunt indiciile reale ale mastitei. Astfel, mastită debutează cu aceleaşi simptome prezente la o răceală banală, respectiv cu durere de cap, oboseală, greaţă, febră adesea ridicată şi frisoane. La acestea se adaugă una sau mai multe zone tari şi dureroase la palpare în sânul afectat, precum şi o roșeață care înconjoară aceste zone cu probleme.
Prevenire şi tratament
Pentru a preveni apariţia mastitei, cea mai bună soluţie este că mama să respecte poziţionarea şi ataşarea corectă a bebeluşului la sân, astfel încât să se evite formarea de ragade şi hrănirea defectuoasă. Totodată, ea trebuie să alăpteze încă din primele ore de viaţă ale bebeluşului la cerere, inclusiv noaptea, şi să se asigure că cel mic goleşte în mod egal ambii sâni. Masajul în zona sânilor este iarăşi de ajutor, pentru că previne blocarea canalelor galactofore şi favorizează ejectia laptelui. De asemenea, nu este de neglijat nici mulsul sânului afectat, care poate fi făcut prin proceduri manuale sau cu ajutorul unei pompe de muls, sau compresele reci ori cu foi de varză, care detensionează zona.
În ceea ce priveşte tratamentul acestei afecţiuni, trebuie menţionat că medicul specialist care va diagnostica infecţia poate recomanda ibuprofen sau paracetamol, ce au rol de reducere a temperaturii şi a inflamaţiei. Totodată, există situaţii în care medicul prescrie obligatoriu un tratament cu antibiotic în cazul unei mastite acute. Acesta poate dura între 10 zile şi două săptămâni şi este imperios necesar dacă prin mamelon au loc scurgeri de puroi, infecţia este de natură bacteriană, simptomele nu se amelioreaza, deşi laptele este evacuat din sânul afectat, sau dacă starea generală a mamei este extrem de proastă încă de la primele semne ale mastitei. Odihna, hidratarea şi continuarea alăptării sunt, de asemenea, de mare ajutor în depăşirea problemelor aduse de mastită.
Riscurile mastitei
O mastită netratată poate să ducă la formări voluminoase de pungi interne de puroi sau la o răspândire a infecţiei cu stafilcoc contractată. Nu de puţine ori, femei care au avut mastită şi care au neglijat această afecţiune au ajuns în cabinetul medicului chirurg, care a trebuit să efectueze intervenţii delicate pentru eliminarea zonelor cuprinse de infecţie. Acest lucru se realizează prin drenarea pungilor de puroi şi poate fi o procedură ce necesită repetare, în cazul în care infecţia nu a fost eliminată în totalitate din organism.
