Știați că alăptarea se poate relua și după trei luni de pauză? Povestea unei mame care a reușit!

alaptarea-un-act-firesc-totul-despre-mame

Relactarea este procesul de reluare a alăptării după o perioadă mai lungă de timp în care aceasta a fost oprită. Și, chiar dacă pare un proces imposibil sau foarte anevoios, există multe povești de succes care ne demonstrează încă o dată cât de minunat și excepțional este corpul unei femei. Sorana Mureșan, consultant certificat internațional în lactație și alăptare, una dintre mamele care au reușit să relacteze, ne spune povestea ei.

Studiile bazate pe dovezi spun că 98% dintre mame pot alăpta dacă își doresc acest lucru, dacă dețin informații corecte, dacă se bucură de susținerea familiei, a cadrelor medicale, a comunității în care trăiesc și, bineînțeles, dacă apelează la ajutor atunci când apar anumite probleme de alăptare.

În categoria celor 2% dintre mamele care nu pot alăpta se află cele care au anumite boli/afecțiuni sau cele care sunt despărțite de copilul lor. Pentru o perioadă de aproape trei luni, Sorana a fost spitalizată și despărțită de bebelușul ei, dar în final a reușit să alăpteze. Nu-i așa că vreți să aflați cum a reușit să treacă peste o întâmplare aproape dramatică și să alăpteze după atât de mult timp?

Citește și: Ghidul pentru alaptare al doctorului Jack Newman – Informatii complete pentru mame si specialisti. Acesta este disponibil AICI.

Ghinion sau șansă?

“Sunt Sorana, o mămică la fel ca oricare alta, și am doi copii. Băieți amândoi. I-am dorit nespus de mult, am așteptat cu nerăbdare să vină pe lume și să mă bucur de prezența lor în viața mea!

Dar, cum de multe ori lucrurile nu stau așa cum te-ai aștepta sau cum ți-ai dori, nașterea celui de-al doilea băiețel nu a decurs așa cum trebuia și am intrat în cezariană de urgență. Ghinionul nu s-a oprit aici, ci a continuat cu o complicație post-operatorie; am fost spitalizată timp de 8 săptămâni și am trecut prin alte 4 operații. Am fost despărțită de tot ce aveam mai drag pe lume, iar prognosticurile în ceea ce mă privește erau destul de sumbre.

Având în vedere starea mea critică, medicii mi-au oprit lactația medicamentos. În momentele în care eram conștientă mă gândeam doar la cei mici. Știam că ei sunt în siguranță, cu restul familiei, dar gândul că nou-născutul meu de doar câteva zile primește lapte praf nu îmi dădea pace… Pe cel mare l-am alăptat un an și jumătate și pe cel mic deloc?!? Era de neconceput! Înțelegând prin ce frământare trec, dr. Marta Mureșan îmi tot repeta că, după ce mă însănătoșesc, mă ajută să relactez. Nu auzisem de așa ceva, dar suna bine, îmi dădea încredere și putere să merg înainte.

De ce am vrut atât de mult să relactez?

Alăptarea are avantaje incomensurabile, toată lumea știe acest lucru. Dar riscurile nealăptării sunt tragice. Cu alte cuvinte, e foarte bine să alăptezi, dar este foarte riscant să nu alăptezi!

Cred foarte mult în alăptare și în faptul că alăptarea reprezintă mult mai mult decât lapte de mamă: pe lângă hrană și toate beneficiile laptelui matern, alăptarea înseamnă siguranță, încredere, căldură, dragoste, recompensă iar pentru mamă, în plus, eu spun ca e o împlinire a feminității în cea mai pură formă a sa.

Relactarea – mit sau realitate?

Din fericire, am o soră! Pe vremea aceea avea și ea un bebe de 6 luni pe care îl alăpta. L-a pus la sân și pe al meu și a continuat așa, cu alăptarea în tandem, până când am ieșit eu din spital. Și apoi s-a muls și îmi dădea provizii cu lapte de mamă astfel încât să evit, pe cât posibil, laptele praf.

Am început procesul de relactare după 11 săptămâni de la naștere, după ce m-am însănătoșit și am terminat cu medicația.

Primul pas a fost să îl pun pe cel mic la sân. O, Doamne, ce înseamnă să îți ții din nou copilul în brațe și ce fericire e să vezi că îți acceptă sânul! Sigur că nu era flămând când făceam acest lucru și de aceea nu se enerva că nu îmi curge lapte.

Am început apoi să trec la treburi mai serioase. Următorul lucru pe care l-am făcut a fost să îi dau să sugă direct de la sânul meu, de care era lipit un tub subțire prin care îi venea laptele muls de sora mea. A început să îi placă și mai mult la sân. Acum primea și lapte. Procedând astfel, după 4 zile prima picătură proprie de lapte și-a făcut apariția! Mi-au dat lacrimile de fericire. Știam în sinea mea că voi avea din nou lapte, dar nu credeam că atât de repede…

Și astfel, lactația mea a început să crească de la o zi la alta. Încet-încet am înlocuit laptele muls de la sora mea cu laptele meu. După o lună alăptam exclusiv! Și am alăptat în continuare până la 2 ani, când băiețelul meu s-a înțărcat singur, atunci când a dorit el.

Ma întrebam mai sus dacă experiența mea a fost ghinion sau șansă…

Acum cred cu tărie că a fost o șansă pentru mine, o etapă de răscruce în viața mea. A fost un moment care mi-a schimbat total modul de gândire și viziunea asupra vieții. Am avut șansa să văd câtă lume îmi este alături – familia, prietenii, medicii. Am avut șansa să văd că sunt puternică și pot depăși clipe ce în mod normal par imposibile.

Am avut șansa să realizez ceva ce părea atunci irealizabil – să relactez după aproape 3 luni de pauză. Și apoi am avut șansa să îmi schimb meseria și să devin educator Lamaze și consultant certificat internațional în alăptare (IBCLC). Am lansat acum 4 ani proiectul ProMAMA, unde mă ocup de educația pre și postnatală și, evident, de consultanță în alăptare.

Ulterior acestei experiențe personale, cunoștințele mele au devenit mult mai ample în ceea ce privește alăptarea și în experiența mea profesională de peste 5 ani în domeniu am ajutat multe mame să relacteze. Mame care își doreau din tot sufletul să alăpteze, iar în aceste cazuri, cu puțin ajutor, relactarea este posibilă!

Ce este de fapt relactarea?

Vorbim de relactare atunci când dorim restabilirea lactației după ce aceasta a fost oprită din diferite cauze: boala și/sau medicaţia mamei, probleme ale sânilor, sfaturi greşite primite de mamă pentru anumite probleme, suplimentul cu lapte praf, folosirea biberonului și a tetinei etc.

Cum este posibilă relactarea?

Sunt doi factori importanți de la care trebuie să pornim: convingerea bebeluşului să accepte sânul și ajutarea mamei să producă lapte. Sigur ca pare uşor de spus si greu de făcut… Așa și este, dar nu e imposibil.

Cum mai poate produce mama lapte după săptămâni sau luni de când a oprit alăptarea?

Laptele de mama este format și excretat sub influența a doi hormoni: prolactina și occitocina. Este foarte simplu: stimularea producerii acestor hormoni duce la restabilirea lactației. Sânul poate fi stimulat prin suptul des al copilului la sân, prin masaj și prin muls manual sau cu pompa. De asemenea, există și o anumită terapie galactogogă (pentru stimularea lactației), la care mama poate să apeleze sub îndrumarea specialistului.

Cum convingem bebelușul să accepte sânul?

Într-adevăr, bebelușul trebuie convins să facă acest lucru. Cu unii bebei merge mai ușor, cu alții e ceva mai complicat și avem mai mult de lucru. Primul pas este să stabilim o cantitate bună de lapte la mamă.

Apoi trebuie să renunțăm definitiv la biberoane și mama să stea în contact prelungit cu bebelușul, pe cât posibil în contact piele-pe-piele, astfel încât mama să fie mereu cu sânul disponibil. Niciodată nu trebuie forțat copilul să ia sânul, pentru a nu căpăta fobie. Făcând toate aceste lucruri, sunt șanse mari ca pruncul să accepte sânul.

Care sunt șansele unei femei care dorește să relacteze să și reușească?

Întotdeauna când o mamă care își dorește să relacteze îmi cere ajutorul, îi prezint foarte clar și sincer care sunt șansele ei, ținând cont de particularitățile diadei mamă-copil. Fiecare caz este unic și e greșit să dai speranțe false, deoarece la unele mame eșecul poate face ravagii la nivel psihic. Ea trebuie să înțeleagă ce înseamnă relactarea și la ce se poate aștepta.

Generic vorbind, există câțiva factori importanți care influențează succesul relactării:
– totul începe cu determinarea mamei; dacă își dorește cu adevărat, bătălia este aproape câștigat;
– următorul pas este ca bebelușul să accepte sânul, iar aici vârsta lui are o mare relevanță: cu cât este mai mic, cu atât este mai ușor de convins;
– apoi e importantă perioada de timp care a trecut de la momentul opririi lactației.

Teoretic, relactarea este posibilă oricând, dar șansele sunt mai mari cu cât această perioadă este mai scurtă precum și în primele 3 luni de la naștere, când prolactina, hormonul care produce laptele, este în cantitate mai mare. Desigur, suportul și ajutorul de care poate beneficia mama este de multe ori hotărâtor.

În ceea ce privește rezultatele obținute de mamele care relactează, specialiștii în lactație și alăptare au concluzionat că:

– majoritatea mamelor pot relacta;
– majoritatea mamelor obţin primele picături de lapte în mai puţin de o săptămână;
– 50% dintre mame reuşesc să alăpteze exclusiv încă din prima lună;
– majoritatea copiilor au o creştere normală.

Probleme?

Bineînţeles că apar, sunt inevitabile… Uneori se referă la refuzul sânului de către bebeluș, alteori la adormirea rapidă a copilului la sân sau la cantitatea redusă a producţiei lactate; uneori e vorba și de oboseala mamei și lipsa încrederii.

Cum se depășesc problemele de relactare?

Prin dorința foarte puternică a mamei de a alăpta, multa răbdare, încredere în capacitatea de a produce lapte, susținere din partea tuturor celor din jurul mamei și ajutorul consultantului certificat în alăptare și probleme de lactaţie (IBCLC). Consultantul certificat internațional în lactație și alăptare – IBCLC – recunoaşte valoarea alăptării, are calificarea necesară pentru a oferi un ajutor de calitate şi îşi concentrează toate eforturile pentru a găsi cea mai bună soluţie în vederea continuării alăptării.

Concluzia?

Pierderea laptelui nu este ireversibilă. Da, relactarea este un proces greu, anevoios, solicitant, care implică mult timp și răbdare, dar care are enorm de multe avantaje. Femeile pot relacta sau chiar își pot induce lactația dacă adoptă un copil pe care vor să îl alăpteze. E important să afle cât mai multe femei despre această posibilitate.  

Dacă vrei să fii pregătită cu adevărat pentru alăptare, achiziționează-ți din vreme “Ghidul pentru alăptare al doctorului Jack Newman”, de Jack Newman și Teresa Pitman.

În acest ghid, cei doi experţi în domeniul alăptării ne oferă informații complete pentru următoarele situații:

• Cum să poziționezi bine copilul la sân;

• Ce poți face când copilul refuză sânul;

• Cum să eviţi ragadele sau iritarea mameloanelor;

• Cum să te asiguri că bebeluşul primeşte suficient lapte;

• Alăptarea unui copil care are colici;

• Alăptarea nou-născuţilor prematuri sau cu nevoi speciale

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație