Bolile neurologice ale bebelușului

Ramona Dinescu
bolile-neurologice-totul-despre-mame

Bolile neurologice ale copilului reprezintă un subiect delicat, despre care părinții nu vor să discute, pentru că societatea condamnă (fără a cunoaște, de multe ori) tot ceea ce nu se încadrează în parametri „normali”. Totuși, aceste boli există și, dacă am ști câte ceva despre ele, i-am înțelege mai ușor pe cei care se confruntă cu ele.

Prima întrebare adresată unei mame care se prezintă la o consultație neurologică este legată de felul în care a decurs sarcina: dacă a fost urmărită de către medic și cum, dacă a efectuat teste genetice, teste pentru anumite boli infecțioase (toxoplasmoză, herpes, virus citomegalic, virus Epstein Barr, rubeolă, listeria etc.), cât de des a efectuat ecografii de sarcină, dacă a prezentat boli în timpul sarcinii și cu ce a fost tratată, dacă a luat acid folic (util pentru a preveni malformații ale măduvei spinării). Este important de aflat cum a decurs nașterea, ce greutate a avut copilul, ce notă (scor Apgar) a primit copilul la naștere şi cum s-a adaptat copilul la viața extrauterină.

Convulsiile, un semnal de alarmă

Bolile neurologice pot să apară din perioada de nou-născut. Uneori, imediat după naștere, copilul prezintă convulsii ce pot avea cauze multiple. Nou-născuții, care în mod normal au mânuțele și piciorușele flectate (adică cu un tonus muscular crescut), se pot naște cu un tonus flasc, hipotoni, ceea ce impune efectuarea unor investigații neurologice. La această vârstă examenul neurologic se bazează mai mult pe observație clinică, așa că toate informațiile pe care mama le poate da medicului sunt utile. Este important de știut programul de somn și de masă al copilului, dar şi dacă reacționează la stimuli vizuali și sonori.

Atenţie la etapele de dezvoltare normală a bebelușilor!

În perioada de sugar bebelușul face progrese vizibile într-un timp scurt şi deseori părinții au impresia că și o zi în care nu văd copilul contează. Însă există câteva „praguri” în dezvoltarea neuromotorie: la 3 luni, la 6 luni, la 9 luni și la 1 an, când se încheie perioada de sugar. La vârsta de 3 luni bebelușul le zâmbește celor din anturaj, adică apare „zâmbetul social” (în perioada de nou-născut copilul zâmbește deseori, dar fără un motiv aparent), așezat pe burtă ridică capul de pe planul patului și se sprijină pe antebrațe, urmărește cu privirea. La vârsta de 6 luni sugarul așezat pe burtă se sprijină pe palme, stă în șezut fără sprijin, transferă jucăriile dintr-o mână în alta, este atent la tot ce e în jur. La vârsta de 9 luni gradul de independență este mai mare, bebe pășește cu sprijin, se ridică la marginea patului, spune câteva cuvinte cu sens. La vârsta de 1 an copilul merge independent, este atent la tot ce se întâmplă în jurul lui, își recunoaște cu ușurință părinții sau persoanele apropiate.

Trebuie menționat faptul că toate aceste repere nu sunt fixe, există sugari care au o dezvoltare precoce și alții care sunt mai lenți, însă o diferență mai mare de o lună față de vârsta cronologică trebuie evaluată medical. Uneori, o simplă menținere pe burtică mai mult timp în cursul zilei poate ameliora foarte mult dezvoltarea neuromotorie a copilului. Din acest motiv, se recomandă ca bebelușii sa fie ținuți în timpul zilei și pe burtă.

Simptomele cel mai des întâlnite ce indică bolile neurologice

Problemele cel mai des întâlnite, care aduc părinții unui bebeluș la un consult neurologic sunt:

  • Bebelușul are convulsii cu febră sau fără febră.
  • Bebelușul nu e la fel ca și ceilalți din parc, parcă e mai în urmă, nu face ce fac ceilalți bebeluși la vârsta lui, poate că are o întârziere în dezvoltare.
  • Bebelușului îi crește capul prea repede sau prea lent.
  • Mânuța sau piciorul sunt mai slabe, se împiedică când merge.

Ce trebuie să faci când bebe are convulsii

Situația cea mai dificilă și mai greu de gestionat este cea în care copilul are o convulsie. Iată ce poate face părintele unui copil care convulsionează, la domiciliu: îndepărtează obiectele din jur care ar putea răni copilul, îndepărtează ochelarii (dacă poartă), desface îmbrăcămintea la gât pentru a permite o respirație mai bună, așează copilul în poziție de siguranță adică pe o parte (în lateral), șterge saliva în exces. De reținut: NU se introduc obiecte în gura copilului pentru că l-ar putea răni sau ar putea aspira bucăți din ele. Totodată, NU se introduce degetul în gura copilului – v-ar putea răni grav prin mușcătură involuntară; limba copilului nu va astupa căile aeriene dacă acesta este așezat pe o parte.

Medicamente, la recomadarea doctorilor

Pentru copilul care prezintă convulsii companiile farmaceutice au inventat produse într-o formă de administrare ușoară și eficientă, care se pot folosi la domiciliu, dar cu dozarea şi permisiunea doctorului. Este vorba despre Diazepam soluție pentru administrare intrarectală. Se va administra un tub de Diazepam intrarectal conform indicațiilor medicului curant. După oprirea crizei, copilul trebuie lăsat să doarmă (organismul său are nevoie de odihnă). Dacă nu se oprește criza, are o durată mai mare de 5 minute, trebuie să solicitați ambulanța deoarece copilul are nevoie de tratament de specialitate în spital.

Citeşte şi:
Encefalita, o boală din cauza căreia încă mai mor copiii
Tot ce trebuie să ştii despre meningita la copii: cauze simptome şi tratament
Dureri de cap la copii: cauze şi recomandări de la medicul neurolog
Mamele speciale din on-line

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa