Cum și când verifici auzul bebelușului?

cum verifici auzul bebelusului totul despre mame

De cele mai multe ori, părinții sesizează că este ceva în neregulă cu auzul bebelușului abia după vârsta de un an – mult prea târziu, avertizează specialistul!

„Dacă nu se intervine la timp în cazul unui bebeluș hipoacuzic, pierderile sunt ireparabile”, ne avertizează dr. Mariana Ceapă, medic primar ORL la clinica Medis.

Hipoacuzia congenitală reprezintă o scădere a auzului din naștere și este destul de frecventă: între 1 la 1.000 și 1 la 639 de nou-născuți. Ea poate fi prezentă atât în situațiile în care bebelușul se confruntă deja cu alte probleme (prematuritate, suferință la naștere, tratamente ale mamei în timpul sarcinii), cât și în situațiile în care nu există factori de risc.

Fiind invizibilă, afecțiunea este cu atât mai nemiloasă, iar pericolul hipoacuziei este surditatea. Înainte de anii 90, nu era depistată decât când era prea târziu și copiii rămâneau practic surdo-muți, iar pentru ei singura soluție o reprezenta limbajul semnelor.

Citește și: Când trebuie să mergem la logoped?

Când trebuie făcută verificarea auzului bebelușului?

„E necesară depistarea și intervenția pentru tratament precoce! Verificarea auzului ar trebui să fie considerată screening pentru toți nou-născuții”, avertizează medicul ORL. Și asta deoarece un bebeluș are nevoie de stimulare auditivă în primii ani de viață. Fără ea, pierde atât din dezvoltarea creierului, cât și a limbajului – chiar dacă poate vorbi, nu știe cum s-o facă pentru că nu a auzit cum se face.

Astfel, verificarea auzului bebelușului trebuie făcută în primele șase zile de viață, maximum prima lună, ca intervenție terapeutică. Apoi, la șase luni i se poate pune un implant cohlear. În cazul în care se depistează o problemă, este necesar să se intervină foarte repede pentru a nu pierde foarte mult din stimularea auditivă”, explică dr. Mariana Ceapă.

Din nefericire, aceste testări nu sunt considerate obligatorii, fiind incluse ca screening doar în câteva maternități din orașele mari. Astfel, părinții care vor să le facă sunt nevoiți să apeleze la clinici particulare.

Cum știi dacă bebelușul aude bine?

În general, nu ai cum să verifici auzul bebelușului acasă, dar dr. Ceapă spune că a avut câteva mămici care, pe la 6-8 luni, au venit la control zicând că este ceva în neregulă.

Dacă părinții sunt foarte atenți, își dau seama că bebelușul lor nu aude bine, însă cei mai mulți observă acest lucru abia după ce copilul împlinește un an și jumătate. Un obstacol major este faptul că la această vârstă bebelușul reacționează și la alți stimuli, nu doar la sunete.

„Poți să produci un sunet puternic lângă bebeluș ca să vezi dacă reacționează, dar numai după ce împlinește trei luni. De reținut faptul că acest lucru trebuie făcut când este liniștit, eventual când este pe punctul să adoarmă, nu atunci când se joacă”, spune ea.

O altă situație, destul de frecventă, este ca cel mic să aibă probleme la o singură ureche și atunci este și mai dificil să verifici auzul. În acest caz, copilul are o hipoacuzie medie, eventual există mici malformații ale oscioarelor din interiorul urechii.

Cum verifică specialiștii auzul bebelușului: metoda otoemisiunilor acustice

Metoda otoemisiunilor acustice este o procedură simplă, nedureroasă, care nu-l afectează cu nimic pe cel mic, ne asigură specialistul. Ea este similară cu luarea temperaturii cu ajutorul unui termometru de ureche.

Astfel, se introduce în urechea bebelușului un aparat care emite niște sunete, iar canalul auditiv reacționează ca un ecou pe care aparatul îl înregistrează.

Se recomandă ca această testare să se facă atunci când bebelușul doarme, pentru a fi cât mai liniștit. Procedura se realizează pentru ambele urechi.

Dacă totul este în regulă, se recomandă ca testarea să se repete când copilul are patru ani. Dacă rezultatul nu a ieșit ok la o ureche, testarea se va repeta după două săptămâni.

Dar, dacă există suspiciuni de hipoacuzie la ambele urechi, se recomandă realizarea a încă unui test – metoda potențialelor evocate auditive.

Test suplimentar pentru verificarea auzului la bebeluși

Și această procedură este simplă, nedureroasă și neinvazivă. Metoda potențialelor evocate auditive seamănă cu efectuarea unei electrocardiograme. Pe capul bebelușului se pun trei electrozi care înregistrează atât activitatea urechii, cât și a creierului, în zona răspunzătoare pentru reacționarea la sunete. La fel, se recomandă să fie făcută când bebelușul doarme.

Dacă și acest test iese prost, auzul se va testa lunar, iar atunci când bebelușul are șase luni se vor lua măsuri terapeutice.

Ce tratament există pentru hipoacuzie?

Există două variante de tratament: fie se pune o proteză auditivă clasică, fie se recurge la un implant cohlear, care e introdus prin operație direct la nivelul urechii interne. De regulă, se recomandă prima variantă pentru că implantul este totuși o intervenție chirurgicală în interiorul cutiei craniene și prezintă mai multe riscuri, inclusiv de rejecție a aparatului. Așadar, sunt selecționați foarte atent copiii care intră în această categorie.

Mai târziu, de ajutor va fi și programul de logopedie. Cu perseverență și multă muncă, copiii vor învăța să vorbească și unii dintre ei vor ajunge chiar la capacități aproape normale, cu toate că au o anumită tonalitate distinctivă a vocii. Da, vor purta aparat toată viața, dar numai dacă se intervine la timp, astfel încât pierderile stimulative să fie minime.

Pe aceeași temă poți citi și: Copilul hipoacuzic

Dă-ne și un like pe Facebook, dacă nu ne-ai dat deja, pentru a fi la curent cu toate articolele noastre!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()