Decalotarea: pro şi contra

La începuturile carierei mele de mamă de băiat trăiam permanent cu senzaţia că undeva greşesc. Că îi pun scutecul greşit, că nu îi îngrijesc cum trebuie buricul, că nu îi curăţ bine urechiuşele sau că nu îi fac o igienă genitală corectă. Şi aici era punctul care mă bulversa cel mai tare. Medicul neonatolog în care eu aveam şi am încă toată încrederea mă învăţase la externarea din maternitate ce trebuie să fac. Însistasem cu întrebările despre organele genitale pentru că citisem o grămadă de articole pro sau contra decalotării. Înclinam să fiu contra, dar nu aveam curaj să îmi asum alegerea. Mi-a explicat că nu este nevoie de decalotare şi mi-a spus doar să îi fac toaleta şi, dacă apar schimbări, să merg la medic.

N-au apărut schimbări, dar a fost nevoie să mergem la medic pentru un control de rutină şi vaccinare, când băieţelul meu avea un an şi, în secundele/minutele în care asistentele îl țineau în poziţie fixă ca să fie vaccinat, medicul a decis că ar fi bine să-l şi decaloteze… Da, fără să ne întrebe.

“Vi l-am decalotat eu, că dumneavoastră n-aţi fost în stare. Mari, trece pe foaie şi o decalotare!” sunt cuvintele care mă îngrozesc şi azi. Pentru medicul pediatru a sunat ca şi când ar mai fi comandat un rând de bere. În fine, îndeajuns cu ale mele, haideţi să vedem ce e cu decalotarea şi să vedem dacă este indicată sau nu.

Părerile sunt împărţite, unii specialişti o recomandă, în timp ce alţii sunt total împotriva unei decalotări efectuate forţat, prematur, la vârste foarte mici.

Înainte de orice, trebuie să precizăm că decalotarea se va produce natural şi prepuţul se va detaşa de gland fără nicio intervenţie începând cu vârsta de 1 an şi până pe la 5-6 ani. Totuşi, e bine să cunoaşteţi opiniile specialiştilor, să luaţi o decizie informată şi să nu ajungeţi în situaţia mea.

Argumente PRO

Principalul argument care susţine decalotarea la o vârstă foarte mică este igiena. Medicul Nakisa Seranficeanu, medic specialist pediatru la Centrul medical materno-infantil Persepolis, susţine că posibilitatea de a detaşa prepuţul de gland permite o igienizare mai uşoară a zonei. De aici rezultă al doilea argument pro: că, în acest fel, scade riscul apariţiei infecţiilor urinare.

Un alt argument este faptul că decalotarea reduce riscul apariţiei  fimozei, dar să facem o paranteză şi să vedem mai întâi ce este aceasta.

Fimoza
Putem vorbi despre fimoză atunci când prepuţul este lipit şi nu se poate retrage,  DAR aceasta este de două feluri: fiziologică (atunci când reprezintă o stare normală – la bebeluşi şi copii mici) sau patologică (când provoacă disconfort, usturime la urinat, durere în erecţie – la băieţi mari sau adulţi).

Aşadar, la copiii mici e prematur să vorbim despre fimoză ca problemă de sănătate care să necesite o intervenţie cum ar fi decalotarea forţată. Aşa cum am spus mai sus, desprinderea prepuţului se va produce natural, în general, în primii ani de viaţă.

Argumente CONTRA

Revenind la igiena genitală, smegma – secreţia albicioasă care se adună sub prepuţ – se formează din celule moarte iar apariţia ei este absolut normală, chiar benefică pentru că ajută la despărţirea naturală a prepuţului de gland. În niciun caz nu se impune decalotarea pentru a permite înlăturarea ei, smegma având şi rol de protecţie.

Din cauza manevrelor repetate de a retracta treptat prepuţul creşte riscul de fimoză, deoarece aceste manevre pot duce la fisuri, apoi la apariţia unor cicatrici şi în final la la fibrozarea tesuţului. Acest lucru poate contribui la apariţiei fimozei patologice sau parafimozei (imposibilitatea prepuţului de a reveni peste gland provocând în acelaşi timp strangularea acestuia). De altfel, nici Academia Americană de Pediatrie nu mai recomandă de câteva decenii decalotarea forţată la vârste mici, tocmai din acest motiv: în prezent se presupune că nu igiena precară, ci imflamiile cauzate de o decalotare precoce pot fi un factor declanşator al fimozei patologice la vârsta adultă.

În plus, prin aceste manevre îi provocăm copilului o stare de disconfort inutil. Vă spun din proprie experienţă.

Voi sunteţi pro sau contra decalotării forţate? Cum aţi procedat cu băieţeii voştri?

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație