6 probleme pe care le au părinții, controversele din jurul lor și soluțiile de la medici

Nici nu rămâi bine însărcinată că apar tot felul de oameni dornici să îți dea sfaturi. Am strâns pentru tine cele mai arzătoare probleme pe care le au părinții de copii mici, am explicat controversele din jurul lor și soluțiile date de specialiști.

Cristina Călin, redactor
5 probleme pe care le au părinții, controversele din jurul lor și soluțiile de la medici

Până când naști ai deja milioane de informații în cap și nu știi ce să faci cu ele. Cel mai bine este să întrebi un medic pentru că doar el îți poate spune ce este mai bine pentru copilul tău. Explicăm cele mai frecvente controverse.

Probleme pe care le au părinții. Decalotarea: este sau nu necesară?

Despre decalotare și necesitatea ei au curs râuri de cerneală. Unii medici o recomandă, alții nu. Unele mame o fac pentru că așa au auzit din bătrâni că e necesar, altele nu se ating.

Medicul dr. Cătălin Cârstoveanu, șeful secției de Terapie Intensivă Nou-Născuți de la Spitalul de Copii „Marie Curie”, din București, spune că „este o prostie, care ține de barbarie, să faci decalotare forțată. Are indicație la copii cu infecții urinare, însă făcută de un medic care se pricepe la asta, nu de asistente.

Am văzut un astfel de caz în care copilul a ajuns la necroză. Decalotarea se face de la sine, sub efectul modificărilor hormonale prin care trec băieții, sunt rare cazurile în care este nevoie de intervenție. Nu este cazul să traumatizăm o generație de copii pentru aceste câteva cazuri”

La un moment dat, în primii ani de viață, prepuțul, care acoperă capul penisului, se va separa de gland. Unele prepuțuri se separă imediat după naștere sau chiar înainte, dar asta se întâmplă rar. Momentul e diferit pentru fiecare copil.

Se poate întâmpla după câteva săptămâni, luni sau ani. După ce prepuțul se separă de gland, poate fi tras de pe gland, înapoi, spre abdomen. Se numește decalotare. Cei mai mulți băieți vor putea să își retragă prepuțul înainte de vârsta de cinci ani, dar unii nu vor putea să o facă până la vârsta adolescenței.

Pe măsură ce un băiat își cunoaște corpul, probabil va descoperi cum să își retragă prepuțul singur. Dar decalotarea forțată nu ar trebui făcută. Până nu apare separarea, nu încercați să trageți prepuțul – mai ales la nou născuți. Forțarea dezlipirii prepuțului înainte de a fi pregătit poate răni sever penisul și poate cauza durere, sângerare și ulcerații.

Baia zilnică: exces de zel sau nu?

În primele luni de viață ale copilului, poate chiar în primul an baia este constanta zilnică. Orice mamă care din diverse motive sare peste ea se simte vinovată de parcă ar fi distrus bebelușul pentru că nu l-a îmbăiat. Nu doar că nu va păți nimic rău cel mic, dar chiar i s-a făcut un bine.

Părinții pot leza pielea bebelușilor prin îmbăierea zilnică, spun studiile. Academia Americană de Pediatrie (AAP) recomandă ca sugarii să fie îmbăiați de 3 ori pe săptămână. Specialiștii spun că până când încep să se târască, bebelușii nu se murdăresc suficient pentru a justifica o baie zilnică. Este importantă, însă, spălarea de mai multe ori pe zi a mâinilor, a feței și a zonei scutecului.

Ce se întâmplă cu pielea spălată des?

„Spălarea excesivă duce la o deteriorare a stratului protector al pielii copilului. În primele săptămâni de viață copiii au o piele crudă, neformată suficient, instabilă. Acesta este momentul în care este atacat cimentul celular, care leagă celulele între ele și de unde încep problemele”, explică medicul dermatolog Mihaela Leventer.

Un alt dezavantaj al îmbăierii zilnice a bebelușului este că acesta devine ”prea curat”. Pielea trebuie să rămână la un anumit nivel de pH pentru a se proteja de infecții. Spalând-o cu săpun în fiecare zi, eliminați o mulțime de bacterii de suprafață care păstrează pH-ul pielii și puteți provoca mai multă sensibilitate la infecții.

Probleme pe care le au părinții. Cum iei temperatura bebelușului?

Dacă ți se pare că piticul tău are febră, este important să știi exact cum să îi iei corect temperatura bebelușului. Poți folosi un termometru digital pentru a determina temperatura celui mic, respectând următoarele reguli, citate de babycenter.com.

Poți cumpăra un termometru digital de la farmacie, care este ușor de folosit, ușor de citit și rapid, ajutându-te să iei corect temperatura bebelușului în cel mult două minute. Majoritatea termometrelor pot fi folosite rectal, oral sau la subraț, cu toate că este contraindicat să iei temperatura oral piticului tău până împlinește vârsta de patru ani.

Dacă folosești un termometru cu uz multiplu, alege o singură zonă a corpului în care să-l folosești, pentru a evita răspândirea bacteriilor. Orice metodă te hotărăști să alegi, nu îi lua temperatura copilului exact după baie, deoarece temperatura corpului este crescută atunci. Așteaptă aproximativ 20 de minute, pentru ca citirea să fie corectă.

Tipuri de măsurare a temperaturii

Modalitatea rectală de a lua temperatura bebelușului te va ajuta să afli exact dacă cel mic are febră sau nu. Încearcă să alegi un termometru cu un vârf flexibil și cu baza mare, ca să te împiedice să introduci termometrul mai mult de 2,5 centimetri. Dacă introduci termometrul mai mult de atât, îi poți perfora rectul bebelușului.

Unii doctori recomandă luarea temperaturii copiilor la subraț. Se numește temperatură axială, este simplă, sigură și ai nevoie doar de un termometru digital. Singurul defect al acestei metode este că nu este la fel de exactă ca celelalte. Este recomandată copiilor cu vârsta de peste 3 luni.

Termometrele de ureche sunt rapide, sigure și deloc inconfortabile. Singura problemă este că sunt puțin mai greu de folosit decât termometrele digitale. Dacă nu introduci acest termometru exact, poate fi greu să iei temperatura corectă a celui mic. De asemenea, ceara de ureche te poate împiedica să iei temperatura corect. Roagă-l pe medicul celui mic să te învețe cum să folosești acest tip de termometru, pentru a te asigura că nu îi spargi timpanul copilului. Termometrul de ureche este recomandat bebelușilor cu vârsta de peste 6 luni.

Antibioticele: cât de mult este prea mult?

A fost o vreme când antibitioticele se dădeau fără rețetă și oricine strănuta un pic lua o amoxicilină, o eritromicină sau ce mai avea prin casă. Apoi, situația a fost reglementată legal și fără o recomandare medicală scrisă nimeni nu mai poate cumpăra antibiotic din farmacie. Chiar și-așa există un consum mare chiar dacă utilizarea antibioticelor poate produce efecte nedorite.

Candidozele şi diareea severă pot fi astfel de consecințe ale unui tratament cu antibiotic. Mai mult, apare pe o scară tot mai largă rezistența bacteriilor față de antibioticele la care sunt expuse. Iar infecțiile determinate de bacteriile rezistente la antibiotice sunt mai greu de tratat, antibioticele folosite anterior nu mai sunt eficiente şi va nevoie de antibiotice mai toxice şi mai costisitoare. În unele cazuri, rămân foarte puține soluții pentru tratamentul infecțiilor cu bacterii rezistente.

La ce duce consumul de antibiotice?

Dacă folosim antibiotice eronat sau când nu este nevoie de ele, atunci toate aceste riscuri apar fără a avea niciun beneficiu din administrarea lor. De aceea, ar trebui să recurgem la ele doar când ne sunt de folos, în acele infecții care răspund la tratamentul cu antibiotice.

Medicul pediatru Ana Ștefănescu atrage atenția că excesul de antibiotice poate duce la: diabet, obezitate (chiar în contextul unei alimentații echilibrate), astm bronșic, alergii alimentare, de mediu și eczeme, boli reumatice (artrita reumatoidă juvenilă),  boli inflamatorii intestinale etc. “Și toate acestea prin alterarea florei saprofite (normale) a corpului și în special a intestinului, considerat poate cel mai important organ imun al corpului! Abia în ultimii 10-20 de ani s-a descoperit importanța vitală a unei flore echilibrate pentru o bună funcționare a întregului organism – și încă se descoperă lucruri pe zi ce trece!”, spune pediatrul.

Diversificarea: un milion de păreri într-o linguriță de mâncare

Când va veni momentul să îi dai bebelușului mâncare solidă vei fi bombardată cu cele mai multe informații, multe dintre ele contradictorii. De la bunica la vânzătoarea de la market, toate se vor simți datoare să îți explice ce ai de făcut. Vei afla că e târziu să aștepți până la 6 luni, că trebuie să îi dai să mănânce orice că îi este poftă, că trebuie să începi cu fructe, că trebuie să începi cu legume, că e bine să începi cu suc, că e bine să începi cu supă. Ai prins ideea! Câte voci atâtea păreri.

Potrivit recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății diversificarea trebuie să se facă după vârsta de 6 luni. La început, nici nu este important cât de mult mănâncă bebelușul, ci mai degrabă trebuie să se obișnuiască cu ideea de a se hrăni altfel decât la sân sau biberon.

Dacă aștepți până la 6 luni bebelușul tău va avea timp să se dezvolte suficient astfel încât să poată digera alimentele solide. Acest lucru se referă și la cereale sau piureuri de legume sau fructe pentru care este indicat să aștepți tot până la vârsta de 6 luni.

Când putem începe diversificarea?

La 6 luni copilul poate prinde cu mânuța anumite alimente și poate începe să se hrănească și singur. De asemenea, va fi capabil să mestece și să înghită fără să se înece. Mai mult, va fi conștient de anumite texturi ale alimentelor ceea ce va face mai ușoară introducerea unora noi pe măsură ce timpul trece.

Sunt câteva semne clare care arată că poți începe diversificarea. Le detaliem mai jos: poate să își țină capul, stă bine în scaun, își folosește limba pentru a împinge alimentele, și-a dublat greutatea de la naștere, se arată interesat de alimentele solide, închide gura atunci când este hrănit cu lingurița, plimbă mâncarea în gură, nu împinge alimentele afară din gură folosindu-se de limbă.

Când putem diversifica înainte de 6 luni?

Anca Bălășoiu – moașă licențiată și expert în alăptare spune că ”în cazul copiilor născuţi cu greutate mică sau copiilor ai căror mame au fost anemice înainte de naştere este necesară suplimentarea cu fier (administrat oral în picături). În cazul mamelor cu dietă deficitară se recomandă îmbogăţirea dietei sau supliment de vitamine administrate mamei. Nici într-un caz nu se recomandă diversificarea precoce a copilului!

Diversificarea alimentaţiei sub 4 luni poate duce la dezvoltarea unor patologii de suprasolicitare a funcţiilor digestive, nepregătite pentru alimentele nou introduse. Senzaţia de sațietate produsă de alimentele solide favorizează spaţierea meselor, creşterea bruscă a cantităţii de alimente de la o masă la altă, favorizează obezitatea.”

Probleme pe care le au părinții. Încălțămintea: ne luăm după modă sau după ortoped?

Când copilul mai crește un pic apare problema cumpărării de încălțăminte. Pantofi cu talonet sau fără? Mai înalţi, cu susţinere pe gleznă, sau nu? Cu talpă rigidă sau moale? Cum alegem, așadar, încălţămintea copilului?

Medicii spun că atâta timp cât încă nu umblă, bebeluşii nu au nevoie de încălţăminte. Sunt suficiente nişte şosetuţe sau nişte botoşei, dacă vremea e mai răcoroasă. Sigur că arată mult mai haios încălţaţi, dar pantofii doar îi vor încurca. Mai ales dacă merg în patru labe.

În plus, unii producători iau pur şi simplu un model de adulţi, pe care îl micşorează. Nu spun că rezultatul nu este unul absolut adorabil, doar că este şi incredibil de incomod pentru picioruşele dolofane ale unui bebeluş, atât de diferite faţă de cele ale unui adult. Dacă doreşti totuşi să-l încalţi, caută o pereche de premergători moi şi flexibili, care să se muleze pe forma piciorului, fără niciun fel de întărituri din carton sau plastic.

Legende din bătrâni legate de încălțăminte

„Ia-i copilul pantofi cu talonete ca să nu facă platfus!” te va sfătui multă lume. Nu, nu încălța copilul cu pantofi cu talonete dacă nu ți-a făcut recomandarea asta un ortoped pediatru după ce i-a făcut copilului mai multe investigații medicale, inclusiv imagistice!

Talpa copiilor poate rămâne plată și până la vârsta de șase ani, după care se dezvoltă normal fără nicio intervenție. Pantofii cu talonete pot fi foarte periculoși – purtați de copii care nu au nevoie de ei, pot duce inclusiv la afecțiuni vasculare sau ale capului femural, spune prof. dr. Mihai Jianu,  șeful Clinicii Ortopedie Pediatrica a Spitalului Clinic “Grigore Alexandrescu”! Doar un ortoped pediatru e în măsură să decidă dacă e cazul de talonete.

„Cumpără-i încălțări care îi țin glezna!” va fi un alt sfat. Tu îți cumperi încălțări după acest criteriu? Nu! Păi nici pentru copil nu ar trebui să o faci! E ca și cum l-ai pune să meargă încălțat cu clăpari… sigur că încălțările copiilor trebuie să nu fie exagerat de largi ca să nu le scape din picioare, dar trebuie să fie cât mai flexibile – INCLUSIV TALPA! – și să perită cât mai multă libertate de mișcare a mușchilor, articulațiilor și ligamentelor. Dacă îi prinzi glezna ca într-o menghină, nu îl ajuți cu nimic – glezna lui nu fuge nicăieri, nu trebuie să o „țină” nimic.

Probleme pe care le au părinții. Premergător: salvarea mamelor sau chinul bebelușilor?

Premergătorul te va tenta mult, nu doar că vei avea impresia că îl ajută pe bebeluș să meargă, dar îți va da senzația că ai mai mult timp liber. Ambele argumente sunt greșite.

Studiile au arătat că bebelușii care folosesc premergătoare învață să meargă cu o lună mai târziu decât cei care nu o fac. Premergătoarele permit copiilor să se miște mai devreme decât momenul în care sunt pregăți să o facă, ceea ce poate cauza întârzieri în dezvoltarea mușchilor.

„Copiii învață să meagă privind și înțelegând cum li se mișcă picioarele. În premergător, nu vor vedea ce se întâmplă cu partea inferioasă a corpului lor și nu vor avea informațiile de care au nevoie pentru dezvoltarea lor motorie. Academia Americană de Pediatrie este împotriva folosirii premergătoarelor nu numai pentru că descurajează copiii să învețe cum să meargă pe cont propriu, dar și pentru că pot fi periculoase”, potrivit pediatrului american David Geller.

Premergătoarele sunt periculoase

Studii făcute în Marea Britanie indică faptul că premergătoarele sunt principalele vinovate de accidentările bebeluşilor. 14.000 de copii ajung anual în spital din această cauză, iar 34 de copii au murit din 1972 până în prezent din cauza premergătoarelor. “Din cauza accidentelor posible – răsturnare la marginea covorului, cădere pe scări -, aceste dispozitive au fost interzise în unele ţări, iar altele au impus producătorilor măsuri de siguranţă foarte stricte”, afirmă dr. Alexis Cochino, medic pediatru.

De-a lungul vieții de mamă vei întâlni atât de multe păreri opuse despre creșterea copilului încât este foarte bine să te înarmezi cu multă răbdare. Un lucru rămâne cert: indiferent de situație iubirea și apropierea față de el trebuie să rămână neschimbate!

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa