Infecția provocată de virusul hepatic B este una dintre cele mai periculoase pentru sănătatea ficatului.
Hepatita B este cauzată de virusul hepatic de tip B (HBV) și provoacă insuficiență hepatică, ciroză și cancer hepatic. Partea bună este că există un vaccin care poate preveni boala, iar în cazul părinților care au hepatită B, transmiterea virusului la copil poate fi oprită. Singura condiție este ca părinții să știe dacă sunt sau nu purtătoti ai virusului hepatic B, iar medicii să ia măsurile necesare în momentul nașterii copilului.
Virusul hepatic B și sarcina
Evoluția sarcinii nu este în niciun fel afectată de virusul hepatitei B, embrionul și fătul fiind protejati în cursul sarcinii, chiar dacă mama este infectată. Problema apare la naștere, când copilul poate fi contaminat. Dacă viitoarea mamă știe că este infectată cu virusul hepatitei B, medicul trebuie informat, iar sarcina va avea o monitorizare specială pentru a se evita orice posibile complicații.
Nașterea se face, de regulă, prin cezariană, pentru că riscurile contaminării fătului, în felul acesta, sunt minime. Copilul trebuie vaccinat împotriva hepatitei B, în mod ideal, în sala de naștere, și la cel mult la 12 ore după naștere. În aceste condiții, vaccinul poate asigura copilului o protecție maximă în circa 95% din cazuri. Copilul infectat cu virusul hepatitei B, la naștere, va face în proporție de 90% o formă severă de insuficiență hepatică, arată youngwomenshealth.org.
Practic, femeile însărcinate trebuie testate obligatoriu pentru a se verifica dacă sunt purtătoare ale virusului hepatic B. Pentru că, uneori, regulile sunt încălcate, luând în calcul severitatea bolii, viitoarea mamă poate cere medicului care supraveghează sarcina, realizarea acestor investigații și poate urmări dacă bebelușul nou-născut este vaccinat. Vaccinul împotriva hepatitei B este inclus în schema obligatorie de vaccinare și trebuie făcut, la naștere, tuturor copiilor. Este obligatoriu, pentru o imunitate reală și de lungă durată (imunitatea în urma vaccinării scade în timp), realizarea unui rapel (revaccinare), conform schemei de imunizare, inclusiv în primul an de viață al copilului.
Transmiterea virusului hepatic B de la tată
Bărbații infectați cu virusul hepatitei B sunt un risc maxim pentru partenera lor. Practic este imposibil ca aceasta să nu se contamineze, mai ales că principala cale de transmitere a bolii este cea sexuală. Femeia care este vaccinată nu va avea însă nici un fel de probleme, imunitatea dobândită împotriva virusului fiind solidă și sigură.
Un bărbat nu va transmite virusul copilului său. Spermatozoizii nu sunt în nici un fel afectați de infecția cu virusul hepatic. Între tată și copil căile de transmitere sunt practic inexistente, iar vaccinarea copilului exclude complet orice posibilitate.
Trebuie spus că cea mai mare concentrație de virus se găsește în sânge și în concetrații mai mici în celelalte secreții (vaginale, salivă, spermă, transpirație, secreții lacrimare).
Cum te poți infecta cu virusul hepatitei B?
Cea mai probabilă cale este cea sexuală, prin contact sexual neprotejat cu o persoana infectată. Al doilea risc maxim îl reprezintă tratamentele la stomatolog prin instrumentar incorect sterilizat. Transfuziile de sânge reprezintă un risc minim, toate fiind testate înainte, dar această probabilitate este luată încă în calcul. În casă, în familie, între membrii familiei, virusul poate fi transmis prin folosirea în comun a obiectelor de uz personal (periuță de dinți, lame de ras, trusă de unghii, prosop, tacâmuri).
Citește și: 9 reguli pentru a aduce pe lume un copil sănătos
Dă-ne like și pe Facebook, dacă nu ne-ai dat deja, pentru a fi la curent cu tot ce publicăm!
