Vederea la nou născut. Cum verifici dacă vede, cât de grav este că se uita cruciș

La naştere, ochiul bebeluşului este cel mai dezvoltat organ de simţ. Deşi toate structurile ochiului sunt diferenţiate, micuţul nu ştie să interpreteze ceea ce vede.

Alexandra Constantin
Vederea la nou născut
Află tot ce trebuie să știi despre vederea la nou născut și descoperă din timp eventualele probleme!

Vederea la nou născut. Nu puține sunt întrebările pe care le au părinții când vine vorba de auzul și vederea la nou născut. Descoperă în rândurile de mai jos răspunsuri la multe dintre aceste nelămuriri.

Vederea la nou născut: importantă pentru dezvoltare

Vederea și auzul sunt simțuri esențiale când vine vorba de dezvoltarea bebelușului. El are nevoie de un văz bun pentru a explora lumea, pentru a atinge obiectele din jur și pentru a face primii pași. De asemenea, pentru a-și putea forma limbajul are nevoie să audă sunetele și cuvintele folosite de cei din jur.

Tocmai de aceea este esențial ca auzul și vederea la nou născut să fie verificate încă din primele clipe de viață, cu atât mai mult cu cât intervenția rapidă poate face diferența nu doar privind starea de sănătate, ci și dezvoltarea micuțului. Dar pentru a identifica posibilele probleme este nevoie nu doar de control medical, ci și de atenție din partea părinților, potrivit www.parents.com.

Îți recomandăm să citești ”Cartea Bebelușului”, care este cel mai bun ghid al primilor ani, ”prietenul” de bază al fiecărei mămici. Cartea poate fi cumpărată de AICI.

Etapele dezvoltării vederii în primele luni de viață

Nou-născutul nu poate vedea bine imediat după ce a venit pe lume. Dar după o săptămână el începe să vadă mai clar lucrurile care sunt situate la 20-30 de cm de fața lui. El poate acum să vadă bine chipul mamei în timp ce este hrănit, fapt ce face ca între cei doi să înceapă să se formeze o legătură. Bine este să știi că bebelușii pot vedea lumea colorat încă de la început, chiar dacă în primele luni vederea lor nu este clară.

La naştere, ochiul bebeluşului este cel mai dezvoltat organ de simţ. Deşi toate structurile ochiului sunt diferenţiate, micuţul nu ştie să interpreteze ceea ce vede. Este ca şi cum ai pune în mâna unui amator un aparat foto sofisticat. Vor trece luni bune, chiar ani, până când în creier se vor forma circuitele complexe necesare perceperii fine a detaliilor şi nuanţelor.

În prima zi, el vede lumea în alb şi negru, fiind atras mai mult de contururi. Chiar dacă ai impresia că te priveşte în ochi, el este interesat de linia părului tău. Studii ştiinţifice arată că începând chiar din a treia zi nou-născutul încearcă să imite expresia feţelor din jur.

În primele luni bebelușul nu reuşeşte să-şi controleze foarte bine muşchii globilor oculari, astfel încât să-şi mişte ochii coordonat. De aceea e normal ca până la vârsta de trei luni să observi mişcări laterale sau verticale ale unuia dintre ochi (nistagmus) în total dezacord cu ochiul celălalt, însă după această vârstă nistagmusul este motiv de îngrijorare. Un consult oftalmologic îţi va spune dacă dezvoltarea vederii copilului tău este normală.

Între trei şi şase luni, abilitatea de a coordona ambii ochi se îmbunătăţeşte considerabil şi vei observa uşurinţa cu care copilul reuşeşte să-şi mute privirea de pe un obiect apropiat spre un altul mai depărtat. Acum apreciază distanţe, percepe spaţiul, pregătindu-se pentru aventura mersului.

Ceea ce era gri devine culoare în jurul vârstei de trei luni. Culorile vii sunt primele pe care le vede şi încetul cu încetul va „cuceri” tot spectrul. Capacitatea de a diferenţia nuanţe foarte apropriate ale aceleiaşi culori – “verde-crud”, “verde-olive”, “verde-smarald” – va apărea însă după ani de zile.

Pentru a-l iniţia în universul culorilor, ai mii de ocazii să-i descrii lumea multicoloră care ne înconjoară: “Vai, ce frumos miroase floarea asta violetă!”, sau “Astăzi ne îmbrăcăm cu salopeta verde şi cu şosetele galbene!”, sau “Trebuie să luam autobuzul galben ca să ajungem la bunica”.

Vârsta la care putem spune că văzul unui copil este la fel de bun ca al unui adult este în jur de opt, nouă ani. Ariile corticale destinate vederii sunt constituite şi toate microcircuitele extrem de fine ce procesează informaţia vizuală sunt definitivate. Modificările care survin după această vârstă sunt minime.

Statisticile americane arată că la vârsta preşcolară unul din douăzeci şi cinci de copii are probleme de vedere, în timp ce la vârsta şcolară unul din patru copii are o afecţiune uşoară care necesită corectare. Dacă sunt lăsate netratate, aceste afecţiuni, uneori minore (miopie, hipermetropie, strabism) pot provoca pierderea vederii la nivelul ochiului afectat. Este cunoscut faptul că, în creier, ochiul sănătos este favorizat şi în timp ochiul bolnav devine “leneş”.

Vederea la nou născut: copilul meu vede bine?

Poți testa acasă (de preferat în intervalul de vârstă 4-6 săptămâni) vederea bebelușul prin simplu fapt că stai față în față cu el.

  • Mișcă ușor capul și schimbă-ți expresia feței ca să obervi dacă și privirea lui se mișcă.
  • După primele trei luni de viață micuțul începe să vadă clar lucrurile din câmpul lui vizual, drept urmare o să vezi că este tot mai atent pe zi ce trece atunci când privește în jurul lui.
  • Mai mult, bebelușul începe să vadă culorile în nuanțe diferite și chiar să perceapă adâncimea anumitor obiecte.
  • Dacă în jurul vârstei de 4 luni o să-și descopere mânuțele și o să le privească tot mai curios, după 6 luni va putea să vadă lucrurile din cealaltă parte a camerei.

Cum pot stimula văzul micuțului

Vederea la nou născut se va dezvolta pe măsură ce el crește, dar și tu ca părinte îl poți ajuta prin simplul fapt că te asiguri că are ce să privească. Bine este să știi că bebelușilor le place să se uite cu atenție la fețele celor din jur și să imite sau să-și schimbe expresia feței. De ajutor este și să pui în fața lui jucării de culori și forme diferite, după care să le miști ușor.

Vederea la nou născut: ce verifică medicul oftalmolog

Vederea la nou născut este evaluată de cele mai multe ori de către neonatolog în maternitate, dar ea poate să fie verificată în primii ani de viață și de către un oftalmolog pediatru. Inițial medicul va verifica forma fizică, cât și dimensiunea ochilor și a ploapelor.

Mai apoi, cu ajutorul unui oftalmoscop va verifica reflexele oculare, dar și dacă există probleme cum sunt cele la nivelul canalelor lacrimale sau unele congenitale. Consultul oftalmologic este cu atât mai important dacă bebelușul este născut înainte de termen sau dacă există în familie un istoric al afecțiunilor oculare congenitale.

La controlul oftalmologic o să observi că medicul plimbă un obiect în fața ochilor micuțului pentru a-i verifica vederea, dar și pentru a se asigura că mușchii oculari nu sunt afectați.

  • Îți recomandăm să citești ”Cartea Bebelușului”, care este cel mai bun ghid al primilor ani, ”prietenul” de bază al fiecărei mămici. Cartea poate fi cumpărată de AICI.

Când văd bebelușii. Semne care să te îngrijoreze

Până la vârsta de 6 luni unii bebeluși au tendința de a se uita ușor încrucișat, lucru care dispare pe măsură ce ochii reușesc tot mai bine să focuseze obiectele din jur. Nu ezita însă să mergi la medicul pediatru dacă observi că micuțul se uită încrucișat și după această vârstă sau dacă unul dintre ochișori fuge în lateral, mai ales când este obosit.

De asemenea, dacă bebelușul tinde să țină capul într-o parte pentru a se uita la unele obiecte, dacă le aduce prea aproape de ochi, este sensibil la lumină sau are ochișorii roșii nu trebuie să amâni vizita la medicul oftalmolog pediatru.

Dacă ai sesizat ceva în neregulă la ochii copilul, trebuie să te adresezi de urgenţă medicului specialist oftalmolog. Iată câteva semne care certifică faptul că se impune un control riguros:

Pupila albă

O asemenea pupilă (normal este neagră) indică prezenţa cataractei congenitale, a unei tumori (retinoblastom, care dacă nu este tratată la timp, duce chiar la deces), a unei inflamaţii sau a unei dezlipiri de retină. Mămica trebuie să meargă de urgenţă cu copilul la un specialist oftalmolog. Se tratează chirurgical.

Căderea sau inflamarea pleoapei

Poate fi vorba despre o inflamaţie, care este o urgenţă dacă apare brusc, iar pleoapa este roşie şi fierbinte. De asemenea, pleoapa căzută ar putea semnala  un muşchi mai slab sau prezenţa unei tumori, situaţie în care se poate produce blocarea vederii.

Cornee mare la unul sau la ambii ochi

Este semn de glaucom atât la nou-născut, cât şi la copilul mic, în special când ochii lăcrimează şi copilul evită lumina. Dacă nu se intervine chirurgical rapid, copilul poate pierde vederea.

Lăcrimarea, secreţia sau roşeaţa

Poate fi un semn de infecţie sau de blocare a canalului lacrimal. Este cea mai frecventă afecţiune în primele săptămâni de la naştere. Dacă este nevoie, deblocarea canalului lacrimal se face chirurgical, sub anestezie totală, preferabil după vârsta de 3 luni.

Greutatea mică la naştere şi prematuritatea

Poate determina apariţia retinopatiei de prematuritate. Copiii prematuri, care stau la incubator şi au o greutate mică (sub 1,5 kg) trebuie examinaţi la ochi încă din maternitate. Expunerea la oxigenul din incubator poate să producă leziuni severe la nivelul retinei. Din cauza presiunii, acolo cresc în plus nişte ţesuturi care invadează retina şi o dezlipesc. Netratată, poate compromite definitiv vederea copilului. Se intervine cu tratament laser.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Te-ar mai putea interesa