Graficele de creştere, stresul părinţilor

Graficele-de-creştere-totul-despre-mame

Doarme prea mult? Mănâncă prea puţin? Nu e îndeajuns de înalt?

În ziua în care m-am întors acasă de la maternitate cu cel de-al doilea copil am avut un moment de mare panică atunci când am văzut că dormea deja de peste 5 ore şi nu dădea vreun semn că s-ar trezi. I-am ascultat respiraţia, i-am privit căpşorul, l-am mirosit peste tot, după care aproape m-am lipit de el, neştiind ce să fac. Mai trecusem o dată prin experienţa unui nou-născut, dar ceea ce se întâmpla acum era o noutate absolută! Oare era anormal?

Am luat la mână agenda telefonului şi am sunat toate prietenele care aveau copii oleacă mai mari decât al meu. După ce-am sporovăit şi prezentat lista de îngrijorări, am aflat că hmmmm, niciunul dintre ai lor nu dormise atât de mult la începutul vieţii. De fapt, nu prea dormise atâtea ore legate în timpul zilei niciodată şi hei, nici în timpul nopţii. Demoralizată şi deja foarte speriată, am pus mâna panicată pe telefon să vorbesc cu doctorul pediatru. A fost o hotărâre înţeleaptă, care m-a liniştit pe moment şi m-a făcut să cred că al meu copil n-avea nimic. Ulterior, când medicul a venit la o consultaţie la domiciliu, am aflat că bebeluşul sugea foarte bine şi golea complet ambii sâni la o masă, deci avea un motiv bine întemeiat să facă nani, dar avea şi icter, ceea ce îi menţinea o stare de somnolenţă mai mare decât în cazul altor copii.

Până la urmă, nimic nefiresc

De-atunci, copiliţa a dormit la fel de mult în orice anotimp şi în orice împrejurare. Dormea mult în timpul zilei, dormea mult în timpul nopţii. Se trezea târziu şi nu rata niciun somn de prânz, dacă se putea. Iar azi, când e şcolăriţă, adoarme oriunde dă de o zonă călduţă şi moale, ba chiar şi în condiţii mai puţin confortabile, precum maşina familiei sau tramvaiul municipalităţii. E sănătoasă şi isteaţă, mănâncă bine, e destul de înaltă pentru vârsta ei, iar analizele sunt bune, toate acestea făcându-mă să trag concluzia că stă pur şi simplu în gena ei să fie atât de prietenă cu faimoşii zei Hypnos şi Morfeu. Şi, pentru cei care nu ştiu, un copil cu vârsta între 0 şi 3 luni poate dormi într-o zi între 15 şi 20 de ore, de la 3 la 6 luni între 14 şi 15 ore, de la 6 la 12 luni între 13 şi 14 ore, iar de la un an şi până la 5 ani cantitatea optimă de somn ar trebui să fie de minim 11 ore şi maxim de 13. În ceea ce priveşte copiii care merg la şcoală, ei ar trebui să petreacă dormind cam 10 ore din zi, pentru a avea parte de o dezvoltare armonioasă.

Graficele de creştere, veşnica dilemă părintească

Dar dacă eu am avut ceva emoţii la capitolul somn şi m-am sucit şi răsucit printre păreri medicale, opinii de pe internet şi exemple vii ale copiilor prietenilor mei, alţi părinţi sunt de-a dreptul îngrijoraţi dacă copiii lor nu se încadrează în anumiţi parametri de greutate şi înălţime. La petreceri analizează proporţiile altor prichindei, doar ca să vadă dacă ai lor sunt la fel de supli şi de înalţi sau mai supli şi mai înalţi decât alţi copilaşi, drămuiesc cu maximă atenţie porţiile zilnice de hrană, în cazul în care li se pare că cel mic a făcut brusc fălcuţe sau rade tot din farfurie şi mai cere şi supliment, ori îi înscriu speraţi la sporturi care favorizează creşterea în înălţime, de teamă să nu rămână cumva mai scunzi decât alţi copii de vârsta lor.

Eşti îngrijorat pentru cel mic? Întreabă medicul!

Cum majoritatea părinţilor sunt mânaţi de cele mai bune intenţii şi îl au mereu în centrul preocupărilor lor pe cel mic, nu trebuie uitat că varianta optimă de acţionare în cazul unor incertitudini personale este o vizită la medic. El e singurul care poate spune dacă temerile părinţilor sunt sau nu fondate şi dacă ceea ce doresc ei să pună în practică are sau nu temei. Tăind porţia de mâncare a unui copil aflat în creştere şi care poate are o etapă în care organismul lui simte nevoia de un aport caloric procedăm greşit nu doar pentru că-l înfometăm, ci şi pentru că-l frustrăm şi îi putem da peste cap definitiv relaţia pe care o va avea cu mâncarea pe parcursul întregii lui vieţi. În plus, poate mânca tot felul de prostii pe ascuns, doar pentru că îi e foame. La fel se poate întâmpla şi n cazul unui copil considerat de ai lui nu la fel de înalt ca restul copilaşilor de vârstă similară, copil ce, din experienţa personală, poate creşte într-un an ca alţii în 3, pentru că fiecare corp are ritmul lui. Forțându-l să facă un sport care nu-i place şi în care nu se regăseşte poate duce la o respingere definitivă a activităţii fizice, lucru realmente de nedorit, dacă vrem să avem un copil sănătos.

În sprijinul informaţiilor oferite, medicul pediatru poate recomanda consultarea graficelor oficiale publicate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, un indicator foarte bun al dezvoltării sănătoase a copiilor din ziua de azi. Astfel, atât părintele, cât şi copilul, nu vor mai avea motive de îngrijorare, respectiv de stres, iar evoluţia celui din urmă nu va putea fi altfel decât firească.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()