Pro sau contra înfăşat? Medic: „Înfășarea în prima lună este benefică copilului” Până când se recomandă

Primul lucru care îmi vine în minte când mă gândesc la înfășat are legătură cu prima mea vizită într-un salon cu nou-născuţi. Se întâmpla în 1990, într-un spital din provincie, unde mătuşa mea născuse o fetiţă pe care părinţii mei urmau s-o boteze.

Aşa cum era obiceiul, naşa (adică mama) a mers la maternitate ca să-şi aducă fina cea mică acasă şi şi-a luat şi copilul de şase ani cu ea (adică pe mine).

Dar ce să vedeţi?

După atâta drum, pe durata caruia am fost extraordinar de încântată – îmi imaginam că mergem la vreo fabrică de copii, că o să am cu cine să mă joc (pe alese, nu aşa!) şi că, dacă am noroc, poate chiar o conving pe mama să luam şi noi acasă un copil nou – am avut parte de o mare dezamăgire.

Eu, care îmi şi făcusem deja planul de întoarcere acasă – dacă mătuşa mea e aşa bolnavă şi nu poate să vină acasă cu copilul ei în braţe, o să-l ţină mama pe al ei şi eu o să-l ţin pe cel nou -, am rămas mută de cum am intrat în maternitate. Pe lângă faptul că vedeam numai oameni mari peste tot, când am ajuns la salonul nou-născuţilor, nici n-am văzut copii, ci am văzut multe pătuţuri în care erau aşezate un fel de franzeluţe. Dacă franzeluţele astea n-ar fi plâns, n-aş fi avut de unde să-mi dau seama că sunt bebeluşi.

Astăzi, tehnica înfăşatului este contestată de mulţi, fie ei oameni de specialitate, părinţi, bunici (mai rar) sau viitori părinţi. Bineînţeles, există şi adepţi ai acestei metode. Dar haideţi să vedem care sunt plusurile şi minusurile ei şi poate alegem şi noi o tabără.

Care sunt avantajele?

Pentru bebeluş primele zile de viaţă extrauterină sunt bulversante. După ce a stat într-un mediu lichid, întunecos şi a beneficiat de căldura trupului tău, într-un spaţiu extrem de restrâns, contactul cu lumea exterioară e destul de greu de îndurat şi adesea angoasant. De aceea, unii specialişti recomandă înfăşarea pentru că îi dă bebeluşului un plus de confort, se simte protejat la fel cum era în burtica mamei.

Ioana Roşca, medic primar neonatolog, medic specialist pediatru, spune că, mai ales în prima lună de viaţă, e bine ca bebeluşul să fie înfăşat pentru că în acest fel îşi menţine temperatura corpului în limite normale, în special în timpul somnului şi doarme mai bine.

Acest aspect aş putea să-l confirm şi eu: în prima noapte după ieşirea din maternitate, băieţelul meu avea episoade foarte scurte de somn, din care se trezea plângând. Spre dimineaţă, bunica maternă, care încerca să adoarmă în camera alăturată, lăsându-ne pe noi să ne indeplinim rolul de părinţi fără intervenţii externe, a venit, a luat păturică din pătuţ, ne-a luat copilul, l-a înfăşat şi după ce l-a ţinut în braţe câteva minute cât să adoarmă, nu l-am mai auzit până dimineaţă.

Atenţie, când zic înfăşat nu vreau să spun că l-a strâns în scutece cât a putut de tare, ci că l-a împachetat în păturică. De altfel, în magazinele pentru copii există ceea ce se numește “swaddling blanket” în care poţi înfăşa un bebeluş în mod corect.

La început, copiii nu-şi pot controla mişcările şi unii părinţi susţin că înfăşatul este bun şi pentru că previne zgârieturile de pe faţă, deoarece copilul e ţinut cu mâinile pe lângă corp, făcând imposibile astfel de mici accidente. De fapt, tăierea unghiilor e o metodă mult mai bună de a evita micile zgârieturi, dar în primele zile mămicile fie nu au timp, fie nu au curaj pentru prima şedinţă de manichiură.

Care sunt dezavantajele?

Dezavantajele apar atunci când tehnica este folosită pe termen lung. Medicul Ioana Roşca spune că înfăşatul în exces inhibă anumite mişcări, reflexe. Ea precizează: “Eu recomand înfăşatul numai în prima lună de viaţă, dar am întâlnit părinţi care şi-au înfăşat copiii până la 8 luni”.

În plus, studiile spun că un copil înfășat prezintă mai multe riscuri de displazie de şold (anomalie de dezvoltare a articulaţiei coxo-femurale; bebeluşii cu displazie de şold au un picior mai scurt decât celălalt). Dacă bebeluşul se naşte cu această problemă, poziţia de înfăşat cu picioarele întinse şi drepte este total neindicată deoarece nu permite vindecarea naturală.

Pe de altă parte, când copilul mai creşte şi e capabil să se rostogolească, înfăşatul devine un pericol: se poate întoarce cu faţa în jos în timpul somnului şi se poate asfixia pentru că, fiind înfăşat, nu va reuşi să se mişte.

De aceea, specialiştii recomandă un înfăşat lejer şi, de preferat, de la bust în jos pentru a-i lăsa bebeluşului mâinile libere.

Şi mitul…

Deşi părinţii din ziua de astăzi ştiu bine lucrul acesta, merită să-l mai menţionăm şi noi o dată. Este vorba despre vestitul mit care susţine că înfăşarea face picioarele drepte. FALS! Putem avea un copil cu picioare drepte daca avem grijă la alimentaţie şi îi asigurăm necesarul zilnic de calciu şi vitamina D, nu dacă îl imobilizăm.

Acum e rândul vostru: sunteţi pro sau contra înfăşare?

Eu, între timp, am vorbit cu bunica mea la telefon. Bineînţeles că ea a crescut copii înfăşaţi şi, când am întrebat-o de ce folosea tehnica aceasta, am primit următorul răsuns: ”Eh, acu’ am văzut că ăstea tinere nu-i mai înfaşă, îi îmbracă în haine… Pă timpu` meu nu erau, maică, ţoale aşa mici. Îl ţineai acolo în pleduri până începea să mişte şi dup-aia făceam cu mâna hainele de m-am săturat de cusut şi de lucrat la andrele!”

Îți recomandăm și ”Cartea Bebelușului”, de Dr. Sears, cel mai important ghid al primilor ani alături de copil. Detalii AICI.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație