Multitasking: mami versus bebeluş

Raluca Manea
multitasking-totul-despre-mame

Salut! Hai să mă prezint întâi: sunt un băieţel de 8 luni şi jumătate iar mami îmi spune „bebeluşul de bucurie”. E un nume excelent pentru mine, pentru că eu sunt haios şi când plâng.

Am observat ceva interesant la noi acasă: nimeni nu face doar un singur lucru deodată.  Suntem experţi în multitasking.

Mami ştie să vorbească la telefon, dând instrucţiuni despre abordări terapeutice, în timp ce pune rufele la întins pe uscător cu stânga şi mă ţine pe mine în dreapta. Acolo, sus în braţe,  e locul meu de supervizat treburile casnice.

Dar asta nu-i nimic! Să mă vezi pe mine când îmi face mami baie la chiuvetă.  Cu dreapta o trag de par, cu stânga ajut la săpunit, în vreme ce joc fotbal cu săpuniera ceramică… Folosesc ambele picioare pentru că sunt încă ambidextru, nu?  Asta dacă nu mă decid să împroşc nişte apă cu călcâiele!

„Ei, când mă schimbă de scutec, eu mă mişc mai repede decât căţelul!”

Noi avem o casă fantastică, cu multe chestii din astea de căţărat, de împins, de tras: un spalier cu amortizare, un verticalizator de lemn cu uşiţe, un cadru de mers care bate orice antemergator, un fotoliu care se învârte şi arată ca un ou mare, roşu. Mami zice că ne trebuie pentru terapia soră-mii. Yeah, right! Sunt perfecte pentru mine!

S-o vedeţi pe mami cum îmi întinde linguriţa cu o mâna, în timp ce face că toate animalele de la fermă, iar cu cealaltă o învârte pe Cati în fotoliul ei rotativ (trei la stânga, stop, trei la dreapta, stop – cică pentru stimulare vestibulară!)

Nici eu nu-s mai prejos decât mama: mă ridic de o săptămâna în picioare şi fac tot felul de chestii grozave din poziţia asta: muşc buretele de pe spalier, prind rachetele autocolante de pe perete (sau încerc, nu înţeleg de ce n-am reuşit până acum), o ajut pe mami să facă exerciţii cu Cati. La sit and stand mă pricep cel mai bine: când mami se chinuie s-o facă pe surioară să se ridice în picioare (treaba grea, că are şi aia mică voinţă proprie), mă agăţ şi eu de umărul ei, şi mă ridic singur, să-i dau fetii exemplu!

Ce caraghioasă e mami când încearcă să prindă câinele să îi pună lesa, iar căţeluşa o trage de pantaloni şi eu chiui la ea în braţe de bucurie!

Ei, când mă schimbă de scutec, eu mă mişc mai repede decât căţelul! Sunt maestru la rostogolit, ridicat, alunecat, protestat cu toate mâinile şi toate picioarele. Accept să stau pe spate doar cu o condiţie: să îmi spună ea poezia aia cu This little pig went to market, this little pig stayed at home… că eu în timp ce-s şters la fund vreau să învăţ engleză. Între timp nu stau aşa, degeaba, bat din palme, doar are nevoie şi mama mea de încurajare, nu-i aşa?

Mami face  exerciţii de multitasking în fiecare zi

Calcă haine – face cucu-bau – vorbeşte la telefon – spală vase – amestecă în mâncare – vorbeşte la telefon – face pachete – se joacă cu mine şi vorbeşte la telefon în timp ce mănâncă ciocolată.

Aseară, însă, eu am dat clasa la toată lumea!

Mă tăvăleam cu fratele meu mai mare pe jos. Mă năpustisem asupra lui că un gladiator asupra leului (sau poate că un leu asupra gladiatorului?) În fine, îl trăgeam de par, îi băgam degetele în ochi,  îl lingeam pe faţă, ţipam amândoi, eu de bucurie, el cred că tot de bucurie, când, deodată, am întors capul şi am văzut-o pe mama. Îi dădea să mănânce Catiushei în camera cealaltă. Am fixat-o cu privirea mea irezistibilă. I-am făcut cu mâna. De câteva ori aşa, cum merită cel mai mare fan al meu. I-am zâmbit dulce, ceva de genul „te pup, mami!”

Apoi m-am năpustit cu şi mai mare avant asupra lui frate-meu şi l-am muşcat de ureche. Beat that!

Citește și:
Mama multitasking
Cărţile perfecte pentru bebeluşi
Ce învaţă copiii atunci când se joacă
Când punem bebeluşul să stea în funduleţ?
Mamele şi educaţia timpurie (şi 12 idei de activităţi cool)

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa