„M-a copleșit depresia postpartum și nu mi-am dat seama”. Boala lovește și la multe luni după naștere

Mihaela Călin
mama depresie dupa nastere mama trista bebelus

”Când s-a născut cel de-al doilea copil al nostru eram în culmea fericirii. Părinții și socrii mei au venit să mă ajute cu fiica mea, în vârstă de 2 ani, în timp ce eu mă recuperam după operația de cezariană. În felul acesta am putut să mă concentrez pe bebelușul nou venit. A fost un moment minunat”, scrie Juli Wiliams, pe site-ul www.mother.ly. Confesiunea ei atrage atenția asupra modului în care depresia lovește atunci când te aștepți mai puțin.

”Soțul meu și cu mine locuiam la acea vreme în New Jersey, departe de familie. După ce s-a născut al doilea copil, ne-am decis să ne întoarcem în Florida, unde a început povestea noastră și unde locuiau familiile noastre. Eram extaziată că voi fi din nou aproape de familie, era prea greu să fiu departe.

După ce bebelușul a ajuns la vârsta de trei luni, ne-am împachetat lucrurile și am făcut cale întoarsă. Dar la acel moment nu am găsit o locuință unde să stăm, așa că a trebuit să rămânem la părinții mei o perioadă.

De la mastită la stres continuu

Chiar înainte de a porni în călătorie m-am ales cu o mastită. Eram stresată și, din acel moment, am început să mă simt complet depășită de tot ceea ce se întâmpla. Și majoritatea lucrurilor aveau de-a face cu noul meu copil.

Am început să mă simt stresată de fiecare dată când acesta plângea, ceea ce se întâmpla des. Mă simțeam de parcă am fi fost îndepărtați din mediul nostru confortabil și plasați într-un mediu complet diferit. Atât eu, cât și bebelușul am simțit schimbarea.

Am început să urăsc cu adevărat alăptarea și, deși am vrut cu disperare să renunț, fiul meu nu accepta biberonul, ceea ce m-a forțat să continui. M-am confruntat din nou și din nou cu mastita, pentru a treia oară. Mă simțeam constant bolnavă.

Depresia apare și la mult timp după naștere

Știam că tranziția la doi copii va avea greutățile ei, așa că am „zugrăvit-o” până a ieșit normală. Nu e ușor să fii mamă, așa că trebuie să mă descurc, nu?

În mintea mea, depresia postpartum era ceva care afecta femeile doar la scurt timp după naștere. Or eu avusesem două luni minunate după naștere. După aceea îmi ieșise de tot din minte această idee.

Am auzit că majoritatea femeilor nu-și dau seama că trec de fapt prin depresia postpartum – cu siguranță era și cazul meu. În acea perioadă am stat departe de rețelele de socializare, deoarece postările frumoase, cu mămici fericite alături de copiii lor, nu făceau altceva decât să-mi accentueze îngrijorarea și tristețea.

A trebuit să mă întreb de ce nu mi-am dat seama că trec prin asta. Și cred că motivul este că această depresie nu era constantă. Aveam momente în care totul mergea bine și mă simțea din nou eu însămi – deși acest lucru nu era întotdeauna adevărat.

Trăirile altor mame m-au trezit la realitate

La un moment dat, mama mea a încercat să intervină deoarece era îngrijorată pentru mine. Ea a observat că erau zile în care nu ieșeam din casă, zile în care aș fi rămas tot timpul în pijamale și ore întregi în care îmi făceam griji dacă bebelușul meu a mâncat suficient.

Această situație a continuat timp de încă două luni. Apoi, într-o zi, am văzut la televizor o emisiune unde era abordat subiectul depresia postpartum. Atunci mi-am dat seama că exact așa mă simțeam și eu. Imediat m-am identificat cu mama din emisiunea respectivă și cu toate stările prin care trecea ea.

În depresia postpartum cere ajutorul familiei

Acum, bebelușul meu are cinci luni și, în sfârșit, încep să mă simt eu însămi. Soțul meu și cu mine am reușit să ne găsim o locuință care începe să arate a casa noastră. Iar eu am început să gândesc ca o mamă de doi copii.

De asemenea, am grijă să îmi acord în mod expres timp pentru mine. Mă îmbrac frumos, pentru că asta mă face să mă simt bine. Petrec timp doar eu cu soțul meu, pentru că mă face să mă simt iubită. Duc copiii la diverse activități, pentru că mă face să mă simt împlinită. Dar, cel mai important, apelez, în sfârșit, la prieteni și familie pentru ajutor.

A fost o perioadă dificilă din viața mea. Și deși am încă zile grele și lucrurile nu merg întotdeauna șnur, mă gândesc că va fi mai ușor, că sunt o mamă minunată și că îmi iubesc atât de mult copiii.

Dacă și tu, dragă mămică, treci acum printr-o perioadă dificilă, vreau doar să-ți reamintesc partea frumoasă maternității. Vei avea parte din nou de ea. Ar putea dura un pic, dar vei ajunge acolo. Îți promit. Fii curajoasă și adresează-te celor care te iubesc. Vor să te ajute. Dar, mai presus de toate, vreau să știi că nu ești singură în această călătorie”.

Te-ai luptat sau te lupți cu depresia? Cum ai gestionat provocările după ce ai devenit mămică și care au fost cele mai grele situații cărora a trebuit să le faci față? Povestește-ne cum reușești să-ți gestionezi, pentru a le ajuta în felul acesta și pe altă mame să înțeleagă ceea ce simt și să știe că nu sunt singure. Trimite-ne povestea ta pe adresa [email protected], cu titlul Depresia-Povestea mea, și o vom publica, cu numele tău sau sub protecția anonimatului, în funcție de cum îți dorești. Mulțumim!

Dacă ți s-a părut interesant acest articol despre depresia postnatală, te invităm să citești și:

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa