Mituri despre erupția dentară pe care părinții ar trebui să le ignore

Mituri despre erupția dentară

Că e mai morocănos sau că poate face febră. Că pasta de dinți trebuie să fie una specială ori că momentul de apariție a primului dințișor la bebeluș spune clar cât de avansată sau de întârziată va fi dezvoltarea lui cognitivă. Câte dintre aceste lucruri sunt adevărate? Și câte sunt doar niște mituri, cărora nu ar trebui să le dăm atenție atunci când încep să apară primii dințișori ai copilului?

Acest articol conține recomandare de produs!

Dr. David Tesini, un reputat medic stomatolog din Massachusetts, spune că „toate teoriile științifice care s-au dezvoltat în jurul erupției dinților au rămas în continuare prea puțin ori incorect înțelese”.

În jurul vârstei de șase luni, gura unui bebeluș începe să desfășoare activitate intensă. La fel și gingiile. Primii dințișori sunt pe cale să iasă la suprafață, străpungând dureros învelișul gingiei. Dintr-o dată, atmosfera calmă și plină de zâmbet din familie este umbrită de îngrijorările tot mai pronunțate ale mamei, la urechile căreia încep să ajungă tot felul de povesti legate de dentiție, multe dintre ele complet greșite.

Mitul nr. 1: Va fi evident atunci când copilului meu îi va da primul dinte

Copiii sunt diferiți și pot manifesta sau nu semne de apariție a dinților. Există, totuși, câteva indicii comune cărora ar trebui să le dăm atenție: refuzul hranei, iritabilitate crescută și plâns, modificări ale tractului digestiv, somn agitat, salivă abundentă, tendința de a roade tot ceea ce ating.

Atenție însă, acestea pot fi simptome asociate și altor probleme! În cazul unor copii, apariția dentiției nu are legătură cu nici unul dintre aceste semne.

Mitul nr. 2: Nas înfundat, erupții cutanate și febra, semne ale apariției dinților

Conform cercetărilor efectuate de American Academy of Pediatrics, creșterea ușoară a temperaturii corpului în momentul erupției dentare nu trebuie asociată febrei, iar orice semn de boală ar trebuie tratat ca atare, fără a fi atribuit apariție dinților.

Mitul nr. 3: Suzetele și suptul degetelor sunt dăunătoare pentru dinți

Atât suzetele, cât și suptul degetului mare sunt strategii pe care copiii le utilizează pentru a se calma pe măsură ce adorm, ambele fiind obiceiuri de care pot scăpa pe parcurs. S-a constatat că utilizarea suzetei ajută la prevenirea sindromului de moarte subită. Este adevărat, utilizarea lor excesivă nu este indicată. Dar, dacă sunt folosite doar la culcare, nu ar trebui să prezinte o problemă pe termen lung.

Academia Americană de Medicină Dentară Pediatrică recomandă ca cei mici să fie dezobișnuiți în a folosi suzeta de la vârsta de doi ani și de la suptul degetului mare până la vârsta de trei ani, prevenind în acest fel modificările în plasarea dinților și alinierea maxilarului.

Mitul nr. 4: Nu pot face nimic pentru a diminua disconfortul apariției dinților

Din fericire, avem soluții minunate pentru a calma durerile de dinți ale bebelușului:
• Frecați ușor gingia cu degetul curat timp de 1-2 minute.
• Oferiți copilului jucării dintr-un cauciuc moale, special create pentru a atenua durerea apariției dinților. Cu cât sunt mai reci, cu atât mai bine.
• Dați bebelușului o cârpă umezita în apă rece.
• Apelați la geluri gingivale, care pot calma ușor și eficient durerile dentare. Anaftin Baby Gel poate fi o soluție extraordinară, mai cu seamă că pelicula ce se formează și care protejează gingiile de disconfort și durere nu conține alcool și nici zahăr, nu arde și nu ustură atunci când este aplicat, ba mai mult are gust plăcut de banane.

Mitul nr. 5: Dinții de lapte nu sunt importanți din moment ce cad în câțiva ani

Dimpotrivă, dinții bebelușilor sunt foarte importanți pentru dezvoltarea armonioasă a copilului. Ei sunt cei care țin spațiile ocupate și facilitează apariția dinților permanenți. Dacă un dinte cade prea devreme din cauza cariilor dentare, dinții permanenți pot migra, provocând goluri, aglomerări sau dinți înclinați. În plus, bacteriile provenite de la dinții infectați sau în descompunere pot ajunge la dintele permanent, distrugându-l.

Mitul nr.6: De-ndată ce au toți dinții, copiii se pot spăla singuri pe dinți

Dinții celui mic trebuie îngrijiți extrem de bine. Iar copilul, chiar și cel de grădiniță, nu este pregătit să-și poată peria dinții corect. De obicei, se concentrează doar pe cei pe care îi poate vedea și nici nu are dexteritatea necesară până pe la vârsta de 6-7 ani.
• Încă de la apariția primului dinte, îl putem spăla cu o perie mică și moale. Copiii sub trei ani ar trebui să-și spele dinții de două ori pe zi.
• Copiii cu vârstele cuprinse între 3-6 ani pot utiliza o cantitate de pastă de dinți cât un bob de mazăre, de după ori pe zi. Pasta de dinți cu fluor nu este interzisă, dimpotrivă, chiar recomandată. Trebuie avut grijă însă, ca cel mic să nu o înghită.

Mitul nr. 7: Nu e nevoie ce cei mici să meargă la dentist, până când nu vor apărea dinții permanenți

Nimic mai fals. Igiena bucala trebuie făcută încă din primele zile de naștere. Ștergerea gingiilor cu o fașă sterilă previne răspândirea microbilor în gură. De altfel, prima vizită a unui copil la medicul stomatolog ar trebui să aibă loc odată cu apariția primului dinte. În acest fel, dentistul poate constata dacă vor exista probleme cu dezvoltarea dinților copilului.

Mitul nr. 8: Copiii trebuie încurajați să-și scoată singuri dintele, dacă dă semne că se mișcă

Sub nici o formă un copil nu trebuie lăsat să tragă de dintele care dă semne că e pe cale să cadă. Chiar dacă dintele este pe jumătate desprins de gingie, riscul de a-i rupe rădăcina, atunci când tragem de el, este foarte mare. O rădăcină ruptă poate duce la infecții grave. Dacă un dinte refuză cu încăpățânare să iasă și dintele permanent începe să erupă, trebuie consultat medicul stomatolog.

Mitul nr. 9 : Dacă dinții de lapte încep să cadă înainte de a împlini cinci ani ori încă se încăpățânează să nu cadă nici unul chiar și la 8 ani, sigur este o problemă

Vârsta de cinci sau șase ani este aproximativ timpul mediu când copiii încep să piardă dinții de lapte, dar asta nu înseamnă nici pe departe că este o regulă. Dacă dinții bebelușului au început să erupă mai devreme sau mai târziu decât media (de obicei între 6-12 luni), atunci există toate premisele ca ei să cadă în funcție de acest moment. Oricum ar fi, pentru liniștea copilului și a părintelui, bine este ca medicul dentist să fie consultat, iar sfaturile lui să fie respectate.

Mitul nr 10: Momentul apariție al primului dinte vorbește despre dezvoltarea cognitivă ulterioară a copilului

O concepție greșită, care adesea provoacă părinților un stres enorm nejustificat. Copiii se dezvoltă diferit. Iar momentul apariției primului dinte nu ne descrie deloc cât de inteligent sau nu va fi copilul nostru.

„Atribuirea oricărui progres cognitiv unei reper ca apariția unui prim dinte este complet eronată. La urma urmei, dacă dintele precoce semnifică o dezvoltare cognitivă avansată, atunci următorul dinte întârziat semnifică o involuție? Complet fals. Nu există nici o bază științifică pe care să se susțină această teorie ”, mai spune medicul  stomatolog David Tesini.

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()