Dezvoltarea bebelușului. Săptămâna 4.

Dezvoltarea bebelușului. Săptămâna 4. În săptămâna 4 de viață, bebelușului îi place să-ți vadă chipul și poate chiar încerca să-ți imite mimica. Scoate limba și vezi dacă face la fel.

În scurt timp, va gânguri, va geme și va îngâna. Răspunde-i în același fel în timp ce-l privești în ochi. Nu trebuie să te simți prost că vorbești ca un bebeluș – micuții sunt fascinați și acesta este un exercițiu prin care pot deprinde cum funcționează comunicarea verbală.

Atunci când ai de făcut comisioane sau cumpărături în apropierea casei, ia copilul cu tine și pune-l în ham, la pieptul tău, ca să se simtă în siguranță și să fie fericit. Bebelușilor le place să simtă căldura mamei.

Săptămâna 4. Reacția bebelușilor la gusturi și mirosuri

În mod incredibil, abilităţile de a auzi, mirosi şi gusta ale copilului sunt deja în maximă funcţiune. Iată de ce vocea, mirosul şi gustul tău contează atât de mult în a patra săptămâna.

Simţurile copilului tău sunt acute încă de dinainte de a se naşte. Undeva în preajma celei de-a 25-a săptămâni de sarcină, copilul deja poate auzi vocea mamei şi să rezoneze cu ea. Totodată, poate auzi şi discerne şi vocea celorlalţi din jur – a tatălui, bunicilor, rudelor, şi chiar a colegilor tăi de serviciu. Totodată, până în a patra săptămână de viaţă, gustul copilului este suficient de dezvoltat. Este capabil să facă diferenţe între puţinele lucruri care i-au fost date spre gustare până în acest punct.

Mirosul bebeluşului se dezvoltă, la rândul său, tot din uter, undeva în jurul începutului celui de-al doilea trimestru. (Va puteţi imagina cât de micuţ era pe atunci?)

La naştere, el deja este dotat cu aptitudinile de a auzi şi mirosi şi, mai mult, poate distinge vocile celor din jurul său. Ştie dacă le-a mai auzit până atunci. Cea mai familiară îi va fi a mamei.

Sunet: În încercarea de a evalua capacitatea copiilor de a auzi şi a distinge o voce de alta, cercetătorii au agăţat un dispozitiv audio de o suzetă, în mod similar precum au făcut şi cu cel video, de care povesteam în săptămâna 1. Copiii care au fost studiaţi în acest caz, în mod similar ca cel prezentat atunci, au supt suzeta cu mai multă putere, în funcţie de cât de cunoscută îi era vocea celui de lângă el. Dacă era vorba de o voce străină, copii pierdeau interesul şi se opreau din a mai suge.

Miros: Pentru a determină abilităţile nou-născuţilor de a discerne între mirosuri, cercetătorii au pus câte un tampon de o parte şi cealaltă a copiilor în studiu. Unul a avut mirosul mamei, iar celălalt parfumul unei persoane necunoscute. Astfel, s-a descoperit că toţi bebeluşii au întors capul spre partea care mirosea ca mama lor.

Acum ştim că micuţul poate adulmeca şi că îl liniştesc vocile şi mirosurile cunoscute. El ştie, instinctiv că persoana din spatele parfumului şi vocii va face tot ce este necesar pentru a-i satisface nevoile .

Gust: Cercetătorii au prezentat nou-născuţilor din studiu o serie de soluţii cu gust dulce, acru şi, respectiv, amar. S-a procedat astfel încă din primele ore după ce copiii s-au născut, înainte că ei să fi gustat vreodată lapte dintr-o sticlă sau din sânii mamelor lor. Bebeluşii au făcut aceleaşi grimase ca şi adulţii la întâlnirea cu respectivele gusturi:

Când o cantitate mică de dulce a fost pusă pe limbă lor, expresia lor indică un zâmbet. Mai mult, micuţii îşi lingeau buza de sus, scoţând sunete de bucurie.

Când au gustat soluţiile acre, şi-au ţuguiat buzele, strâmbând din nas şi clipind foarte des.

Reacţia la amar a fost rapidă şi foarte interesantă: bebeluşii au râgâit şi au scuipat soluţia din gură, respingând sursa acestui tip de gust.

În mod interesant, natura i-a dotat pe copii încă de la naştere cu o reacţie foarte rapidă şi dramatică la ce este amar. Pentru ei, amarul este o sursă a răului, iar instinctul lor primar este să îl respingă. Primind cu bucurie gustul dulce al laptelui mamei, un bebeluş ajunge să poftească la mai mult. În schimb, prin respingerea a ceva care are un gust amar, devin mult mai apţi să supravieţuiască – ca şi când nimic amar nu le va acompania dezvoltarea în această etapă fragedă a vieţii lor. Gusturile acre nu produc aceeaşi repulsie ca cele amare, dar buzele ţuguiate indică totuşi că bebeluşii ar preferă să nu le mai simtă pe limbă prea curând.

Din aceste trei reacţii diferite, cercetătorii au concluzionat că bebeluşii, încă de la naştere, au capacitatea de a distinge dulcele, acrul şi amarul.

În ceea ce priveşte aptitudinile copilului de a mirosi şi auzi, nu este nevoie să îţi conservi mirosul natural într-o sticluţă de parfum sau să îţi înregistrezi vocea cântându-i vreo melodie de adormit. E suficient să realizezi că prezenţa ta este foarte importantă. Vorbeşte cu el tot timpul, fie că îi schimbi scutecul, îl ţii în braţe, îl plimbi sau îi dai de mâncare. Totodată, în rutina ta de zi cu zi, hăinuţele copilului oricum vor căpăta încet-încet mirosul sau parfumul tău.

Dezvoltarea bebelușului Săptămâna 4.

Cum e influențată viața ta: Amalgam de sentimente

Chiar dacă, de când ai devenit părinte, te simți cea mai fericită persoană de pe Pământ, e normal să ai momente în care ești dezamăgită. Ți-ai petrecut nouă luni imaginându-ți cum va fi copilul tău și poate că realitatea nu se potrivește perfect cu visul. Cei mai vulnerabili în fața unei astfel de probleme sunt părinții ai căror copilași s-a născut cu probleme de sănătate, deși nici părinții ai căror copilași sunt sănătoși nu sunt scutiți de astfel de sentimente.

În orice caz, sosirea pe lume a bebelușului trebuie sărbătorită, chiar dacă trebuie să renunți la bebelușul imaginat de tine ca să-l iubești cu adevărat pe cel real. Părinții vorbesc rareori despre acest fenomen, care la urma urmelor este perfect normal și uman. Așadar, dacă bucuria este umbrită de o urmă de regret, nu trebuie să te simți vinovată. Acordă-ți puțin timp să accepți că viața reală e frumoasă și apoi consideră-te binecuvântată.

Dezvoltarea bebelușului Săptămâna 4. Află mai multe despre vaccinuri

De ce se recomandă vaccinarea copiilor?

Niciunui părinte nu-i place să-și vadă copilul injectat, dar vaccinurile au fost create pentru protecția împotriva unor afecțiuni grave. Unele dintre acestea (poliomielita și difteria) erau frecvente în urmă cu o sută de ani, dar acum sunt foarte rare cazurile.

Cum funcționează?

Vaccinurile conțin o versiune atenuată sau chiar moartă a unui virus sau bacterie care cauzează o anumită afecțiune. După ce copilul este vaccinat, sistemul lui imunitar creează anticorpi împotriva virusului sau bacteriei respective și-l protejează dacă este expus la acea afecțiune.

În România, legislaţia nu prevede obligativitatea vaccinării, ci doar obligativitatea doctorilor de a asigura vaccinarea copiilor. În general, părinţii sunt întrebaţi dacă doresc să-şi vaccineze copiii şi semnează un consimţământ.

Există Programul Naţional de Imunizări prin intermediul căruia copiii beneficiază gratuit de cele mai importante vaccinuri – BCG (antituberculoză), antihepatită B, DTP (antidifteric, antipertusis, antitetanos), antipoliomielită, antirujeolic (împotriva pojarului).

Iată schema de vaccinare

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()