Dezvoltarea bebelușului. Săptămâna 46 de viață. Copilul începe să îşi folosească judecata pentru a se ghida în acţiunile pe care le întreprinde. Află mai multe despre acest concept (numit de afiliere socială), în săptămâna 50.
Dezvoltarea bebelușului. Săptămâna 46. Creierul copilului
Pe măsură ce copilul tău se apropie de prima sa aniversare, urmăreşte un fenomen interesant: stabileşte într-un loc anume un obiect neobişnuit, poate un iepuraş, o pasăre care ciripeşte pe bază de baterii sau un echipament de bucătărie nou. Deoarece copiii sunt născuţi curioşi, micuţul tău se va apropia de obiectul în cauză. Pe măsură ce va face această, vei vedea că se uită la tine cu o privire întrebătoare de genul: “e bine sau rău să ating acest obiect?”
În timp ce copilul este curios cu privire la obiect, este, de asemenea, setat să îl investigheze. Aminteşte-ţi că încă din prima săptămână, bebeluşii sunt programaţi instinctiv să îşi asigure supravieţuirea. Până în a 36-a săptămână, el deja ştie să îţi imite acţiunile, în ideea că nimic din ce ai face tu nu este greşit.
La 46 de săptămâni de viață, atunci când copilul îţi ia ca punct de reper faţa, el citeşte în expresia ta dacă ceea ce urmează să facă este periculos sau sigur pentru el. Dacă zâmbeşti şi aprobi din cap, va continua. Dacă, însă, priveşti îngrozită, se va opri din drum. Cu timpul, îţi va căuta aprobarea atât cu privire la anumite obiecte, cât şi în legătură cu anumiţi oameni.
Dezvoltarea bebelușului. Săptămâna 46. Ce spun studiile
Cercetătorii au prezentat unor copii un adult privind în două cutii. Din una scotea faţa zâmbind încântat, iar din cealaltă dezgustat. Cercetătorii au oferit apoi copiilor posibilitatea de a investiga pe cont propriu cutiile.
S-au uitat aşadar micuţii în ambele? Ei bine, nu. Ei au privit doar în cea din care adultul a scos o privire încântată. Copiii au citit fericirea pe faţa lui, au perceput-o ca fiind potrivită şi pentru ei, i-au crezut judecata şi s-au ţinut departe de cealaltă.
Două aspecte ale fenomenului acesta sunt importante. În primul rând, în cazul în care copilul tău se apropie de o priză electrică în timp ce ţine în mână ceva ce ar părea a fi o şurubleniţă, lasă-l să vadă groază şi teamă pe faţa ta. Pentru a evita orice confuzie, este important să îi şi traduci prin limbaj de ce nu e bine ceea ce face. Foloseşte un ton al vocii adecvat unui astfel de eveniment şi spune-i clar şi răspicat că nu e voie să se apropie şi că este periculos.
În al doilea rând, conştientizează că începând de acum, şi pentru mulţi ani ce vor fi să vină, tu eşti o referinţă importantă pentru copilul tău în ceea ce priveşte siguranţă lui, ce este bine şi ce nu. Momentan, pericolele cele mari sunt prizele şi cuptoarele încălzite. Mai târziu, probleme se vor complica, însă niciodată micuţul nu va renunţa să caute la tine soluţia pentru acţiunile sale. Nu ezita să i-o oferi.
