Dezvoltarea bebelușului. Săptămâna 7

Dezvoltarea bebelușului. Săptămâna 7 de viață. Creierul bebelușului crește în dimensiune și devine mai complex. După primele trei luni va fi mai mare cu 5 centimetri decât la naștere.

Dezvoltarea bebelușului. Săptămâna 7 de viață. Continuă procesul de învățare

Vei observa probabil scurte perioade în care micuțul e mai tăcut și mai atent. Acesta este debutul procesului de învățare. Profită de aceste intervale ca să-l cunoști mai bine – vorbește-i, cântă-i, descrie-i imaginile din tabloul de pe perete. Încă nu e în stare să-ți răspundă, dar e fascinat de arta vorbirii.

În dezvoltarea bebelușului, texturile, imaginile și sunetele noi reprezintă oportunități de învățare. Chiar și băița devine un laborator în care poate învăța multe despre viață.

Deși nici acum nu poate apuca obiectele, le poate ține în mânuță dacă i le dai tu. Instinctual însă are tendința de a apuca, așa că ar fi bine să nu lași în preajma lui lichide fierbinți sau obiecte tăioase.

Acum, în săptămâna 7, el poate urmări mult mai bine cu privirea un obiect în mișcare, lucru pe care imediat după naștere îl făcea doar pentru o scurtă perioadă de timp.

Dacă vrei să faci un experiment, mișcă orizontal prin fața lui un obiect colorat. Apoi încearcă vertical. Este posibil ca această mișcare să-i capteze atenția, deși abia peste trei luni va putea urmări cu ușurință mișcările verticale. De la vârsta de 6 luni le poate urmări pe cele realizate în diagonală.

Săptămâna 7 de viață. Combinarea simțurilor

Îţi vine să crezi că până în acest moment, copilaşul poate să facă o analogie corectă între un obiect pe care îl vede şi altul pe care îl bagă în gură? Află mai multe despre cum începe bebeluşul tău să îşi combine simţurile proaspăt dezvoltate în prima lui lună de viaţă.

Până acum ai aflat că simţurile copilului tău sunt deja funcţionale. El poate vedea culori contrastante, poate distinge mirosuri, e capabil să audă vocile oamenilor din jurul sau, să atingă lucruri din imediată lui apropiere şi să distingă gustul laptelui de sân faţă de laptele praf. În acest stadiu al vieţii lui, nou-născutul începe să îşi sincronizeze toate aceste simţuri pentru a aduna informaţii.

La fel cum tu îţi foloseşti toate simţurile când savurezi o cafea, la fel şi cel mic începe să adune informaţii despre un lucru, combinându-şi simţurile. În a şaptea săptămâna, i se dezvoltă capacitatea de a-şi sincroniza toate aptitudinile dezvoltate până acum.

Cercetătorii au oferit unor copii născuţi de o lună câte o suzetă, fără să le fie arătată înainte. Unii au primit suzete netede, ceilalţi cu striații. După ce fiecare a supt suzeta primită, tuturor li s-a dat posibilitatea să privească cele două variante de suzete. Copiii, unul câte unul, au întors privirea către cea pe care tocmai o ţinuse în gură. Nu este uimitor acest lucru?

Dar, deşi copiii sunt capabili de a duce la bun sfârşit această simplă sarcină senzorială, o stimulare excesivă a simţurilor lor poate fi cam dificilă şi frustrantă pentru ei. Gândeşte-te la casa ta, când într-o zi merge televizorul, brusc sună şi telefonul şi cineva la uşă, iar oala de pe foc fierbe scoţând la rândul ei un sunet. Toate aceste informaţii auditive îl pot agita şi deruta pe cel mic.

Tot ce primeşte în viaţa de zi cu zi, poate fi prea multă stimulare senzorială. Dacă devine excesivă şi obositoare, e posibil ca şi cel mic să înceapă să plângă, fără să îi fie foame sau să aibă nevoie să fie schimbat. Bebeluşii pur şi simplu nu pot face faţă unui bombardament de mesaje senzoriale. Atunci când lucrurile devin agitate, ascultă-ţi instinctele: du copilul într-un loc liniştit şi leagănă-l uşor. Cântă-i un cântecel sincronizat cu mişcările legănatului şi vei vedea că în curând se va linişti. Până la urmă, şi tu când ai prea multe de făcut devii stresată, e de înţeles şi de ce copilul se frustrează în felul său atunci când primeşte mai multă informaţie deodată.

Cum e influențată viața ta. Vinovăția cauzată de faptul că nu alăptezi

Societatea pune mare presiune pe mămici ca să alăpteze. E adevărat că laptele matern e hrana perfectă la această vârstă. Cu toate acestea, sunt situații în care este extrem de dificilă. Vina că nu alăptezi te poate lovi puternic mai ales dacă, în timp sarcinii, ai plănuit s-o faci, dar apoi, din cauza unor anumite circumstanțe, a devenit mai dificil decât ai crezut sau chiar imposibil.

Atât laptele matern, cât și cel praf hrănesc copilul. Dacă renunți la alăptat – sau plănuiești s-o faci – ia mai întâi legătura cu medicul. Discută despre ceea ce simți, dar nu fii prea dură cu tine. Important este să ții cont că modul în care-ți hrănești copilul nu e la fel de important ca iubirea și grija pe care i le arăți.

Dezvoltarea bebelușului. Săptămâna 7. Află mai multe despre auz

Cum îți dai seama că bebelușul aude bine?

Înainte de externarea din maternitate, tuturor bebelușilor trebuie să li se testeze auzul. Conform Academiei Pediatrice Americane, 3 copii din 1000 se nasc cu deficiențe de auz.

Testele făcute nou-născuților nu detectează deteriorările de nivel mediu, așa că, și dacă a trecut acest test, nu înseamnă neapărat că are auzul perfect. Mai mult, unii copii pot avea probleme mai târziu din cauza unor afecțiuni sau lovituri. Pentru că părinții sunt primii care observă o anomalie la copil, e bine să știi ce anume trebuie să urmărești.

Poate că micuțul se întoarce atunci când vorbești sau intri în cameră, dar asta nu înseamnă că nu are probleme cu auzul. E posibil să perceapă doar anumite sunete și în această situație îi va fi afectată abilitatea de a învăța să vorbească. Din această cauză, este bine să mergi cu el periodic la control.

Ce anume poate cauza probleme de auz?

La unii dintre copiii care se nasc cu probleme de auz poate fi ceva ereditar (provine dintr-o familie în care au existat persoane surde). Alte cauze pot fi infecțiile ca rubeola sau CMV (citomegalovirus) în timpul sarcinii, probleme apărute în timpul nașterii (privarea copilului de oxigen), meningită, hipotiroidism sau naștere prematură.

Sunt și situații în care apare o surditate temporară cauzată de o răceală, o infecție sau un dop mare de ceară. Alte cauze care pot afecta urechea internă sunt rănile, tumorile sau virusurile.

Ce faci atunci când sesizezi o problemă de auz?

Dacă-ți faci griji din cauza auzului copilului, ia legătura cu pediatrul care îl poate consulta, face teste sau îți poate da trimite către un audiolog (specialist în audiologie) sau un ORL-ist care pot face investigații mai amănunțite. Cu cât se fixează mai repede un diagnostic, cu atât e mai bine. Netratată corespunzător, pierderea auzului poate duce la dificultăți de învățare și vorbire. Tratamentul poate include un dispozitiv special adaptat vârstei lui. Mai târziu, copilul afectat poate fi un candidat la implant cohlear, un dispozitiv care folosește electrozi ce procesează sunetele și este de mare folos în terapia logopedică.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()