„Din păcate, majoritatea experților în creșterea copiilor sunt centrați pe soluții rapide, iar noi nu ne mai punem problema implicațiilor pe care acțiunile noastre de azi le au asupra întregii vieți a copilului.”
Sarah Ockwell-Smith este mamă a patru copii și psiholog specializat în dezvoltarea copiilor și psihologie perinatală. Este specialistă în probleme de somn și autoarea volumului „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și al copiilor”, apărut la editura Multi Media Est.
TOTUL DESPRE MAME: Am citit în cartea ta, „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și al copiilor”, că 95% dintre sfaturile pe care le primesc părinții în ceea ce privește somnul celor mici sunt greșite. Care sunt premizele comune de la care pornesc aceste recomandări eronate și cum sunt ele contrazise de studiile științifice?
Sarah Ockwell-Smith: Sunt mai multe motive pentru care părinții primesc sfaturi greșite. Primul dintre acestea ține de durata somnului bebelușului sau al copilului. În mod obișnuit, părinții consultă tabele care spun: „Când copilul are trei luni, ar trebui să doarmă atâtea ore pe noapte și atâtea ore pe zi.” Ceea ce majoritatea părințiilor nu cunosc, însă, este că aceste tabele nu au la bază niciun fel de date științifice, ci numai părerile personale ale diverșilor experți. Poate fi teribil de apăsător pentru părinți când bebelușul sau copilul lor nu doarme conform tabelului, dar, pentru că aceste tabele sunt realizate de organizații de sănătate sau de medici, părinții se încred orbește în ele, fără să se mai întrebe care este sursa informațiilor din tabel. Aș vrea ca părinții să înțeleagă că aceste informații nu au la bază studii științifice și, în același timp, ele propun o medie. Când copilul doarme cu două ore mai puțin sau mai mult decât media, nu este absolut nici un motiv de îngrijorare.
TOTUL DESPRE MAME: Ne poți da exemple cu cele mai greșite sfaturi pe care părinții le primesc din cărți, de pe internet, de la alți părinți sau de la medici? Care este efectul acestor sfaturi pe termen lung?
Sarah Ockwell-Smith: Cea mai greșită recomandare este aceea că trebuie să îți înveți copilul să doarmă singur și să îl lași să plângă. Cu toții ne dorim copii fericiți și încrezători, care să devină, peste câțiva ani, independenți. Pentru a-i sprijini în acest sens, trebuie să le satisfacem nevoile de acum. Când se trezesc peste noapte, sunt speriați și au nevoie să fie ținuți în brațe; cel mai bun mod de a-i ajuta să se simtă încrezători și de a deveni curând atât de independenți, încât să readoarmă singuri, este să le oferim acea îmbrățișare ACUM. Din păcate, majoritatea experților în probleme de creșterea copiilor sunt centrați pe soluții rapide, de moment, iar noi nu ne mai punem problema implicațiilor pe care acțiunile noastre de astăzi le au asupra întregii vieți a copilului.
Dacă ne lăsăm copilul să plângă, pentru un minut sau cinci minute, sau dacă îl luăm în brațe și apoi îi așezăm iarăși în pătuț, după cum spun acele sfaturi obișnuite, nu îl învățăm, de fapt, decât că noi, ca părinți, nu îi putem satisface nevoile; iar aceste nevoi nu dispar pur și simplu. Se știe că, dacă lăsăm un copil să plângă singur chiar și pentru câteva minute, nivelul cortizolului, al hormonilor de stres, este foarte ridicat chiar și atunci când nu mai plânge. Este o descoperire extrem de importantă, care ne arată limpede că, deși nu ne mai transmite starea sa prin plâns, copilul este în continuare foarte stresat – nu calm și „autoliniștit”, ci cât se poate de supărat. Pe termen scurt, cred că nici un părinte nu își dorește așa ceva pentru copilul său. Pe termen lung, este foarte important să ținem cont de efectele dovedite ale cortizolului asupra dezvoltării cerebrale la copii: zonele cerebrale care i-ar ajuta să își controleze furia, care i-ar ajuta să aibă relații și prietenii frumoase sunt mult mai mici la copiii care nu au fost îmbrățișați și liniștiți de părinții lor atunci când plângeau. Cu alte cuvinte, dacă nu îi ajutăm să se liniștească în brațele noastre atunci când sunt mici, le reducem, efectiv, capacitatea de a învăța să facă asta singuri la maturitate. Înțeleg cât este de greu să te gândești la consecințele pe termen lung ale acțiunilor tale atunci când ții în brațe un bebeluș. Ești pur și simplu extenuat și nu îți dorești decât să dormi acum. Ce contează ce-o să se întâmple peste douăzeci de ani? După cum spuneam, însă, contează enorm!
TOTUL DESPRE MAME: Cum am ajuns să avem aceste așteptări greșite în ceea ce privește somnul copiilor?
Sarah Ockwell-Smith: Totul a început acum aproximativ 150 de ani, când mai mulți psihologi, în majoritatea lor bărbați, au început să ofere sfaturi pentru părinți. Unul dintre cei mai cunoscuți, Luther Emmett Holt, considera că părinții nu trebuie să intervină prea mult în creșterea copiilor, că nu trebuie să îi iubească prea mult. El a fost primul care a introdus ideea de cry it out (metoda de a lăsa copiii să plângă singuri până adorm). Aceste idei au fost perpetuate până după cel de-Al Doilea Război Mondial, când psihologia comportamentală a abordat creșterea copiilor ca pe un fel de dresaj. Unul din reprezentanții acestui curent, John B. Watson, considera că este periculos să îți iubești copilul prea mult, că nu trebuie să îl îmbrățișezi prea des și, desigur, că trebuie să îl lași să plângă până adoarme.
Astăzi, totuși, ar trebui înțelegem că toate aceste idei sunt mai mult decât depășite, că studiile și cercetarea nu susțin aceste teorii. Dar cred că pur și simplu ne-am blocat, ca societate, în această mentalitate.
TOTUL DESPRE MAME: Dar tu însăți folosești termenul de training (instruire, dresaj), chiar dacă blând: „gentle sleep traning”. De ce?
Sarah Ockwell-Smith: La început, nu am folosit acest termen, însă dacă vrem să avem vreun impact, să schimbăm acea mentalitate despre care vorbeam mai sus, trebuie să vorbim pe limba respectivei mentalități. Majoritatea părinților și a experților folosesc acest termen în creșterea copiilor (sleep training – instruirea pentru somn, potty training – antrenamentul la oliță). Când cauți pe internet soluții pentru somn, majoritatea recomandărilor nu sunt tocmai blânde. De aceea, vreau ca, la o căutare pe Google, metodele blânde să apară alături de recomandările de a lăsa bebelușii să plângă până adorm, pentru ca părinții să vadă că există și alte opțiuni.
Altfel, soluțiile pe care le ofer nu sunt prin nimic un training, un instructaj sau antrenament. Eu nu îi învăț pe bebeluși să doarmă, ci aș spune mai degrabă că îi instruiesc pe părinți, astfel încât să poată înțelege mai multe despre somn.
TOTUL DESPRE MAME: Somnul acasă este una, dar ce ne facem cu somnul la creșă sau la grădiniță? În ce cadru trebuie el să se desfășoare? Ce sfaturi ne poți da în această direcție?
Sarah Ockwell-Smith: Nu știu câte opțiuni aveți în România, dar este important să acorzi foarte mare atenție atunci când alegi creșa sau grădinița. Majoritatea părinților sunt jenați să spună educatorilor ce doresc, dar, mai ales când plătești pentru acest servicu, trebuie să fii ferm, să spui ce te nemulțumește, să oferi informații personalului grădiniței și să stabilești reguli pentru modul în care vrei să fie îngrijit copilul.
La conferința din iunie voi detalia și moduri în care părintele poate ajuta copilul acasă pentru un somn mai bun la grădiniță. Pe de altă parte, mi-ar plăcea enorm să lucrez cu un număr cât mai mare de educatori și profesioniști care lucrează alături de copii, pentru a-i ajuta să înțeleagă mai multe despre somn, despre teoria atașamentului, despre modul în care mediul influențează somnul, despre cât de importantă este munca pe care o fac ei, deși primesc atât de puțină recunoaștere. Așadar, atât cartea mea, „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și al copiilor”, cât și recomandările pe care le voi face în cadrul conferinței din 6 iunie se adresează unui număr mare de oameni și vor fi utile părinților, dar și educatorilor. Mai mult, informațiile pe care le voi oferi nu se limitează doar la somnul bebelușilor și al copiilor, ci vizează și somnul adulților sau al adolescenților. Astfel, informațiile le vor folosi tuturor celor care nu se odihnesc bine, indiferent dacă sunt părinți sau nu, dacă lucrează cu copii sau nu.
TOTUL DESPRE MAME: Un mesaj de încheiere pentru publicul din România?
Sarah Ockwell-Smith: În cadrul conferinței voi oferi multe informații care vă vor ajuta să înțelegeți somnul copilului; vor fi, probabil, informații pe care nu le-ați mai auzit până acum. Și așa veți înțelege că informațiile pe care le-ați primit până acum, de la experți sau din broșuri, sunt inexacte, eronate. Voi prezenta date la care nu ați avut acces până acum și care vor ajuta părinții să înțeleagă ce înseamnă un somn normal la copil. De asemenea, în prezentarea mea, voi vorbi puțin și despre antropologia somnului, despre soluțiile diferite ale părinților din toată lumea și ce putem învăța din acestea. Nu în ultimul rând, vom vorbi despre modalități prin care putem îmbunătăți somnul întregii familii. Este util să vorbim despre ce înseamnă somn normal și despre ce fac părinții din alte țări, dar, până la urmă, părinții vin la această conferință pentru că au nevoie de ajutor pentru somnul propriilor bebeluși și copii. Astfel, vom petrece mai multe ore discutând despre modalități în care putem ajuta bebelușii și copiii să doarmă mai bine, fără a-i lăsa să plângă, fără a-i lăsa singuri în dormitor, fără a-i dresa. Sunt recomandări avizate pe care părinții le pot folosi în funcție de situația și nevoile fiecărei familii. Nu ofer soluții de-a gata, depinde foarte mult de situația individuală. Dar, da, voi oferi foarte, foarte multe sugestii utile și blânde pentru îmbunătățirea somnului. Abia aștept să vă întâlnesc!
Volumul „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și al copiilor” de Sarah Ockwell Smith propune soluții cu adevărat blânde care să asigure odihna copiilor și a părinților lor și care nu contrazic nevoile de bază ale celor mici. Volumul este disponibil aici.
