Marea obsesie a somnului

copiii-si-somnul-totul-despre-mame

Sarah Ockwell-Smith: Viața modernă versus nevoile primordiale ale bebelușului

“Somn”

Nici un alt cuvânt nu generează o reacţie atât de puternică din partea atât de multor părinţi de copii mici. „Industria somnului copilului” valorează milioane de lire sterline, o multitudine de produse farmaceutice, muzicale şi mecanice împodobesc rafturile magazinelor şi îi atrag pe proaspeţii părinţi obosiţi, promițându-le nopţi liniştite. Mii de profesionişti îşi câştigă existenţa din exploatarea vulnerabilităţilor şi a epuizării părinţilor privaţi de somn din întreaga lume, antrenându-i pe sugarii şi copiii mici pentru „somnul de noapte”. La aceasta se adaugă informările periodice ale mass-media cu privire la studii ce arată faptul că nopţile nedormite de copil deteriorează relaţiile, iar producătorii de televiziune vor ceva mai suculent, adică programe noi şi şocante despre ora de culcare, promiţând şi mai mult de-acum încolo.

Somnul este o mare problemă în societatea modernă de azi şi o sursă ispititoare de făcut bani. Cu toate acestea, să fie specia noastră atât de greşită, încât să fim pentru totdeauna înclinaţi către o cădere nervoasă în primii trei ani de viaţă ai odraslelor noastre? Sau poate că obsesia noastră pentru somnul copilului arată o nevoie crescută pentru o mai bună înţelegere a normelor biologiei noastre? Dacă părinţii ar fi cu adevărat educaţi cu privire la comportamentele de somn ale bebeluşilor şi copiilor normali, iar iluzia perfectă a „copilului mic şi satisfăcut” care doarme 12 ore pe noapte timp de mai multe săptămâni ar fi spulberată şi înlocuită cu informaţii bazate pe dovezi realiste, atunci totul s-ar schimba. S-ar schimba modul în care ne purtăm cu bebeluşii şi copiii noştri, s-ar schimba felul în care este privită maternitatea şi s-ar schimba sprijinul pe care îl dăm familiilor tinere. Nu cred că ar fi deplasat să spun că, ulterior, s-ar schimba chiar lumea.

În prezent, societatea noastră nu susţine familiile tinere. În urmă cu doar un secol era acceptabil să fii mamă, iar acest lucru era văzut pe bună dreptate ca cel mai important loc de muncă. Părinţii de azi se află la kilometri distanţă de familiile lor şi nu mai sunt înconjuraţi de o reţea de sprijin. Ne aflăm sub presiunea de a „avea totul”, de a fi o „mămică adorabilă”, cu o siluetă perfectă, o casă perfectă, haine perfecte şi un loc de muncă perfect. Este pur şi simplu imposibil să ne ridicăm la acest ideal şi, în acelaşi timp, să răspundem nevoilor normale şi naturale ale sugarilor noştri. Trebuie să neglijăm ceva şi, din păcate, de foarte multe ori acest lucru înseamnă chiar nevoile copiilor noştri. Practicăm antrenamentul la somn al copiilor ca aceştia să se potrivească mai uşor cu vieţile noastre moderne, ne amăgim crezând că odraslele noastre au „probleme de somn” în loc să deschidem ochii la problema reală: dizarmonia dintre nevoile primordiale ale copiilor noştri şi aşteptările lumii moderne. Cine are într-adevăr probleme?

Sugarii şi copiii mici nu dorm ca adulţii. Ei se trezesc de multe ori şi acest lucru este perfect normal.

Când un copil este în uter, împrumută ritmul circadian (ceasul corpului) al mamei sale prin melatonina care trece la el prin intermediul placentei. Dar după naştere el e pe cont propriu şi corpul său are nevoie de o anumită perioadă de timp pentru a fi capabil să facă ceea ce a făcut mama lui. De fapt, îi ia cel puţin patru luni pentru a ajunge cât de cât aproape de acea performanţă şi chiar mai mult de-atât; în unele cazuri, ca să obţină într-adevăr acelaşi efect, poate ajunge la vârsta de şcoală. Asta nu e tot, însă: celor mici nu numai că le lipsesc regulatorii hormonali de somn ai unui adult, dar ciclul de somn al unui copil este şi extrem de diferit, având aproximativ jumătate din lungimea stării de somn a unui adult. Acest lucru are o logică biologică perfectă, pentru că îi menţine pe pruncii noştri într-o stare de alertă în cazul în care s-ar ivi un prădător care să le ameninţe viaţa. Dar ce prădător va veni şi-i va înghiţi la creşă sau la grădiniţă, vă întreb? O fi natura inteligentă, dar se pare că nu e destul de inteligentă ca să ne facă să evoluăm rapid, deci – cel puţin pentru moment – avem încă aceleaşi răspunsuri înnăscute care i-au menţinut în siguranţă pe predecesorii noştri. Imaginaţi-vă apoi că un copil trece printr-un ciclu de somn de două ori la fel de repede ca un adult, ceea ce înseamnă că se trezeşte cel puţin de două ori la fel de mult ca şi noi în timpul nopţii. De fapt, ei intră într-o stare de somn superficial o dată la 25 de minute, dacă ceva îi alertează.

În plus, bebeluşii şi copiii mici au un neocortex extrem de subdezvoltat în comparaţie cu creierul unui adult, această secţiune frontală a creierului fiind responsabilă cu gândirea raţională şi analitică, precum şi cu reglarea reacţiilor emoţionale. Asta înseamnă că ei nu au încă abilitatea de auto-reglare emoţională, sau, aşa acum le place experților în somn să o numească, abilitatea de „auto-liniştire”. „Auto-liniştirea” menţionată în cărţi este un mit – un mit perpetuat ca să îi ajute pe părinți să nu se simtă vinovați atunci când ignoră nevoile de bază ale copiilor lor. Adevărata cheie pentru a stimula auto-reglarea emoţională la un copil este ca părintele să răspundă la nevoile lui, astfel încât, în timp, când creierul său ajunge la maturitate, se vor crea în mod natural căile necesare pentru adevărata „auto-liniştire”.

Ştiinţa modernă susţine ideea că aşteptările noastre de somn nu sunt deloc realiste, cu cercetări recente care sugerează că cel puţin o treime din copiii de 15 luni se trezesc încă regulat, iar noţiunea de „dormit toată noaptea” nu este o realitate pentru cei mai mulţi dintre copii până când nu împlinesc doi ani. Dacă nopţile nedormite sunt încă atât de comune în perioada copilăriei mici, de ce considerăm că este o problemă dacă bebeluşii şi copiii mici nu dorm toată noaptea? De ce atât de multă lume se interesează de obiceiurile de dormit ale copilului nostru şi ne sugerează metode care nu corespund nevoilor copiilor noştri, în încercarea de a „remedia” problemele lor de somn? Într-adevăr, chiar şi pe site-ul Sistemului Naţional de Sănătate (NHS) din Marea Britanie se recomandă plânsul controlat. Dar se contrazic cu afirmaţia: „Când copilul are vârsta de şase luni, este firesc să aşteptaţi ca el să doarmă fără întrerupere majoritatea nopţilor. Cu toate acestea, până la jumătate din copiii aflaţi sub vârsta de cinci ani trec prin perioade de veghe noaptea”. Dacă jumătate din copiii mai mici de cinci ani trec prin perioade de veghe noaptea, nu înseamnă că e o normalitate şi că nu este într-adevăr „o problemă de somn răspândită”?

Din păcate, societatea noastră are aşteptări greşite de comportament normal al sugarilor, încercăm să ducem copiii pe calea cea bună făcând antrenamente de somn cu ei, înţărcându-i mai devreme, dându-le formulă de „bebe flămând” pentru a-i face să doarmă mai mult timp şi urmând sfaturile experţilor pentru a-i instrui să „doarmă fără întrerupere”. Cu toate acestea, nu copiii noştri sunt cei au „probleme de somn”. Ei dorm în mod normal, doar că pur şi simplu ei „dorm ca un copil”.

Decât să-i reparăm pe sugarii şi pe copiii mici, nu mai bine să încercăm să ne reparăm pe noi?

Dacă am avea aşteptări realiste, ne-am da seama că avem nevoie cu adevărat nu de instruirea sugarilor şi copiilor noştri mici, ci de a construi din nou o reţea de sprijin pentru părinţi, un „sat”, cum spun unii. Chestiunea este de fapt o problemă care aparţine adulţilor şi societăţii, aşa că ce trebuie de fapt să reparăm? Trebuie să respectăm faptul că munca unui părinte este imensă şi trebuie să sprijinim mamele cât mai mult posibil, astfel încât acestea să se poată concentra pe cel mai important lucru pe care-l vor face vreodată – creşterea copiilor. Cum putem să-i redăm maternităţii respectul pe care îl primea odinioară şi cum putem să oferim mamelor acel valoros şi necesar sprijin, pe care sunt sigură că l-am avut cândva? Cum să-i facem pe liderii noştri şi pe cei care au rolul de factori de decizie să înţeleagă că familiile au cu adevărat nevoie de un singur fel de susţinere – de a fi doar o familie şi atât? Trebuie să începem în primul rând cu o schimbare la nivel de aşteptări; aici avem noroc că ştiinţa este de partea noastră, iar într-o zi nu foarte îndepărtată va fi imposibil să mai ignorăm cercetarea. Ca mame, avem, de asemenea, posibilitatea de a reeduca societatea cu blândeţe, de a provoca ceea ce eu o numesc „Revoluţia maternă, revoluţia care va da înapoi puterea mamelor; când mamele din lume îşi revendică puterea, eu cred că ele pot face orice.

Te vei alătura şi tu revoluţiei?

Copyright: http://sarahockwell-smith.com, traducere de Raluca Dumitrică, cu permisiunea autoarei. Articolul “Marea obsesie a somnului” a fost publicat pentru prima dată în numărul 32 (vara 2013) al Juno Magazine şi poate fi găsit în original aici.

solutii-blande-pentru-somnul-linistit-al-bebelusilor-si-al-copiilor~8094986

Volumul „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și al copiilor” de Sarah Ockwell Smith propune soluții cu adevărat blânde care să asigure odihna copiilor și a părinților lor și care nu contrazic nevoile de bază ale celor mici. Volumul este disponibil aici.

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație