„Sleep training” în varianta blândă pentru un somn mai bun

Mona Ciurezu
Despre sleep training Totul despre mame

Pentru foarte mulți dintre noi, „sleep training” înseamnă „cry it out”. De fapt, sub denumirea înfricoșătoare de „sleep training” se ascund mai multe metode blânde de împrietenit copilul cu somnul. Mona Ciurezu, consultant specialist pentru somnul copilului de 0-4 ani, ne dă detalii:

Ce înseamnă „sleep training”?

„Sleep training” înseamnă să-l învățăm pe copil să adoarmă singur, fie că doarme în propriul pat sau în patul părinților, să-l învățăm cum să aibă parte de toate beneficiile somnului atât din perspectiva cantității de somn de care are nevoie, dar si a calității acestuia. Un somn foarte fragmentat (cu multe treziri și lupte pentru a readormi) nu are aceleași beneficii ca unul consolidat. Acest „sleep training” presupune descoperirea de către copil a abilității interne liniștire, pentru ca să poată adoarmi singur. Înseamnă și să ne asigurăm că noi, părinții, înțelegem cum funcționează somnul și care sunt nevoile copilului în această privință.

Ce este abilitatea internă de liniștire?

Nu îi poți da copilului abilitatea de autoliniștire așa cum îi dai mâncare. Tu, ca părinte, îi oferi oportunitatea să învețe singur să adoarmă, la fel cum faci când învață să meargă de-a bușilea sau în picioare, să țină lingurița. Este un mare cadou pe care i-l faci, căci îl va folosi întreaga viață. Copilul primește mesajul că ai încredere în el și că el este capabil să-și rezolve prin modalități interne frustrările de care se lovește în viață.

Cand își poate copilul descoperi această abilitatea de autoliniștire?

Dacă nu vrei să ajungi la „sleep training”, este ideal să practici prevenția: din momentul în care bebelușul începe să creeze asocieri (pe la 6-8 săptămâni de viață), ar trebui să îi creezi asocierile de somn potrivite. Trebuie totodată să-l pui la somn la ivirea semnelor de somn, nu de oboseală. Știi, desigur, că îl pui la culcare semiadormit, nefiind indicat să-l adormi tu până la capăt. Dacă, de fiecare dată, îl legeni, îl plimbi în brațe sau îl alăptezi până e adormit buștean, nu-i dai oportunitatea de a adormi singur, tu însăți neavând încredere în capacitatea lui de a ajunge în această stare.

Nu uita că întreaga familie va beneficia de pe urma faptului că îți pui copilul la somn când trebuie, urmărind ritualul de seară și lăsându-l în pătuț semiadormit!

Ce îl învață „sleep trainingul” pe copil?

„Sleep trainingul” îl invață pe cel mic mai multe lucruri:

1. Că este capabil să poată adormi, crescându-i încrederea de sine.

2. Să adoarmă singur, fără ajutor extern, astfel încât, când trece de la un ciclu de somn la altul, să nu se trezească de tot și să readoarmă singur, nemaichemându-te pe tine în ajutor (așa va ajunge la un somn lung, consolidat și odihnitor).

3. Să-și lungească somnurile de zi. De obicei, cei care au asocieri de somn incorecte, dependente de părinți sau de mediu, au somnul scurt ziua, pentru că reacționează mai ușor la stimulii din jur și nu știu cum să facă să intre singuri în următorul ciclu de somn.

De ce „sleep training” nu este „cry it out”?

„Cry it out” este doar una dintre metodele de „sleep training”, cea mai folosită în prezent în Statele Unite.

Există 5 metode de „sleep training”: progresivă („fade away”), scaunul („camping out”), verifică și consolează („check and console”) și „cry it out”. Aceste 5 metode se diferențiază prin modul în care părintele reacționează la plânsul copilului.

Eu o să vă povestesc opțiunea opusă „cry it out”, metoda progresivă, când părintele este acolo lângă copil, îi răspunde plânsului, luându-l în brațe pentru a-l liniști. Ce are comun metoda progresivă cu „cry it out” este că părintele dă un mesaj clar și consecvent copilului  că a venit ora de culcare, lăsându-l pe el să facă pașii finali spre adormire.

E adevărat că, atunci când copilul a asociat ora de adormire cu anumite lucruri, indiferent de metoda pe care o aplici, se va lăsa cu lacrimi. Dar este important să înțelegi ce înseamnă acest plâns: frustrare, un fel de: „Mami, ajută-mă să mă culc, așa cum m-ai învățat. Nu pot să dorm.”

Este adevărat și faptul că durata și intensitatea plânsului variază de la copil la copil, de la temperament la temperament și de la vârstă la vârstă.

De la ce vârstă și în ce condiții se poate face „sleep training”?

Nu se recomandă „sleep training” până la vârsta de 4 luni. Până la această vârstă, copiii nu au ritmul circadian (ritmul biologic) dezvoltat și nu este recomandat să aplicăm vreo metodă de „sleep training”.

Nu se începe niciodată un „sleep training” cu un copil obosit. În acest caz, el reacționează ca și cum ar fi în situație de supraviețuire, neavând capacitatea de a-și accesa resursele interne de liniștire.

De acceea, eu mă asigur de obicei de trei lucruri:

1. Că cel mic este odihnit și nu suferă de privare de somn.

2. Că ceasul biologic este reglat.

3. Că sunt implementate condițiile de somn de noapte sau de zi. Abia apoi se trece la „sleep training”.

Cum aleg „sleep trainingul” pe care să-l aplic copilului meu?

Metoda aleasă depinde de mulți factori: de vârsta copilului (oriunde între 4 luni și 4 ani), de temperamentul acestuia, de tipul de parenting pe care îl practica părinții, de concepțiile familiei. În momentul în care începi un „sleep training”, poți demara cu o metodă și apoi să continui cu alta, pentru că îți dai seama că prima nu funcționează (la copiii mici este ușor să identifici tipurile de temperament).

Ce avantaje aduce „sleep trainingul”?

„Sleep trainingul” aduce următoarele avantaje:

1. Copiii și părinții sunt mai odihniți și au deci mai multă energie să se bucure unii de alții.

2. Copiii pot învăța mai ușor folosindu-se de stimulii din mediul înconjurător.

3. Comportamentul copilului se schimbă, căci copiii obosiți sunt „mârâiți”, iar cei odihniți sunt mai cooperanți.

4. Copiii dobândesc abilitatea de autoliniștire.

5. Reglarea ceasului biologic și predictibilitatea ajută foarte bine corpul copilului care se dezvoltă, astfel, mult mai bine.

Toți copiii au nevoie de „sleep training”?

După cum spuneam și mai devreme, dacă faci ceea ce trebuie între 2 și 4 luni de viață, poți să nu ajungi la „sleep training”. Pentru că, punând copilul la somn semiadormit, în momentele propice de somn și cu ritualul potrivit, el își dezvoltă asocierile potrivite de la bun început.

Pe post de încheiere

Știm că pentru unii dintre voi expresia „sleep training” echivalează cu un act barbar și traumatizant pentru copii. Pe de altă parte, după cum bine știți mulți dintre voi din proprie experiență, somnul insuficient ne transformă în niște părinți iritabili și copleșiți, care se bucură prea puțin de viața de zi cu zi. Dacă decidem să facem „sleep training” în siguranță, dacă suntem alături de copiii noștri pe parcursul procesului, dacă le explicăm care sunt motivațiile noastre și, a doua zi, suntem odihniți și binedispuși, „sleep trainingul” își mai pierde din potențialul de act barbar, nu-i așa?

De aici aflați cum se pot evita instalarea problemelor de somn la mame, aici citiți mai multe despre ora ideală de somn pentru copiii de sub 1 an și până la ce oră se recomandă somnul la prânz la copii.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa