După multe încercări, am găsit un bun remediu pentru colici!

Veronica Guzun, redactor

Încă înainte de a-mi naște copilul, știam care sunt primele etape în dezvoltarea lui. Dintre toate pragurile, cel cu durerile de burtă și țipat fără o cauză anume mă speria în mod special. Cum îmi voi da seama că plânge tocmai din cauza colicilor și nu are altceva mai grav? Cum îl voi ajuta? Câte nopți albe cu decibeli peste limită vor urma? Toate întrebările îmi dădeau fiori. Când m-am trezit în fața momentului, am început să încerc prin excludere diverse soluții, până am găsit acel remediu pentru colici care a funcționat la bebelușul meu.

Acest articol conține recomandare de produs.

Când ne-am externat din spital, neonatologul ne-a spus că încă nu se știu clar cauzele colicilor la bebeluși și că nu există un remediu pentru colici universal. Ce funcționează la unii copii nu are niciun efect la alții. Așa că va trebui să mergem pe varianta ”încercare și eroare” până găsim o soluție. La fel de vagă a fost și informația că, statistic, de colici suferă între 10 și 40% dintre nou-născuți și că trece până la vârsta de patru-șase luni. Înarmată cu toate aceste informații, am plecat cu speranța în suflet că nu vom fi tocmai noi cei care vor avea de suferit.

Fetița mea s-a născut la o lună distanță de fiica vecinei care locuiește cu un etaj mai sus, exact deasupra noastră. Așa că, până să descoperim noi cum se manifestă durerile de burtică le-am auzit din plin la mica noastră vecină. Recunosc, când mă întâlneam cu ele afară și o vedeam pe mămică cu ochii încercănați de nesomn și îngrijorată, mă gândeam și eu la acest hop. ”Micuța primește lapte praf, iar eu îmi alăptez copilul. Ar trebui să conteze acest lucru”, îmi spuneam ca încurajare. Dar nu am avut asemenea noroc, așa că, la câteva săptămâni de când a început concertul nocturn de sus, fetița mea s-a alăturat solistei, pentru a face un duet de pomină în bloc, iar eu m-am alăturat vecinei în campania de căutare de soluții care se ne ajute copiii.

Cum s-au manifestat colicile la fetița mea

Reprizele de plâns începeau seara (bineînțeles, când eram și eu deja ruptă de oboseală) și durau nu mai puțin de trei ore. Putea să ne prindă și două noaptea până adormea copilul epuizat. Totuși, am avut norocul să nu se manifeste chiar seară de seară. Mai aveam nopți de pauză când, în loc să dorm, navigam pe telefon să aflu ce soluții ar putea funcționa.

Vârful de intensitate a fost la o lună și jumătate când a țipat într-o noapte de la ora zece seara până la trei dimineața. Își strângea piciorușele spre burtică, avea pumnișorii încleștați, era roșie la față iar în jurul gurii era albă. Degeaba o legănam, îi îngânam melodioare și o masam pe burtică. Orice atingere părea să o enerveze și mai tare.

Ce soluții am încercat

Dacă s-ar descoperi cu exactitate ce provoacă acest discomfort, remediul ar fi ca și găsit. Dar așa, pentru că încă nu s-a ajuns la o certitudine, noi, părinții, trebuie să încercăm toate soluțiile pe rând, cu speranța că nu vom epuiza chiar toată lista până la varianta potrivită bebelușului. Pentru că una dintre presupusele cauze ale colicilor sunt bulele de gaz formate din aerul înghițit în timpul hranirii, mi-am alocat mai mult timp după masă să scot aerul masând pe spate fetiței în timp ce o țineam în poziție verticală. Apoi, tot pentru gaze, plasam o pernuță încălzită pe burtă care să destindă mușchii.

Pentru dezechilibrul microbiomului intestinal, altă posibilă cauză, am încercat să-i dau probiotice, iar pentru situația în care plânsul neconsolat avea cauză emoțională (frică, frustrare, încântare) i-am pus înainte de culcare melodii cu sunet alb, am purtat-o în brațe cât de mult am putut pe timpul zilei și am ținut-o piele pe piele, cu burtica ei pe burta mea ca să respire în ritm liniștitor și să îmi audă bătăile inimii. Toate acestea au ameliorat din manifestări, dar tot nu ne-a asigurat liniștea atât de dorită.

Un remediu pentru colici despre care nu mai auzisem

Preocupată să îmi ajut copilul, am observat că de sus nu se mai auzeau țipete. Așa că, la prima ocazie când s-a sincorinizat programul bebelușei mele cu cel al vecinei cu o lună mai mare, am ieșit la plimbare. Printre discuții despre cum e viața în noul rol de mamă și cât de greu este să faci saltul de la persoană activă cu o viață socială satisfăcătoare la îngrijitor non-stop al unui bebeluș, am întrebat de unde atâta liniște?

Ea mi-a spus că una dintre posibilele cauze a discomfortului intestinal la bebeluși este intoleranța tranzitorie la lactoză (principalul glucid din lapte) și că pentru a ameliora simptomele îi pune fetiței ei în biberon Co-Lactase, niște picături care conțin o enzimă ce ajută la descompunerea lactozei. Nu mai auzisem de această cauză a colicilor și deci nici de lactază, așa că, în acea seară am început să citesc despre această enzimă și cum funcționează ea.

Așa am aflat că, pentru a fi absorbită în organism, lactoza necesită descompunere. Iar acest proces este intermediat de lactază, care însă poate fi produsă isuficient de intestinele imature ale bebelușilor. Din această cauză, descompunerea lactozei este deficientă și ca rezultat, apar în intestinele nou-născutului gaze și acizi. Acestea din urmă creează un discomfort enorm copilului. La o bună parte dintre bebeluși, maturizarea intestinelor durează până aproape de patru luni, dar poate dura și jumătate de an și în toată această perioadă suplimentarea cu lactază aduce o îmbunătățire a digestiei laptelui, fie el matern sau formulă.

Încrederea că și pentru fetița mea Co-Lactase ar putea fi o soluție mi-a fost întărită de un articol pe askdrseras.com semnat de pediatrul Bill Sears, care spune că isuficiența tranzitorie de lactază poate fi cauza colicilor în 38% dintre cazuri și că picăturile cu această enzimă administrate bebelușilor chiar au efect.

Administrarea enzimei pentru fetița mea alăptată a presupus ceva organizare, dar când m-am obișnuit cu etapele nici nu mă mai gândeam că trebuie să fac altfel. Mai exact, pentru eficiență, nu trebuie să picurăm enzimele direct în gura copilului, ci trebuie amestecate cu lapte. Pentru aceasta, am muls câteva lingurite de lapte intr-un recipient mic, sterilizat, desigur, în care am adăugat 4 picături de Co-Lactase. Amestecul l-am dat copilului, după care am continuat alăptarea. Procesul se repetă la fiecare alăptare. În cazul copilului hrănit cu formulă, picăturile se toarnă în biberon atunci când laptele din acesta e la temperatura potrivită pentru a fi servit.

În prima seară copilul nu a mai plâns, dar nu mi-am făcut speranțe prea mari, cu gândul că poate este una dintre serile norocoase și că nu ar fi plâns oricum. Apoi a fost la fel de bine și a doua zi, și a treia, până când chiar m-am convins că funcționează și că fetița mea s-a alăturat vecinei de sus nu prin țipete, ci prin liniște și somn relaxat. Cu cât a trecut timpul și fetița și-a creat singură un program, cu atât mi-a fost mai ușor să mă adaptez modului de administrare. Desigur, la aceasta a contribuit și faptul că somnul liniștit al bebelușului mi-a adus nopți mai odihnitoare și mă puteam organiza mult mai bine peste zi cu toate, nu doar cu alăptarea.

Am mai apreciat la acest remediu pentru colici că nu cere vreo adaptare a dozei în funcție de vârstă. Patru picături sunt suficiente și pentru un nou-născut și pentru un bebe de trei luni. Poate fi administrat din primele zile de viață, are ingrediente din surse naturale și se pune în lapte, deci nu trebuie să aștepți între administrare și hrănire (și să suferi când auzi că plânge copilul de foame și nu ai voie să-i dai).

Odată cu Co-Lactase, a venit și liniștea în casele noastre și fetița mea nu a mai plâns decât de cauze mult mai ușor de rezolvat: foame, oboseală, scutec plin – clasicele supărări bebelușești.

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa