Lica la culcare

Fetita mea, Elida, de doi ani si jumatate (maine), atunci cand trebuie sa mearga la culcare imi spune: *Licaaaa, mamiii…! Veau Licaaa…*
Eu stiind ca dupa aceasta povestioara merge la culcare, ma grabesc sa i-o spun chiar cu mici inflorituri.
O asculta cu interes de fiecare data, ii plac personajele in trei dimensiuni si chiar participa la poveste uneori, iar la sfarsit cand Lica, un pui de licurici ce nu vrea sa mearga la culcare, dupa multele incercari a prietenilor ei de a o face sa se culce (Rita gargarita ii citeste o poveste, Codobealca ii face un pat de frunze, Bazu ii face un ceai, fluturasul Flavia ii canta si o leagana – aici ii cant un cantecel de nani-, libelula Luli ii afla secretul si ii spune lui nenea Gelu sa ii faca o veioza pentru a nu-i mai fii frica Licai de intuneric…), in sfarsit adoarme, noi vorbim in soapta si spunem “sssss, sa n-o trezim…”, apoi merge tiptil la nani dupa ce primeste cel mai dulce pupic de noapte buna.
E ca un ingeras si o privesc cu multa dragoste…
Recomand si altor parinti caretea si le doresc atat lor cat si scumpilor lor copii somn linistit si vise frumoase.
“Visele din jur se-aduna,
Lica-n somn zambeste.
Lico, noapte buna!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație