5 lucruri scârboase, dar amuzante, pe care le-a făcut copilul meu
Nu știu ai voștri cum sunt, dar pe mine, când mă gândesc la toate aceste lucruri scârboase pe care le-a făcut puștiul meu până acum, mă cuprinde brusc o neliniște la nivelul stomacului.
Circula vorba aceea cu legătura directă între copii mici sau mari și cu dimensiunea problemelor. Nu cred că mai e nicio noutate pentru vreo mamă cu o vechime de cel puțin doi ani că problemele cresc odată cu vlăstarul.
Despre viața cu un copil energic puteți citi mai multe în cartea Cum să crești un copil energic.
Ei bine, lucrurile care să-ți facă pielea de găină încep, destul de finuț, după diversificare – atunci când își bagă mâinile până la coate în piureuri, bagă cu mâna în gură, scuipă, își întinde totul pe el. Oricum, toate acestea au scopul de a ne pregăti pentru mai târziu.
Ce va fi mai târziu? O să vă fac o listă din propria mea experiență de lucruri scârboase:
A mâncat râme
Nu mă întrebați cum… Eram la țară la bunica lui, plouase afară și aleea era plină de râme. El a început să le adune într-un pahar de unică folosință, m-a anunțat că le va găti, dar nu m-aș fi așteptat să le și mănânce. Ce să vă zic? Imaginea copilului cu râma în colțul gurii rămâne neprețuită.
Urmările? Cred că s-ar putea găti râmele. El n-a avut nimic, iar eu mă gândesc serios la faptul că prăjite, eventual și cu puțin mujdei, ar putea fi bune.
Și-a pus melci pe el
Dacă ideea râmelor mâncate m-a dezgustat, când a venit vorba de melci am fost pe punctul de la leșina. Îmi plac, sunt simpatici, dar până la a-i atinge. Ei bine, copilul meu a găsit în parc doi melci, destul de măricei, pe care i-a cărat după el o zi întreagă. În drum spre casă a început să-i pună pe antebrațe, apoi pe burtă, direct pe piele. Eu mergeam la un metru de el și, atunci când m-a rugat să-l iau de mână, l-am luat cu un șervețel.
Urmările? Nu i s-a întâmplat nimic, mucusul de melc e chiar sănătos, numai că imediat ce a ajuns acasă, s-a furișat și a băgat melcii într-o pungă pe care a ascuns-o între calorifer și perete. Prefer să nu mai intru în detalii.
Și-a gătit singur
Povestea asta este, pe cât de dezgustătoare, pe atât de amuzantă. Totul a început cu un ceai care era un pic cam prea fierbinte. În încercarea copilului de a-l răci s-a ajuns la o demonstrație de cooking care și pe Horia Vârlan l-ar da pe spate. Pentru început a pus cereale. După ce aceastea au devenit un pic moi, a adăugat muștar. Apoi a golit conținutul acesta din cană în castron, unde s-a dezlănțuit: sare, mălai, piper, iaurt, scorțișoară, făină, cacao, miez de pâine, lapte, bucățele de banană, biscuiți, puțin ulei și sos de soia.
Urmările? Nu voi uita N-I-C-I-O-D-A-T-Ă reacția lui când a gustat. A dat imediat afară toată „mâncarea”, a tușit și a fugit din bucătărie de parcă l-ar fi urmărit focul.
Și-a golit olița singur
Ăsta nu e un lucru rău, chiar deloc. Ba chiar aș putea să stârnesc invidii pentru că băiatul meu e atât de independent. Daaar, nu v-am spus cel mai important detaliu: cu mâna! Și-a golit olița cu mână. Nu mă întrebați ce era acolo, că lichidele, știm cu toții, nu pot fi apucate cu mâna!
Urmările? Cu mine spălându-l pe el și spălând apoi baia și cu stomacul meu undeva pe lângă amigdale.
Și-a pasat mâncarea
Știți cum se creșteau copiii pe vremuri, când nu exista blender și mamele le pasau mâncarea în gură? Așa a făcut el: și-a mestecat mâncarea, a scuipat-o în altă farfurie, a făcut-o pe toată pastă și după ce-a terminat s-a apucat liniștit să mănânce.
N-am mai trecut pe listă și bălăceala în supă/apă/lapte/ceai, urmată de consumul acestora, asta e la ordinea zilei și, oricum, am observat-o la toți copiii.
Să mă iertați dacă citiți acest articol când e timpul de masă. Oricum, îl recomand în curele de slăbire.
Despre viața cu un copil energic puteți citi mai multe în cartea Cum să crești un copil energic.