Poezii pentru copii mici, cu animale

Geo Mihalcea

Poezii pentru copii mici. Ce iubesc mai mult copiii când sunt mici? Animăluțele! Că sunt de pluș, la țară, ori la desene, vietățile domestice și sălbatice reprezintă un domeniu de interes pentru micuții noștri ce trebuie explorat prin orice mijloace. Ce-ar fi să-l învățăm din când în când câte o poezie nouă? Exersarea memoriei la vârste fragede aduce numei beneficii pentru viitorul școlar. Deci, ce mai așteptați?! 

Poezii pentru copii mici. Despre pisici

Azi pisica mea e tristă

Azi pisica mea e tristă,
Că nu are o batistă
Să-şi şteargă cu ea mustaţa,
Că i-a murdărit-o raţa.

– Pisicuţ-o stai niţel!
Iţi dau eu un prosopel.
Dar până mă-ntorc cu el,
Ai grijă de şoricel!

Pisicuță, pis, pis, pis

Pisicuţă, pis, pis, pis,
Te-am visat azi-noapte-n vis.
Te spălam, te pieptănam,
Fundă roşie-ţi puneam.

Însă tu te-ai supărat,
Pe obraz m-ai zgâriat.
Pisicuţă, draga mea,
De ce eşti atât de rea?
Nu sunt rea, dar sunt micuţă.
Ia să-ţi mai dau o lăbuţă!

Pisicul

– Măi pisicule, pisic,
Ia spune-mi ce bei?
– Lăptic!
– Şi de ce-ai pus pe botic?
– Uite aşa, că eu sunt mic!

Pisicuța

Pisicuţa stă la soare
Şi se spală pe picioare.
– Miau! Miau! Eu în casă
Nu mai stau!

Miaunica

de Demostene Botez

Miaunica-i o pisică
Mică, mică, mititică,
Cu mustăţile de nea
Şi cu bot de catifea.

Păru-i negru, mătăsos,
Subţirel e şi lucios
Şi-n picioare e încălţată
Cu ghetuţe moi de vată.

Astea-s ghete ori pernuţe?
Stau în ele cinci gheruţe,
Iar când vede un şoricel,
Fuga, fuga după el!

Poezii pentru copii mici. Despre căței

Cățelușul

Căţeluşul cu mustaţă,
Cu blăniţa albă, creaţă
Şi urechea clăpăugă,
Sus la clanţă vrea s-ajungă.

Tare-i speriat căţelul!
Vrea în casă mititelul,
Căci gânsacul cel năuc
Îl ciupeşte de năsuc,
Iar curcanul înfoiat
Îl tot ia la scărmănat.

Stă la uşă şi scânceşte
Cu lăbuţa o loveşte,
Dar cum nimeni nu-l aude,
Într-o gheată se ascunde.

Cățelușul Azorel

Căţeluşul Azorel
Stă-n ogradă, chiar la el.
Dar de intră cineva
El de-ndată lătra aşa:
Ham, ham, ham!

Ce vrea cuțu

Căţeluşul zice ham!
Mâncărică nu mai am!
Am avut un pic de os
Şi l-am terminat de ros.

Daţi-mi, daţi-mi de mâncare,
Să mă fac voinic şi mare,
Dinţii să mi-i întăresc,
Şi de hoţi să vă păzesc !

Cățeluș cu părul creț

Căţeluş cu părul creţ
Fură raţa din coteţ.
El se jură ca nu fură
Şi l-am prins cu raţa-n gură
Şi cu ou-n buzunar,

Hai la Sfatul Popular!

– Nu mă duc c-am fost o dată
Şi am căzut cu nasu-n baltă.

Hoțul de lapte

– Căţeluşule, să-mi spui
Unde-i laptele, că nu-i!
Cine mi-a umblat în oale
De le găsesc pe toate goale?

Cine-i hoţul? Nu eşti tu?
Aha! Dai din coadă, zici că nu?!

Stai! Te-am prins!
Eşti stropit de lapte tot,
Şi pe labe şi pe bot!

Atunci, mama l-a certat
Pe căţel, fiindcă-a furat,
Ca să nu mai umble pe la oale
Să le găsească pe toate goale.

Ham

Îl cunoaşteţi? El e Ham,
Căţeluşul năzdrăvan!
A-mplinit abia un an
Şi vorbeşte: „Ham, ham, ham!”

Grivei

de V. Carianopol

Certăreţ, întreaga ziuă
Umblă, latră pe oricine.
Nimeni fără voia lui
Nu poate intra la mine.

Are un castel de scânduri,
Cu covor  întins pe jos,
Unde nu stă însă nimeni
Când e timpul furtunos.

Îi plac florile, ca mie,
Că prin ele-atunci când sare,
Nu le rupe, fiindcă ştie
Şi pe ele că le doare.

El, în fiecare noapte,
Luna alergând de zor,
Când trece prin curtea noastră
O apucă de picior.

Poezii pentru copii mici. Despre animale, în general

Cum vorbesc animalele

Mâţa zice: „Miau-miau-miau,
Unde-i brânza ca s-o iau?”

Grivei zice: „Ham-ham-ham,
Cum aş roade-un os, dar n-am!”
Vaca zice: „Mu-mu-mu,
Nu-mi văd viţeluşul, nu!”

Calul zice: „Iha-ha,
Vino, mânzişor, nu sta!”

Raţa zice: „Mac-mac-mac,
Bine e să-noţi pe lac!”

Gâsca zice: „Ga-ga-ga,
Pân-la râu cum aş zbura!”

Puii zic: „Piu-piu, piu-pii,
Nu ne chinuiţi, copii!”

Cu animelele fii bun!

Iese mâţa pe portiţă.
Nu o trage de codiţă;
Să se joace cuţu-i gata,
Nu cumva s-arunci cu piatra.
Mielul vesel zburdă-n vale,
Nu-i sta piedică în cale.
Porumbelul vrea să zboare,
Nu-l mai ţine de-aripioare.

Iată ce am vrut să spun:
Cu-animalele fii bun,
Dacă tu le chinuieşti,
Ele plâng, de rău ce eşti!

În ograda mea

Ga,ga ga şi iarăşi ga
Aşa spune gâsca mea.
Mac,mac, mac şi iarăşi mac
Raţa spune neîncetat.

Glu,glu, glu şi iarăşi glu
Ăsta e curcanul, nu?
Cotcodac şi cotcodac,
Un ou proaspăt am să fac!

Aşa-i în ograda mea,
Un concert cu:
Ga,ga,ga,mac, mac
Glu, glu, glu şi cotcodac!

Graiul animalelor 

Raţa lunecă pe lac
Şi tot strigă: mac, mac, mac!
Gâsca zice altceva:
Ga, ga, ga şi ga, ga, ga!

Sus, pe gardul lui bunici’
Un crestat cu pene roşii
Strigă tare: cucurigu!

Sus pe deal, nu ştiu de ce
Capra strigă: mehehe!

Vaca vine-acas-acu’
De la poartă strigă: muuu!

Porcul caută-un cartof
Şi se-aude: groh, groh, groh!

Măgăruşul Ieremia,
Cu urechile pe spate,
Îl apucă veselia,
Strigă frate: iha, iha!

Ursul vine-ncetişor
Vorbind singur: mor, mor, mor!

Cântă de răsună nucu’
Cântă-ntruna: cucu, cucu!

Poezii pentru copii mici. Despre păsări

Avea moșu o găină

Avea moşul o găină
Şi găina a zburat
La o babă, o vecină,
Şi-n gradină s-a ouat.

Vine moşul să-şi ia oul,
că-i al lui.
Însă, baba arţăgoasă:
“Ia mai pune-ţi pofta-n cui!”

Hâr încoace, hâr încolo,
Ba că-i al lui, ba că-i al ei,
Până când, ca să-i împace,
Oul l-a mâncat Grivei!

Cocoșul

Ia spuneţi-mi, cine oare
Are pinteni la picioare?
Cine umblă prin ogradă
Tot cu pasul de paradă?

Şi mai spuneţi, cine are
Creastă roşie şi mare?
Cine ne trezeşte-n zori
Ca un ceas deşteptător?

Câți ca voi

de G. Topârceanu

Sus, pe gardul dinspre vie,
O găină cenuşie
Şi-un cocoş împintenat
S-au suit şi stau la sfat:

– Ia te uită, mă rog ţie,
Cât de sus ne-am înălţat!
Şi de-odată, cu glas mare
Începură amândoi:
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!

Dar de sus, din corcoduş,
Pitulându-se-ntre foi,
Mititel şi jucăuş,
Le-a răspuns un piţigoi:
Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!

Puișorul cafeniu

de Otilia Cazimir

A ieşit din ou, la soare,
Cel din urmă puişor.
Se usucă pe-aripioare
Şi-o porneşte binişor.

Stă găina la-ndoială,
Că din şapte puişori,
Şase-s galbeni-gălbiori
(Ghemotoace de beteală),

Numai cel de la sfârşit,
A ieşit Mai ponosit!
Şi se-ntreabă speriată:
– Nu cumva-i de ciocolată?…

Rățușca

O răţuşcă îmbufnată
Stă pe mal cam supărată:
– Mac, mac, mac
Şi mac, mac, mac,
Eu în baltă nu mă bag,
Că mă ud pe lopăţele,
Nu mai pot merge cu ele!
– Ga, ga, ga!, râde gânsacul.
– Oac, oac, oac!, strigă brotacul.

Unde aţi mai văzut voi,
Dragi copii de pe la noi,
O răţuşcă supărată
Să nu vrea să intre în baltă?

Măi, răţuşcă mititică,
Intră în baltă fără frică!
Acolo te răcoreşti
Şi prieteni buni găseşti!

Ciocănitoarea

Cioc, cioc, cioc şi iară cioc.
Bate-n nuc din loc în loc.
– Nucule cu frunza deasă,
Sigur, ştiu că eşti acasă.
Uşa dacă mi-o deschizi,
Eu te curat de omizi.

Poezii pentru copii mici. Animale sălbatice

Ariciul

– Măi arici cu ţepii mici,
Ce mai faci tu pe aici?
– Iaca, stau lângă cuptor
Jos în iarba cu urzici,
Şi mă uit pe la furnici.
Or fi bune, tu ce zici?  

Alb iepuraș

– Iepuraş, alb iepuraş,
Unde-ai fost?
– La oraş!
– Un-te duci?
– La pădure.
– Ce mănânci?
– Vreji şi mure.
– Unde dormi?
– În şopron.
– Cum te cheamă?
– Rodion.

Veverița

 Ce se-aude în copac?
Oare-i scrâşnet de gânsac
Sau vreo carie ce-acuşi
Face-n scoarţă rumeguş?…
I-auzi… „Trosc!” Apoi din nou.

„Trosc!”, prelung ca un ecou.
Când e vreme rea afară,
În bogata ei cămară,
Numai-n fustă şi-n papuci,
Veveriţa sparge nuci.

Ursulețul

Ursuleţul meu nu ştie
Nici măcar o poezie,
Dar eu ştiu câte pofteşti,
Ţi le spun dacă doreşti.
Ursu-i tare mititel,
Învăţ eu şi pentru el.

Lupul

Cred că mă cunoaşteţi bine,
Eu sunt lupul cel vestit.
Şi pe iezi, şi pe Scufiţă,
Imediat i-am înghiţit.

Mi-a venit de hac cumătra,
Şi vânătorul iscusit,
Dar să ştiţi de-acum prieteni,
Jur pe păr, m-am cuminţit!

Poezii pentru copii mici. Despre insecte

Albina

În grădina de flori plină,
Vesel zboară o albină,
Zumzăie din floare în floare,
Ispitită de culoare.

Florile râd în lumină,
Cântă întreaga grădină,
Ea culege migălos
Polenul cel preţios.

Fluturii

de Elena Farago

Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşii,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.

Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, de loc;

Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor,
După voia lor.

Buzuruza

Gâză mică, buburuza,
Tare eşti cutezătoare!
Te avânţi în zbor spre soare
Fără nici-o călăuză,
Gâză mică, buburuză!

Furnica

O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.
– Un-te duci tu, surioară?

– Ia mă duc şi eu la moară.
Şi-s grăbită, şi-s grăbită
Că mi-e casa ne-ngrijită,
Şi mi-s rufele la soare
Şi copiii cer mâncare.

Nu ! La noi în muşuroi,
Nu e timp pentru zăbavă !
Că de n-am fi de ispravă,
Ar fi vai şi-amar de noi!

Cri, cri, cri

de V. Carianopol

Toata ziua cri–cri–cri,
Toată vara a cântat.
N-a văzut că vine iarna.
Tot cântând, n-a observat.

Acum, bate la furnică,
Tot cu cântecul pe gură,
Să-i dea şi lui mâncare,
Măcar o firimitură.

Bate vântul şi-o să ningă,
Iar el, cântăreţul mic,
Luat de cântec, toată vara
N-a strâns pentru el nimic.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa