Vocea ta. Când o boală cu bube ne-a izolat în casă, niște cai simpatici ne-au împiedicat să ne urcăm pe pereți (P)

”Boala obrajilor pălmuiți sau rujeolă”- acestea au fost presupunerile medicului după ce a văzut pozele cu copilul cel mare, care avea fața ca urzicată și bube pe tot corpul. Pentru că fata făcea febră, tușea și era și plină de mucozități, ne-a chemat la cabinet să o vadă. Faptul că micuța avea făcută o doză de vaccin împotriva rujeolei și lipsa unor semne specifice l-au făcut să încline mai mult balanța către ”boala obrajilor pălmuiți”, adică infecție cu parvovirus, suprapusă peste o viroză. Boala este contagioasă, așa că am intrat cu toții la izolator, vrând- nevrând.

Un copil moleșit, unul hiperenergic. Cum îi împac?

Să stai acasă zile în șir cu un copil de 5 ani cu febră, ochi injectați, bube, dureri, supărări și mult ”vreau în brațe!” și cu altul de 3 ani hiperenergic și convins că nu îl mai iubești dacă nu îl ții în brațe în același moment- iată un scenariu complicat. Care, pentru părintele care stă cu copiii, se complică și mai mult anticipând că, după câteva zile, rolurile se inversează și bubele, febra și toate cele se mută la cel mic. Iar în brațe tot pe amândoi va trebui să-i țină. Asta, evident, în timp ce se ocupă și de treburile gospodărești și de munca adusă acasă de la birou.

Când ești copil și nu mergi la grădiniță, la ateliere sau în parc și nici nu poți primi prieteni în vizită ce-ți rămâne de făcut decât să te joci? Dar, când boala îți dă târcoale, chiar dacă e plină casa de jucării, nimic nu-ți mai place. Orice adult care a zăcut la un moment dat poate spune cu mâna pe inimă că, în astfel de momente, copiii au dreptate: au nevoie de stimuli noi, deci de jucării noi.

Distracția vine din grajdul căluților

O experiența asemănătoare de anul trecut, când ambii copii au avut gripă și norovirus în același timp, mi-a dovedit că niște jocuri/ jucării noi, bine alese, ne ajută să trecem mai ușor peste perioadele de boală. Atunci am luat patru seturi de puzzle de podea, câte două pentru fiecare, și a fost excelent. Acum, imediat ce m-am întors cu diagnosticul de la medic, am comandat un set nou Playmobil, bazându-mă și pe succesul pe care l-au avut cele cu care s-au jucat copiii până acum: Castelul prințesei, Pădurea magică cu zâne și Trenulețul cu șine. După o zi, curierul apărea la ușă cu un super cadou pentru ei: Ferma căluților. Ce-au făcut, ce n-au făcut căluții, nu pot spune precis, cert este că ne-au fermecat pe toți. Ne-am așezat pe covor și ne-am pus pe îngrijit și antrenat cai, construit grajduri și plimbat călăreți până ne-a prins seara.

Setul Ferma căluților l-a pus serios la treabă și pe copilul cel mare, moleșit de boală, și l-a ținut preocupat și pe cel mic, plin de energie, pentru că la fermă sunt multe lucruri de făcut. Grajdurile trebuie curățate, caii, hrăniți și țesălați, plimbați în jurul padocului și pregătiți pentru plimbare, cu șeile și accesoriile potrivite. Când au terminat treaba, cel mic a plimbat caii cu mașina de pompieri, i-a parcat în parcarea de mașini și le-a construit grajduri noi din piese magnetice. Bolnăvioara și-a extins joaca vrăjind caii cu bagheta ei magică și transformându-i în broaște, elefanți sau unicorni.
Personal, ceea ce mă fascinează la jucăriile de tipul acesta este faptul că joaca nu are limite. Cu puțină creativitate, nici bubele de pe corp și nici febra nu te pot împiedica să te distrezi.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație