Drd. Mihaela Niţă despre una dintre fricile comune ale mamelor: „Alăptarea!”
Zeci de mame şi de bebeluşi au fost prezenţi pe 19 septembrie la librăria Humanitas de la Cişmigiu, pentru a asculta informaţiile pertinente pentru o alăptare de succes oferite de drd. Mihaela Niţă, medic pediatru, IBCLC, preşedinta Asociaţiei Consultanţilor în Lactatie din România. Întâlnirea a fost primul eveniment din seria „Ateliere cu mămici” şi a fost dedicată gravidelor, proaspetelor mămici şi tuturor celor care s-au aflat în căutarea unor răspunsuri avizate în privinţa alăptării.
Pentru că tema atelierului a fost „Alăptezi şi te temi că nu ai lapte suficient? Află dacă ai motive reale să te îngrijorezi şi cum poţi găsi soluţiile potrivite!”, drd. Mihaela Niţă şi-a început prezentarea chiar cu menţionarea faptului că aşa-zisul „lapte insuficient” este şi motivul pentru care multe mame renunţă la alăptare. Această falsă problemă a apărut în istoria recentă a omenirii, pe fondul faptului că alimentaţia artificială a devenit extrem de populară, iar formulele de lapte praf au fost considerate un aliment care satisface pe deplin nevoia de foame a sugarului. Paradoxal, deşi oamenii sunt mamifere care nasc pui vii pe care-i hrănesc cu lapte matern de milioane de ani şi deşi numai 2% dintre mame nu au, într-adevăr lapte sau nu pot alăpta din pricina unor probleme medicale sau fiziologice rare, invocarea insuficienţei laptelui a devenit extrem de frecventă în ziua de azi, iar de aici şi până la înlocuirea alăptării cu formulă nu a mai fost decât un mic salt.
Istoria alăptării: de la succes total la eşec gradual
Deşi milioanele de ani de alăptare ar trebui să fie de necontestat, derapajele unor perioade răzleţe din evoluţia omenirii, aşa cum au fost secolul XVII în Franţa, când bebeluşii erau alăptaţi de doici, nu de mamele lor, dar şi evoluţia tehnologică a secolului XX, au dus la diminuarea importanţei alăptării în rândul percepţiei mamelor. În secolul trecut, primele rate mici ale alăptării au început să fie observate între anii ’40-’70, când s-a instalat alăptarea după program, iar cadrele medicale mergeau la mame acasă şi le prescriau formule alcătuite din lapte de vacă, amidon, zahăr şi apă.
Ulterior, curbele statistice de creştere ale copiilor au fost făcute pe baza analizării copiilor hrăniţi cu lapte praf, iar noua generaţie de mame cu bebeluşi alăptaţi s-a aflat în imposibilitatea de a se regăsi într-o manieră corectă în aceste grafice înşelătoare pentru situaţia lor.
Alăptarea azi
Astăzi, aşa cum drd. Mihaela Niţă a spus în cadrul conferinţei, recomandarea medicilor este ca alăptarea să fie exclusivă pe o perioadă de 6 luni, laptele matern să constituie un aliment de o importanţă maximă până la vârsta de un an, iar mamele să alăpteze ulterior până când copilaşul împlineşte 2 ani şi chiar şi peste această etapă. Laptele matern oferă imunitate, este alimentul ideal pentru un nou-născut, îi oferă copilului o creştere şi o dezvoltare optimă şi chiar după 1 an conţinutul sau nutritional e păstrat, fiind suficient pentru nevoile copilului în funcţie de vârsta lui.
Tot specialistul în alăptare ne-a mai zis că alăptarea este un act natural care trebuie învăţat, iar pentru viitorii părinţi este important să vadă copii alăptaţi, pentru a se familiariza cu acest proces firesc. De altfel, familia lărgită de odinioară permitea accesul la experienţele comune şi, implicit, la observarea unor femei care alăptau, lucru care nu se mai întâmplă astăzi.
Pe lângă acest exemplu antropologic, decizia de alăptare este influenţată în ziua de azi de sistemul medical, de familie şi de interacţiunea socială, de locul de muncă şi de angajator, dar şi de legislaţia ţării în care se află mama. Un studiu din 2013 ne spune că decizia mamei de a alăpta ţine şi de mamă sau de soacra mamei, de partener, de alăptatul în public şi de factorul de comoditate.
Răspunsuri concrete la întrebări comune despre alăptare
Pe lângă aspectele enumerate, drd. Mihaela Niţă a mai răspuns şi la întrebări comune despre alăptare, care le preocupă pe multe mame. Una dintre ele s-a referit la modul în care o mamă poate influenţa cantitatea de lapte, invitata serii explicând că cea mai sigură metodă de a avea lapte suficient este ca mama să golească sânul cât mai des. Tot ea le-a spus celor prezenţi că, deşi în timpul sarcinii placenta produce hormoni care inhibă lactaţia, există mame care au secreţie lactate înainte de naştere. Acetea se pot mulge chiar atunci, în măsura în care secreţia apare cu câteva zile – o săptămână înainte de naştere, iar colostrul care se colectează să fie pus în frigider, ca să fie dus la spital în travaliu şi administrat bebeluşului.
Cum ştim că laptele ajunge la copil? a fost o altă întrebare la care a răspuns drd. Mihaela Niţă. Ea a explicat că laptele va ajunge la copil dacă poziţia la sân e corectă şi dacă suptul e eficient. Acest lucru se poate observa în mişcările bărbiei bebeluşului şi se poate auzi în momentul în care acesta înghite laptele.
Un copil la care laptele ajunge cu bine va face pipi şi caca cu regularitate, orice excepţie de la regulă trebuind analizată cu mediul pediatru pentru a observa întreaga situaţie. Cântărirea bebeluşului trebuie făcută săptămânal, nu după fiecare supt, iar dacă totuşi apar probleme, cel mai bine este că mama să apeleze la un consultant în lactaţie certificat internaţional. Acesta îi poate sugera mamei să pună în aplicare compresia sânului în momentul în care bebeluşul suge, să folosească produse naturale sau medicamentoase de stimulare a lactaţiei sau, când copilul are nevoie de mai mult lapte, mai ales când acesta mănâncă mixt, să folosească un dispozitiv precum SNS (Supplemental Nursing System).
Informaţia corectă, mereu importantă
Spre finalul evenimentului, am mai aflat de la drd. Mihaela Niţă că mamele trebuie să fie cât mai bine informate încă de dinainte de a naşte, iar informaţiile este bine să vină direct de la specialişti sau din surse sigure şi complexe, aşa cum este Ghidul pentru alăptare al Dr. Jack Newman. Nu este de neglijat nici importanţa grupurilor de suport reale sau virtuale, care îşi vor demonstra utilitatea nebănuită nu numai în privat, dar şi în public.
Astfel, o mama va şti că dimensiunile stomacului nou-născutului cresc treptat, că nu este nevoie de suplimentare cu lapte praf şi că miraculosul colostru, primul lapte, e suficient pentru bebeluş. Totodată, mama trebuie să afle că pentru un alăptat de succes trebuie să pună copilul la sân foarte des în primele 3 zile după naştere, pentru că astfel lactaţia se va instala mai uşor.
Nu în ultimul rând, este foarte important ca mama să ştie că alăptarea nu trebuie să doară, iar orice disconfort apărut indică o poziţionare proastă a bebeluşului la sân şi o ataşare defectuoasă a acestuia.
