„Am un copil prea cuminte”. Cum îl ajuți ca mamă să se adapteze

Psiholog Miruna Jovin

Am un copil prea cuminte! Nu mi-am imaginat că voi ajunge vreodată să spun că am un copil prea cuminte. De unde știu că e cuminte? Păi să vă spun, eu am și un copil foarte nervos așă că dacă nu eu, atunci cine să știe?

Vreți să știți și ce înseamnă că am un copil prea cuminte?

E un băiețel bun, blând, ascultător cu care m-am înțeles foarte bine dintotdeauna. Mă credeți acum că am un copil prea cuminte? Nu? Atunci să vă mai spun. Vine de la școală și își pune singur să mănânce apoi se apucă de teme și abia apoi se ocupă de micile lui pasiuni. Stă singur acasă de când era încă în școala generală și când am nevoie se ocupă și de fratele lui mai mic.

E bine că am un copil prea cuminte? Aud acolo în spate galeria. Eu cred că nu e întotdeauna bine. Pentru că să fie cuminte mi se pare că îi răpește mult timp. El oferă explicații, nu țipă. El nu se bate ci încearcă să medieze conflictul.

Am un copil prea cuminte care când a avut un conflict cu colegii de la școală s-a frământat câteva zile până când a luat decizia să le spună adulților din jurul lui. Adulților, da? Nu până să le dea doi pumni colegilor. 

Pentru că am un copil prea cuminte îmi și fac griji pentru el. Vă spun mai jos ce m-a ajutat pe mine și cred eu și pe el.

Am încercat să îl înțeleg și să îl accept așa cum este 

Mi-am spus de multe ori că am un copil prea cuminte și că trebuie să fac tot ce pot să îl înțeleg. Al meu a preferat liniștea agitației și camera lui jocurilor prea active. Nu mi-a fost ușor să petrec timp cu el în camera lui vorbind și citind. Am citit, întâi cu voce tare și apoi pur și simplu stând lângă el. Am așteptat să fie el pregătit să se deschidă către mine.

I-am descoperit pasiunile

Cititul a fost prima dintre ele. I-am citit când era mic apoi am investit foarte mulți bani în cărțile alese de el. Nu l-am întrerupt când era afundat într-o carte ci am încercat să pătrund eu în lumea poveștilor lui.

Am avut răbdare

Da, am un copil prea cuminte și totuși am nevoie de foarte multă răbdare cu el. Să îl ascult, să îl ajut să prelucreze situații mai tensionate și mai dificile au fost de multe ori adevărate maratoane de răbdare și așteptare.

Am explicat și iar explicat 

Orice mică acțiune, orice noutate din viața noastră a fost explicată în toate formele posibile și imposibile. A avut asta și părți bune? Nu știu, măcar a învățat mai multe sinonime. Pentru că am un copil prea cuminte și care după cum ați citit citește mult nu puteam să spun lucrurile folosind același bagaj de cuvinte. De fiecare dată trebuia să dezvolt, să anticipez, să ofer și mai multe detalii.

Am modelat comportamente

Ce vreau să zic cu asta? Am încercat să privesc fiecare situație în care mi-a cerut ajutorul prin ochii lui și să ofer sfaturi din această perspectivă. Să nu îi cer să facă lucruri despre care știam că nu ar fi putut să le facă.

I-am oferit provocări pe măsura puterilor lui 

A mers la tenis și înot, dar a renunțat la baschet și karate. Nu a vrut să meargă să învețe să cânte la nici un intstrument muzical. Am găsit împreună un curs de limbi străine unde se descurcă foarte bine. Am un copil prea cuminte și pentru că uneori lucrurile bune nu rămân nepedepsite am și un copil foarte nervos.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa