Cum să-mi implic partenerul în creșterea bebelușului?

Veronica Guzun, redactor
Tații sunt mai mult decât substituenți pentru mame, ei pot avea o contribuție cu adevărat unică.

Apariția unui bebeluș fie poate da peste cap feng-shui-ul cuplului sau poate aduce mai multă coeziune în familie. Că e una sau cealaltă nu ține de noroc. De aceea autorii de la Editura Totul despre mame au acordat subiectului ”cum să-mi implic partenerul în creșterea bebelușului” câteva pagini bune în lucrările lor.

Ai pierdut șirul trezirilor de peste noapte, nu mai știi când ai legat cinci ore de somn ultima dată. Să fi fost în trimestrul doi de sarcină sau și mai demult? Zilele seamănă între ele, cu alăptat, scutece, mâncat pe fugă, ieșit de două ori pe zi afară cu bebelușul, și nu mai știi dacă e luni sau vineri. În toată această ceață abia dacă mai observi prezența soțului. Obișnuită să le faci tu pe toate, nici nu i-ai mai încredința lui ceva din îngrijirea bebelușului. Nici el nu are curaj să încerce. Nou-născuții sunt atât de fragili, dacă îi face ceva rău copilului?

Aparent, toți sunt mulțumiți, mama are siguranța că face bine dacă face personal totul, tatăl are timp pentru ale lui, copilul beneficiază de atenția exclusivă a mamei. Pe termen lung însă, acest aranjament este păgubos atât pentru cuplu, cât și pentru copil. Mama se va epuiza mult mai repede, tatăl își va pierde dorința de a se implica, iar copilul va pierde din cauza lipsei de atenție a tatălui.

Cum să-mi implic partenerul în creșterea bebelușului? Am cules câteva recomandări de la cei mai titrați medici și experți în parenting, autorii cărților traduse la Editura Totul despre mame.

Cel mai important rol al tatălui

Tații sunt mai mult decât substituenți pentru mame, ei pot avea o contribuție cu adevărat unică și anume aceea de a proteja intimitatea dintre mamă și nou-născut și de a-i sprijini emoțional – spun autoarele Gill Rapley (moașă și asistentă maternală) și Tracey Murkett (jurnalistă) în cartea ”Copii crescuți cu blândețe”.

Da, tații nu alăptează, dar sunt cel mai important garant că mama va reuși să alăpteze, prin asigurarea unui mediu potrivit acestui proces, deși natural, destul de anevoios.

Putem spune astfel că tații hrănesc indirect bebelușul, prin vegherea asupra respectării condițiilor emoționale și de mediu care să o ajute pe mamă să alăpteze cu succes. Soții Martha și William Sears, în ”Cartea bebelușului” au definit acest rol al tatălui cu un termen foarte frumos, acela de ”protector al cuibului”.

Și dacă am amintit despre alăptat, întrebarea naturală care apare este: ”Cum să-mi implic partenerul în creșterea bebelușului fără a implica și biberonul?” Este frecventă părerea că dacă mama alăptează, este bine să pună lapte și în biberon pentru ca și tatăl să poată hrăni copilul, și să creeze astfel o conexiune cu bebelușul. Însă hrănirea nu este singura modalitate de dezvoltare a unei relații apropiate de afecțiune cu bebelușul.

Contactul piele pe piele, îmbăierea copilului, masajul sunt doar câteva dintre contextele unde tatăl poate face o treabă excelentă, iar copilul să ajungă să asocieze mirosul tatălui cu senzația de calm și de siguranță.

Când tatăl e mai recomandat decât mama?

Atunci când vine vorba despre îngrijirea bebelușilor, în afară de alăptat, nu există lucruri ”de mamă” sau ”de tată”. Toate pot fi făcute, mai stângaci la început, și cu mai multă siguranță pe parcurs ce se adună experiența, de ambii părinți.

Mai mult, Jack Newman, în cartea ”Ghidul pentru alăptare” menționează cel puțin trei contexte în care tatăl este chiar mai recomandat decât mama:

Vocea profundă a tatălui, când îi cântă sau îi vorbește este mai liniștitoare pentru copil. Bebelușii par să aibă o reacție mai bună și să se relaxeze când aud sunetul profund, mormăit al unei voci masculine.

Pieptul plat al tatălui, care nu miroase a lapte, să trezească mereu pofta de mâncare, poate fi un loc minunat pentru ca bebelușul să tragă un pui de somn departe de ”restaurant”.

– De asemenea, lipsa sânilor din peisaj face și purtarea în marsupiu de către tată mai comodă pentru bebeluș.

Cum să-mi implic partenerul în creșterea bebelușului? Pași concreți

Fără experiență, toți suntem neîndemânatici, de aceea primul și cel mai important pas pe care îl poate face mama pentru a primi ajutor din partea partenerului este să-i facă loc și să-i dea ocazia. În ”Cartea bebelușului” soții Sears dau un șir de recomandări în acest sens:

Arătă-i și spune-i.

Alege operațiunile de îngrijire pentru care ai cea mai mare nevoie de ajutor și spune-i soțului exact ce ai nevoie. Instrucțiunile clare, pe pași, sunt cel mai ușor de aplicat.

– Lasă copilul doar cu tatăl

Creează contexte în care bebelușul să petreacă timp doar cu tata. Plimbările scurte în jurul blocului, care, în timp, pot deveni prelungite sau momente când să rămână acasă doar ei doi, sunt câteva exemple. Ce este important de menționat pentru acest punct este să alăptezi copilul înainte de a-l încredința tatălui, pentru a evita surprizele cu decibeli și descurajarea tatălui.

Întârzie să-i salvezi.

Copilul poate să nu se liniștească instantaneu după ce e luat în brațe de către tată. Dar, să fim oneste până la capăt, nici la mame în brațe nu se liniștesc mereu ca prin minune. Așadar, nu sări imediat să iei bebelușul de la tată cu un ”dă-mi-l mie” și privire cu reproș. Azi se va liniști mai greu, mâine puțin mai repede și în câteva zile va recunoaște imediat brațele și va plânge mult mai rar și la tată.

Ai răbdare.

Este posibil ca unor tați să nu le vină foarte ușor să-și îngrijească bebelușul, mai ales dacă provin din familii în care copiii au fost responsabilitatea exclusivă a femeilor. Treptat, încurajându-i implicarea și confirmându-i rezultatele, vi reuși să îți faci partenerul un expert în îngrijirea bebelușului.

Sunt tați care se implică fără să li se ceară acest lucru, dar sunt și tați care au nevoie de încurajări. Mai ales că lor bebelușia li se dă chiar mai greu decât nouă, mamelor. Când știi ce să faci și ești sigur că ceea ce faci este bine, ai mai mult curaj să perseverezi. De aceea, apelați ambii la cărți scrise de pediatri, psihologi și experți în parenting atunci când trebuie să luați decizii despre îngrijirea sau creșterea echilibrată a copiilor voștri.

În magazinul virtual Totul despre mame găsiți cărți de parenting pentru a construi o relație sănătoasă părinte-copil, orice vârstă ar avea copilul.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa