De ce, dar mai ales cum să-ți păstrezi copiii aproape

ecranul telefonului

Când am primit propunerea editurii să scriu recenzia unei cărți nepublicate încă, am zis OK, nimic mai simplu. Evident, mai scrisesem recenzii. Apoi am primit manuscrisul și, după titlu mi-am zis “aa..altă carte cu metode-miracol probabil, despre parentingul perfect. Alt ultra-deștept, care “știe el cum se face, cum trebuie crescuți copiii!” Deja mă gândeam cum o voi citi pe diagonală, voi reda câteva citate din elucubrațiile marelui cunoscător, le voi compara puțin cu alte teorii emise pe același subiect și predau tema cerută. Planul era gata…

Apoi am făcut, într-adevăr, cunoștință cu cartea..!

Răsfoind-o, am văzut că este vorba de teoriile personale ale lui Neufeld. Aceste idei complexe vin ca rezultat în urma a 30 de ani de experiență și cercetări pe subiectul creșterii și dezvoltării copiilor. Gabor Maté le-a redat cursiv, pe un ton ferm, dar totodată ca informații ușor de asimilat de către orice părinte interesat și implicat.

“Cum să ne păstrăm copiii aproape” este o lucrare ce vine în întâmpinarea părinților care se confruntă cu stiluri de parenting total diferite, provenite din două lumi diferite. Pe de-o parte cu teoriile fostei generații, vremuri în care copilul îi avea drept exemplu și mentori, în primul rând, pe părinți; acesta avea obligația de a-i respecta înainte de toate și asculta orbește. Pe de altă parte, vor să se adapteze și la principiile moderne, de attachment parenting, care este bazat, în principal, pe acceptare necondiționată. Acest tip de principiu îl are pe copil în centrul Universului familial, cu prezență activă, aprobare constantă și fără pedepse și recompense.

Încă din Capitolul I, autorii fac referire la o revoluție în ceea ce privește creșterea copiilor, apărută exact după cel de-al Doilea Război Mondial. Desigur, găsirea unui echilibru absolut devine o țintă greu de atins, cu multe bariere și semne de-ntrebare apărute pe parcurs. În primul rând din cauza unui ritm de viață actual total diferit, mult mai alert față de cel al generațiilor precedente și în al doilea rând din cauza regulilor impuse de societatea actuală.

Sunt mamă și eu; și încă una foarte implicată și responsabilă.

Datorită exemplelor și studiilor de caz clare, etalate în carte, am descoperit la rândul meu că începusem totuși să comit anumite greșeli de bază, des întâlnite în cadrul familiilor. Astfel riscam deja să cad pradă crizei cu care pare să se confrunte generația mea – de fost copil și de actual părinte. Am reușit să conturez în ce fel am început să pierd, deja, într-un mod total insesizabil, legătura cu copilul meu. Nu ne mai înțelegeam, ne îndepărtam.

Exact despre asta ni se vorbește în carte. Este abordată franc problema pierderii atașamentului copiilor față de părinți, rezultând astfel apariția și dezvoltarea atașamentului față de egali. În conceptele și ideile prezentate regăsim și planurile în vederea soluționării.  În acest sens îl citez pe G. Maté care ne sugerează că “trebuie să devenim pe deplin conștienți de dinamica atașamentului pentru a putea reveni la stilul natural de parenting ce servește cel mai bine dezvoltării copilului.

Cartea este plină de sugestii și sfaturi practice, fiind astfel de un real ajutor părinților, dându-le încredere și putere de acțiune întru îmbunătățirea viitorului copiilor lor. Precum și a viitorului copiilor copiilor lor. Pentru că, investind în căldură sufletească și siguranță emoțională, acestea se perpetuează, într-o oarecare măsură chiar și între egali, dar și mai important, se transmite cel puțin următoarei generații. Iar asta aduce cu sine speranța unui viitor cu mai multă căldură, comunicare eficientă și siguranță în cadrul familiilor, dar și printre semeni.

Unul dintre capitole aduce în prim-plan necesitatea de a se evita încurajarea competiției, începând deja cu vârsta preșcolarului. De asemenea, este descris cum “din punctul de vedere al dezvoltării, copiii au mult mai multă nevoie de o relație cu ei înșiși decât de o relație cu prietenii”. Tot în strânsă legătură cu tipurile de relaționare apare și importanța creării de tradiții și obiceiuri. Acestea au menirea de a conecta copiii cu familia extinsă, simpla legătură de rudenie nefiind suficientă. Este nevoie de crearea unor relații adevărate.

Spre final, este abordată o adevărată provocare a acestei generații: era digitală!

Mai precis, sunt dezvăluite metode prin care să ne păstrăm copiii aproape de noi în epoca telefoanelor mobile, a internetului și, desigur, a jocurilor video. Sunt redate statistici cu privire la categoriile de vârstă a minorilor care au conturi pe rețele de socializare și procente referitoare la cât sunt de accesate acestea zilnic. Ca în multitudinea de situații descrise și dezvăluite în Cum să ne păstrăm copiii aproape, accentul se pune, în continuare, pe relație. Suntem ghidați de nevoia noastră, primară și chiar dominantă, de comuniune. Odată înțeleasă relația părinte-copil, planurile de acțiune nu vor mai duce la conflicte iminente.

În încheiere voi face un îndemn cu toată convingerea și aleg să mă ajute chiar un citat. Astfel, după ce achiziționați sau intrați în posesia unui exemplar al acestei cărți extraordinare, găsiți o modalitate și “Oferiți câte o copie fiecărui părinte pe care-l cunoașteți.“- Robert Bly

Cartea este disponibilă AICI.

Cum să ne păstrăm copiii aproape

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație