Mamelor de băieţi, se dă liber la dragoste maternă!

Cum să fii o mamă bună pentru fiul tău, de Alain Braconnier, Editura Trei, 2012, traducere de Nicolae Baltă

La câteva luni după ce băiatul meu a împlinit rotunda vârstă de trei ani, m-am trezit în mijlocul unei noi etape: mă prefera pe mine în orice acțiune și refuza să mai facă activități sau să participe la rutina zilnică alături de tatăl lui. Am apelat la bunii mei prieteni Françoise Dolto și T. Berry Brazelton și am aflat că ne aflăm în plină perioadă oedipiană, perioadă în care se regăsesc toți copilașii între trei și șapte ani (subiect pe care vă promit să-l dezbat mai pe larg într-un articol viitor).

Așadar, existau niște explicații pentru dorința băiețelului meu de a petrece timp doar cu mine și de a fi devenit, mai mult ca niciodată, “puișorul mamei”. Comunicam din priviri neputincioase cu soțul și îmi luam copilașul în brațe, fiind sigură că e o perioadă care va trece, mai devreme sau mai târziu. Și nu m-am înșelat, copilul și-a revenit destul de repede din faza super mămoasă, însă preocuparea mea de a gestiona cât mai bine complicata si plină de prejudecăți relație mamă-fiu a rămas.

Așa că, după un timp, când mi-a picat în mână cartea Cum să fii o mamă bună pentru fiul tău, m-am gândit că l-am apucat pe Dumnezeu de un picior. Cartea, scrisă de psihoterapeutul de copii Alain Braconnier și publicată la noi de Editura Trei în colecția Psihologie practică, răspunde tuturor întrebărilor pe care le poate avea o mamă în legătură cu gestionarea sentimentelor pe care le are pentru fiul ei. În plus, și anticipează unele situații, dezamorsându-le cu argumente, cum ar fi prejudecațile sociale legate de mame și fiii lor, de genul “prea multă afecțiune maternă îl va emascula”… Și chiar dacă rămânem în zona figurativă, noi, mamele de băieți, ne izbim de tot felul de clișee despre riscurile pe care dragostea mamei le poate prezenta pentru fii, în ochii societății. Așa că mi-a plăcut imediat această carte din două motive: este scrisă de un bărbat, deci nu poate fi acuzat de subiectivism grosier, și pornește din start de la premisa că nu ne iubim niciodată prea mult fiii, ba chiar avem acest drept. Apoi, pe parcursul celor 300 de pagini, autorul explică pe înțelesul tuturor mamelor diferite situații și scene din viața zilnică  în care ele s-ar putea regăsi (de exemplu: “Mama mea vrea întotdeauna să știe ce fac” ,”Nu mai sunt un bebeluș!”, “Fiul meu are probleme sexuale?” etc) și oferă și sfaturi ajutându-le să dezvolte o relație valoroasă cu fiii lor, care să îi propulseze pe aceștia pe calea reușitei în viață. De exemplu, în capitolul intitulat “Fiul meu crește”, se pune accentul încă de la început pe diferențele dintre băieți și fete, li se explică mamelor cum simte un băiețel diferențele fizice dintre corpul lui și al mamei, cum apare nevoia lui de pudoare în jurul vârstei de opt ani, cum se acutizează independența lui și căutarea identității la adolescență și li se oferă mamelor soluții în care acestea pot comunica și acționa: “să manifeste autoritate fără a umili”, “să educe fără a răni”, “să protejeze fără să judece”.

“Pentru o mamă, acest fiu pe care l-a văzut născându-se, crescând, căruia i-a tolerat în sufletul său toate prostiile, căruia i-a simțit dragostea, dar și nevoia de a se îndepărta de ea, pe care l-a văzut suferind dar și pe care l-a văzut iubind alte femei, acest bărbat va fi întotdeauna preferatul ei.” (A. Braconnier)

În Cum să fii o mamă bună pentru fiul tău, autorul distruge toate prejudecățile culpabilizatoare de pe vremea părinților noștri, prejudecăți care ne mai urmăresc și astăzi (“O să dea peste o fată care o să-l frairească”, “N-o să se maturizeze niciodată”, “O să ajungă homosexual” etc), vorbește cu căldură despre puterea vindecătoare a iubirii mamei asemănând-o cu o licoare magică, factor hotărâtor în evoluția unui bărbat echilibrat emoțional, subliniind că nu dragostea excesivă a mamelor îi împiedică pe băieți să devină bărbați, ci mai degrabă absența reală sau afectivă a taților.

“Mamele au efectiv dreptul să își iubească copiii. Chiar și dacă li s-ar interzice acest lucru, ele tot nu ar reuși să o facă. Așa că e preferabil să o facă fără culpabilitate inutilă și cel mai adesea neîntemeiată.”(A. Braconnier)

Citiți aici despre sfaturile lui Alain Braconnier și pentru tații de fete.

Găsiţi acest volum pe rafturile librăriei Cărturești. Acum nu vă rămâne decât să vă pregătiţi o cană de ceai, să vă aşezaţi în fotoliu şi să citiţi liniştiţi preţ de cinci minute, până când copilul se trezeşte, vrea să facă pipi sau toarnă borcanul de miere pe pisică.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație