Mâncăm împreună, ne bucurăm împreună

mâncăm

”Încă o linguriță. Uite una pentru mama și acum una pentru tata.” Sună cunoscut? Mie da. Nu am trăit pe pielea mea această experiență, mulțumesc părinților pentru asta, dar știu că este un lucru aproape tradițional în societatea noastră. Ipotezele pentru care el există sunt multe, unele chiar foarte complexe – ideea de a mânca tot vine inclusiv din frica de a nu ști dacă la următoarea masă vei mai putea oferi ceva.

Ceea ce mai știu, însă, este că nu face bine. În primul rând pentru că îl forțează pe copil să mănânce mai mult decât are de fapt nevoie și în al doilea rând pentru că deschid un drum parșiv către tot felul de alte posibile abuzuri. Dacă astăzi mănânc pentru părinții mei, mâine voi tăcea când sunt agresat, iar la 15 ani voi fuma și, de ce nu, voi încerca și alte droguri de dragul colegilor, anturajului, imaginii, etc.

Să ai un copil care se află în permanență pe cea mai de jos percentilă a tabelului care indică raportul greutate – vârstă nu este simplu. Să păstrezi o balanță între presiunea care spune că un copil trebuie să ia în greutate și să crească și pofta de mâncare aproape inexistentă a copilului este un exercițiu de răbdare, anduranță, neputință uneori.

Un instrument de mare ajutor în acest sens pentru părinți, dar și pentru copii este cartea ”V de la varză– povestea oii galactice When – When”, o poveste cu personaje reale, în care se poate regăsi orice familie cu copii. Cartea Ilenei Muntean este cartea părintelui de astăzi despre copilul de astăzi. Fiecare părinte preocupat de ceea ce înseamnă nutriție sănătoasă se va regăsi în cel puțin una dintre situațiile prezentate în paginile ei. ”V de la varză – povestea oii galactice When-When”, publicată de Editura Multi Media Est Publishing va avea lansarea oficială sâmbătă, 24 septembrie, începând cu ora 12.00, la librăria Humanitas Cișmigiu.

Ceea ce știm, însă, este că și cei mai nemâncăcioși copii vor crește și vor mânca mai mult de două alimente.

Ce putem face noi, părinții, să facem acest drum mai plăcut și mai ușor de parcurs?

Să fim un model pentru copiii noștri. Nu spun să mâncați cu plăcere mărar începând de mâine. Spun doar să încercați să vă bucurați de supa fără mărar. Să o savurați și să nu vă fie frică să îi arătați asta și copilului vostru.

Dacă preferați un număr limitat de alimente, încercați să le cumpărați din surse cât mai ”curate” pentru a beneficia din plin de nutrienții existenți în ele.  Încercați să cunoașteți sursa de unde le veți achiziționa, este, până la urmă, și o formă de respect față de natură. Acceptați că și copilul este posibil să nu mănânce cu plăcere decât anumite alimente. Jonglați cu acestea cât mai creativ cu putință.

Implicați-vă copilul în această activitate. Roșii cherry se pot crește într-un ghiveci pe geamul din bucătărie. Copilul poate să planteze el însuși două semințe pe care apoi să le îngrijească și, la sfârșitul verii, să culeagă patru roșii micuțe și gustoase.

Prezentați și gătiți alimente sănătoase, dar și gustoase. Câți dintre noi vorbesc despre dulciuri folosind termeni precum: cremos, gustos, gust plăcut, cremă fină? Și câți spun despre o legumă sau un fruct altceva decât: sănătos, cu fibre, cu vitamina C, are minerale, bun pentru dinți, etc? E ceva care să sugereze că această legumă ar putea fi și gustoasă? Pentru că și legumele pot deveni gustoase. Gătit cu pasiune, grijă și câteva mirodenii, chiar și un foarte sănătos broccoli devine gustos. Și dacă devine haideți să vorbim și de bietul de el ca fiind gustos, aromat și de ce nu care arată bine. Uneori, acestui procedeu i se mai spune și marketing. Păstârnacul, morcovul, țelina, ceapa merită și ele un buget de marketing pentru că sănătatea o aduc ele la pachet.

Nu cred în lucruri interzise când vine vorba de alimentație și copii. Pentru că ceva interzis va fi întotdeauna atractiv. Dacă nu din alte motive, atunci din simplă curiozitate. ”Cum o fi ciocolata aia pe care o tot văd și nu am voie să o gust?” Și prin asta nu militez pentru a-i lăsa pe copii să mănânce orice doar de dragul gustatului. Spun doar că moderația este cheia. O bucată de ciocolată, un cartof prăjit și alte alimente cunoscute ca fiind nesănătoase îndepărtează ideea de interdicție și oferă uneori surpriza să nici nu fie foarte apreciate. Dacă mai și sunt preparate în casă, cu atât mai bine.

Este important să privim și să tratăm subiectul alimentației sănătoase cu detașare și calm. Fără argumente apocaliptice despre ce se va întâmpla dacă mâncăm ceva considerat nesănătos. Și aici, ca și în alte aspecte ale vieții, moderația este cheia. Copilul va învăța astfel să privească alimentele nesănătoase ca pe ceva existent rar în viața lui, dar deloc interzis. Va putea înțelege termenul de nesănătos ca diferit de interzis. Și, dacă nu e interzis, dar nu face bine, tentația să îl mâncăm este mai mică.

Gătitul este o artă. Are maeștri, sisteme de evaluare și adevărate muzee în care se gătesc și se servesc cele mai fine mâncăruri. Dar artă putem să facem și noi în bucătărie. Cu alimentele care știm că le plac copiilor și cu puțină inspirație din cărțile de bucate vom ajunge și noi mici Picasso ai gătitului. Totul este să fie plăcut vederii și sănătos pentru noi.

Sâmbătă, 24 septembrie, în Librăria Humanitas de la Cișmigiu vor fi disponibile cărți cu autograful autoarei. Pentru copiii prezenți va fi organizat un concurs surpriză!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()