Țineți-vă copiii aproape!

Voi știți cum să vă țineți copiii aproape?

”Să pleci din casa asta! Să nu te mai văd! Tu nu ești copilul meu! Eu n-am făcut un copil ca tine!” era refrenul fiecărei altercații cu mama. Fie că greșisem grav și primeam și bătaie, fie că luasem o notă mică (adică 9 sau 8), fie că nu făcusem ce îmi ceruse ea chiar în acel moment, totul se termina cu mama zicându-mi toate cele de mai sus.

Ce făceam atunci? Nu plecam din casa aia și nici din fața ei n-aș fi plecat. Îmi amintesc cum mă întindeam s-o iau în brațe. Plângeam și mă duceam spre ea. De cele mai multe ori mă aruncam la picioarele ei. Plecam din fața ei abia după ce vedeam că nu sunt șanse s-o fac să mă ierte.

De ce am spus această poveste?

Pentru că am ascultat-o pe Diana Vasile, Președinte al Institutului pentru Studiul si Tratamentul Traumei, psiholog principal și psihoterapeut, în fața unui public numeros, la lansarea cărții „Cum să ne păstrăm copiii aproape”, de Gordon Neufeld și Gabor Maté, apărută la Editura Multimedia Est, parte din colecția ”Cărțile Părinților”. Pe măsură ce Diana răspundea întrebărilor din public, în minte mi se derula toată relația mea cu mama…

Ne maturizăm târziu, nu la vârsta de 18 ani pe care o așteptam ca pe aer, în speranța că atunci voi intra în maturitate și toate probleme mele cu mama se vor sfârși. A doua zi, după ce împlinisem 18 ani, nimic nu era diferit. Relația noastră tot așa era.

”Blocați în imaturitate”

Ne maturizăm abia la 30, chiar 40 de ani, spunea Diana Vasile, la un moment dat, în cadrul evenimentului organizat de TOTUL DESPRE MAME (”Sau la 60!”, a adăugat cineva din public) și până atunci avem nevoie de părinții noștri. În cartea lui Gordon Neufeld și Gabor Maté, un capitol care s-ar putea să vă placă este despre maturizarea greoaie a generațiilor actuale, un motiv fiind și faptul că cei mici petrec foarte mult timp cu egalii lor – la grădiniță sau la școală – și stau foarte puțin cu părinții.

Dacă vrei să citești cartea ”Cum să ne păstrăm copiii aproape. De ce părinții trebuie să fie mai importanți decât prietenii” o poți comanda de aici.

Avem, așadar, nevoie de conectare chiar și atunci când trecem de vârsta majoratului. Avem nevoie de acea legătură care să ne umple nouă, copiilor, toate rezervoarele de putere, încredere în forțele proprii și stimă de sine. Nu ne vom deconecta niciodată de părinți și vom căuta, într-un fel, părintele în egali – îl vom căuta în prieteni. Suntem atât de dependenți de această legătură încât, odată ”desprinși”, căutăm imediat ceva asemănător.

Cum păstrăm această legătura care să le dea putere copiilor noștri

Toate acestea sunt pe larg tratate în cartea lui Gordon Neufeld și Gabor Maté, dar după cum spunea și Diana Vasile la eveniment ”Nu există copil neconectat la părinte, oricum ar fi părintele. Copiii se vor conecta cu noi, indiferent de starea noastră. Fiecare ne-am conectat cu părintele și am luat ce am găsit acolo.” Ne conectăm cu copiii noștri în orice stare am fi, fie că suntem triști, obosiți sau preocupați de probleme – copiii trebuie să știe ce ni se întâmplă.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()