Află cum poţi să previi tulburările de alimentaţie la copilul tău

tulburările de alimentație

Tulburările de alimentaţie sunt tulburări majore ale comportamentului alimentar, persoana fiind preocupată excesiv de propria greutate corporală. Datele statistice arată o creştere alarmantă a tulburărilor de alimentaţie la copii şi adolescenţi. Astfel, în perioada 1990-2006 spitalizarea copiilor sub 12 ani care au probleme de alimentaţie a crescut la 119%. Cum recunoşti tulburările de alimentaţie, ce greşeli fac părinţii cel mai adesea şi ce poţi face pentru a-ţi proteja copilul, afli în cele ce urmează.

Care sunt tulburările de alimentaţie la copii şi adolescenţi

Cele mai cunoscute tulburări sunt anorexia şi bulimia. Anorexia constă într-o înfometare autoimpusă şi o preocupare excesivă faţă de propria greutate corporală, precum şi o teamă de a lua în greutate. Copiii anorectici au sub 15% din greutatea recomandată pentru vârsta lor. Totodată persoanele care suferă de anorexie au o imagine deformată asupra propriului corp. Această tulburare se poate întâlni inclusiv la sugari, încă din prima săptămână de viaţă. Se estimează că, în copilărie, prevalenţa anorexiei este de 1-5%.

Bulimia constă în mâncatul excesiv, urmat de eliminarea hranei prin inducerea stării de vomă. Copilul mănâncă fără discriminare, fie că îi este foame, fie că nu. Este vorba de o nevoie imperioasă de a-şi umple gura. Acest comportament poate fi însoţit de vinovăţie sau de dezgust faţă de propria persoană sau faţă de propriul corp.

Obezitatea constă într-un excedent în greutate de cel puţin 20% în raport cu media normală. La copii există două perioade predilecte pentru obezitate: primul an de viaţă sau preadolescenţă (10-13 ani).

Mâncatul selectiv constă în refuzul unui anumit aliment. De exemplu, copilul refuză să mănânce alimente fibroase (gen fasole verde, praz). Este un comportament temporar, care se întâlneşte mai ales între 18 luni şi 3 ani.

Pica este nevoia de a mânca substanţe necomestibile, cum ar fi cretă, iarbă, nisip. Această tulburare apare după perioada normală (4-10 luni) în care copilul duce totul la gură, ca modalitate de cunoaşte a lumii. Se întâlneşte la copiii care suferă de carenţă afectivă sau de abandon.

Cum recunoşti tulburările de alimentaţie

Ca să identifici tulburările de alimentaţie la copii este destul de dificil, mai ales pentru că se manifestă destul de diferit de la un caz la altul. E bine de ştiut că, în mod normal greutatea, unui copil trebuie să crească, nu să scadă. Deşi de cele mai multe ori tulburările de alimentaţie apar mai mult la fete, băieţii nu sunt nici ei feriţi. Iată câteva indicii care te ajută să recunoşti tulburările de alimentaţie la copii şi adolescenţi:

  • Teama de a se îngrăşa
  • Evitarea anumitor alimente sau refuzul de a mânca
  • Calcularea caloriilor
  • Preocupări legate de mâncare
  • Regurgitarea
  • Mâncatul pe ascuns, de obicei noaptea
  • Micşorarea porţiilor
  • Exerciţii fizice sau sport în mod excesiv
  • Rezerve de mâncare
  • Furie atunci când i se oferă mâncare
  • Oprire din creştere

Ce greşeli frecvente fac părinţii

Cauzele tulburărilor de alimentaţie sunt multiple. Ele pot fi genetice, psihologice, sociale. Familia poate şi ea contribui la apariţia acestor probleme. Cele mai comune  greşeli ale părinţilor, care  duc la apariţia tulburărilor alimentare sunt următoarele:

– Fac comentarii răutăcioase sau glume pe seama dimensiunilor corpului copilului sau ale altor persoane din jur

– Acceptă glume din partea altor persoane legat de felul în care copilul arată

– Insistă ca micuţul să mănânce tot din farfurie, tot timpul, şi folosesc pedepse şi recompense în acest sens

– Părinţii decid când copilul trebuie să mănânce şi nu îl învaţă să recunoască singur semnalele prin care propriul lui corp îi spune că îi este foame.

– Apreciază dietele, ţin diete, vorbesc frecvent despre dimensiunile corpului şi măsurile hainelor

– Apreciază că persoanele slabe sunt sănătoase şi frumoase

– Cataloghează mâncarea ca fiind bună sau rea.

– Uită că modalitatea cea mai frecventă de învăţare  pentru copil este imitarea părintelui.

Cum îţi ajuţi copilul care are o tulburare de alimentaţie

Dacă copilul tău a fost diagnosticat cu anorexie sau bulimie, rolul tău ca părinte important este foarte în susţinerea lui pentru a-şi reveni. Astfel, e bine să încerci să afli cât poţi de multe despre respectiva tulburare. Fii sincer în legătură cu ceea ce simţi şi încurajează şi copilul să fie la fel. E de preferat că eviţi discuţiile despre cum arată copilul, chiar dacă e vorba despre a-i face un compliment. Ajută-l să îşi construiască încrederea în sine bazându-se pe alte valori: felicită-l pentru rezultatele de la şcoală, pentru cum s-a descurcat la un meci, de exemplu.

Implică-l în pregătirea meselor, mergeţi împreună la cumpărături, stabiliţi împreună meniul zilei.

În timpul meselor nu te concentra prea mult asupra copilului, ci asupra propriei tale farfurii. Pregătirea mâncării şi concentrarea asupra propriei farfurii sunt modalităţi care ajută la dezvoltarea capacităţii de a fi conştienţi în preajma mâncării şi în privinţa obiceiurilor alimentare, atenţionează şi Andy Puddicombe înGhidul Headspace pentru mâncatul conştient”, pe care îl poți comanda online AICI.

După masă, propune activităţi în familie, astfel încât să îi distragi atenţia de la a face exerciţii fizice sau de la a vomita.

În plus, evită ameninţările, învinovăţirile, nu îi critica obiceiurile alimentare. E bine să reţii că persoanele cu tulburări de alimentaţie nu simt că au control asupra propriei vieţi. Iar a le forţa să mănânce le face mai mult rău decât bine.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Foto: Guliver

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()