Antrenamentul la oliță al copiilor cu nevoi speciale. Ce trebuie să știi

antrenamentul la oliță copil
Ce presupune antrenamentul la oliță în cazul copiilor cu nevoi special
antrenamentul la oliță copil
Ce presupune antrenamentul la oliță în cazul copiilor cu nevoi special

Cum se desfăşoară antrenamentul la oliță în cazul copiilor cu nevoi speciale

Antrenamentul la oliţă este o piatră de încercare pentru orice părinte, însă pentru părinţii copiilor cu nevoi speciale este un ditamai cataroiul!

Sintagma “copil cu nevoi speciale” este doar aşa, o găleată mare în care punem toate dizabilităţile, toate formele de retard şi toate sindroamele genetice la un loc, să se împrietenească. În realitate, însă, fiecare copil cu nevoi speciale este… special şi fiecare dintre ei are motivul sau pentru care toaleta este unul dintre cele mai mari hopuri.

Antrenamentul la oliță – Copilul tău special este pregătit pentru oliţă?

Poate că puiul tău este încă prea mic din punct de vedere al dezvoltării psihice; poate că o dizabilitate fizică îl împiedică să meargă singur spre toaletă sau poate că nu poate vorbi şi nu îţi poate spune când are nevoie la baie. În cazul copilului nostru, de exemplu, au fost două motive: hipotonia şi absenţa limbajului.

Hipotonia, precum şi orice dizabilitate fizică, îl poate împiedica pe copil să îşi simtă corpul aşa cum o face o persoană sănătoasă. Hipotonia fetei mele a avut drept rezultat faptul că, în afară de mânuţe şi faţa, ea nu a fost mult timp conştientă că mai are şi alte părţi ale corpului. Aşa încât despre control sfincterian nu am putut vorbi decât după ce am rezolvat această problemă a controlului părţilor principale ale corpului.

Absenţa limbajului verbal sau nonverbal (în cazul copiilor hipoacuzici sau cu autism, de exemplu) este de asemenea un alt mare impediment.

Iată o serie de întrebări pe care este bine să ţi le pui, eventual împreună cu terapeutul copilului tău, înainte de a lua decizia de a începe antrenamentul la oliţă:

1. Copilul tău face diferenţa dintre a fi ud şi a fi uscat? Simte disconfort atunci când a făcut pipi sau caca pe el?

2. Şi-a dezvoltat (chiar şi parţial) controlul sfincterian?

3. Se poate îmbrăca şi dezbracă singur? (aspect foarte important în conştientizarea propriului corp precum şi în autonomia necesară mersului la baie)

4. Copilul face pipi deja mai rar, poate sta uscat aproximativ două ore?

5. Are o motivaţie pentru care să renunţe la scutec?

Odată ce deții răspunsuri pentru aceste întrebări, poți trece la etapa următoare: antrenamentul la oliță. Iată o serie de sugestii care la noi au funcționat destul de bine:

Antrenamentul la oliță – Adaptează metodele în primul abilitaţilor pe care copilul le are rând şi abia apoi dizabilităţii sale!

1. Ţine cont întotdeauna de vârsta psihologică a copilului tău şi nu de cea biologică.

2. Vârsta medie la care copiii cu nevoi speciale încep să folosească toaleta este de cinci ani.

3. Nu începe această luptă de unul singur: cere sfatul medicului pediatru şi terapeutului copilului tău înainte.

4. Împreună cu medicul evaluează corect dizabilitatea copilului tău şi felul în care această afectează abilitatea sa de a folosi toaleta şi de a renunţa la scutec. Căutaţi împreună soluţii pentru a compensa această situaţie.

5. Ajustează antrenamentul la oliţă în funcţie de dizabilitatea sa, nu în funcţie de o reţetă! Copiii care nu văd, nu aud, nu pot vorbi, au dizabilităţi fizice majore (hipotonie sau tetrapareza, de exemplu) au nevoie de metode distincte şi personalizate, adaptate abilitaţilor pe care le au în primul rând şi abia apoi dizabilităţii lor.

6. Cere ajutorul tuturor membrilor familiei, prietenilor sau celor care intră în contact direct cu cel mic şi explică-le clar care sunt semnele ori sunetele prin care arată că are nevoie la toaletă.

7. Oferă-i motivaţiade a renunţa la scutec – vârstă, căderea primului dinţişor, rochiţele noi din garderoba noului sezon, un sticker lipit pe faianţă în dreptul toaletei după fiecare succes etc.

8. Nu îl certă NICIODATĂ atunci când nu face la oliţă sau când se scăpa pe el! Încurajează-l cu vorbe de felul “Nu e nimic! Se mai întâmplă. Data viitoare va fi mai bine!”

9. Desenaţi (chiar împreună, dacă puteţi) un tabel super colorat în care să notaţi fiecare succes.

10. Desenaţi poveşti sau citiţi cărţi în care diverse personaje mănâncă, beau apă iar apoi, după ce mâncarea ajunge în burtica, fac caca sau pipi. Copilul trebuie să înţeleagă foarte clar şi în mod plăcut traseul alimentelor în corp şi firescul necesitaţilor biologice.

11. Achiziţionează câteva cearşafuri impermeabile sau de unică folosinţă pentru somnul de după-amiază.

12. Achiziţionează o oliţă portabilă sau reductor pentru toaleta pentru momentele în care mergeţi în vizită sau excursii.

13. Cumpăra, împrumuta sau implanteaza-ţi doze suplimentare de răbdare şi umor pentru multele momente în care va trebui să te ocupi de aşa-numitele “accidente”.

Amâna antrenamentul la oliţă dacă cel mic a fost recent spitalizat, dacă este într-o perioadă de regres terapeutic, dacă în casă este frig, dacă persoană care îl îngrijeşte în majoritatea timpului lipseşte câteva zile de acasă, dacă suferă de constipaţie.

Antrenamentul la oliță – Jocurile pregătesc un control natural al sfincterelor

Cu siguranţă părinţii copiilor cu nevoi speciale cunosc foarte bine importanţa jocurilor de tot felul pentru dezvoltarea şi progresele copiilor. Psihanalistul Speranţa Farca, vorbind într-un articol despre controlul sfincterian, aminteşte despre jocurile de modelare, despre sărit, căţărat sau despre jocurile în care copiii toarnă dintr-un recipient într-altul ca fiind extrem de importante pentru înţelegerea, la nivel psihologic, a reacţiilor pe care le generează acţiunile noastre. “Sfincterele copilului îi aparţin şi de aceea, ca părinţi, putem să ne ocupăm mai puţin de dresatul cu oliţa şi mai mult de jocurile care pregătesc un control natural.”

Într-adevăr, să obişnuieşti un copil cu nevoi speciale să folosească în mod asumat toaleta sau oliţa poate fi o piatră de încercare. Dar nu este imposibil! Cu multă răbdare, de care ştiu că aveţi de acum şi cu paşi mici programaţi pe termen lung, sunt sigură că la anul, pe vremea aceasta, scutecul va fi pentru voi încă o bătălie câştigată.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()