Insomnii la copii cu autism. Nu mai ştiu ce oră sau ce zi este. De ceva vreme, de vreo două-trei săptămâni, copiii nu mai au somn. În special Ilinca face din noapte zi şi invers. Nu vă pot explica ce groaznic este să fii moartă de oboseală, să te pui în pat la 11 şi să fii trezită la 10 minute de ţipete, chiote, chicoteli, lovituri în gratiile pătuţului şi alte asemenea manifestări gălăgioase. O ţine aşa până cam la două dimineaţa. Iar eu nu-s om a doua zi.
Trebuie să merg la serviciu de luni până vineri şi să fiu organizată şi productivă. Cred că sunt de obicei şi nu are nimeni ce să îmi reproşeze, dar uneori simt că mă ia cu leşin de oboseală. Am şi un orar mai dificil decât a majorităţii mamelor, tura de după amiază se termină pentru mine la 20:30, ceea ce înseamnă că ajung la Gilău cam la ora 22.
E mai uşor vara, îmi place să privesc crepusculul care în special în luna iunie durează mult, e deja noapte, deşi la orizont e încă albă ziua. Am timp să privesc cerul în cele 15 minute de la autobuz până acasă.
Insomnii la copii cu autism. Voi v-aţi seda copiii ca să puteţi dormi?
Iar acasă e acelaşi haos. Copiii sunt mai vioi ca niciodată, deşi extrem de obosiţi.
Mă gândeam într-o noapte în care îmi venea să mor de furie ca nu pot dormi din cauza Ilincăi, la o oră la care cam toţi dintre voi dormeau, că toate le mai accept, dar cu insomniile lor, care-mi dau şi mie nopţi albe, nu mă pot împăca.
Eu cred că ei seamănă foarte bine, chiar dacă manifestările autismului sunt pe alocuri diferite, chestiile majore legate de somn şi de alimentaţia restrictivă sunt acolo. Mă aşteptam ca Ilinca să manifeste şi ea tulburări de somn şi ştiam şi la ce vârstă vor începe. Au început ca şi pentru fraţii ei, la doi ani şi cinci-şase luni. Tare m-as fi mirat să fie altfel.
Cred că dacă aş avea mai mult spaţiu, Ilinca ar dormi singură, asta e clar.
Dar şi George a început să se mai trezească noaptea, probabil din cauza căldurii. Sau îl trezeşte Ilinca. Dar el, deşi doarme cu mine în pat, nu e nici pe departe atât de gălăgios ca Ilinca. Iar dacă anii trecuţi aveam avantajul de a fi în concediu de maternitate şi mă trezeam mai târziu, acum trebuie mereu să mă trezesc devreme pentru serviciu.
Nu, ei nu par obosiţi sau oricum recuperează a doua zi.
Uneori, chiar dacă fetiţa adoarme la 1 dimineata, la 5 mă trezeşte cu chiote. Şi pe la 8 se culcă la loc, spre disperarea lui taică-su care trebuie să o pregătească de drum pentru terapie. Faza asta, cu genul acesta de treziri va dura cam un an, dacă îi urmează întru totul pe fraţii ei. Dacă va fi mai rău, nu se va opri niciodată. Dar dacă e ca ei, va adormi doar târziu şi se va trezi tot mai rar noaptea.
Insomnii la copii cu autism
Cu siguranţă se întâmplă ceva în creieraşul lor ce funcţionează atât de diferit. Iar pentru asta nu are nimeni o explicaţie. Și EEG-ul (electroencefalograma) este diferit în cazul lor, 66 % dintre copiii cu autism au activitatea electrică a creierului cu „vârfuri”, fără ca asta să însemne că au epilepsie. La fel, cei mai mulţi copii autişti au insomnii sau alte tulburări de somn.
Nu sunt de acord cu medicaţia în aceste cazuri pentru că, de cele mai multe ori, aceste siropuri au efect total opus, pe lângă multele efecte adverse posibile. Plus că e vorba de un principiu. Voi v-aţi seda copiii pe termen lung ca să puteţi voi dormi?
(va urma)
Povestea Marinei Neciu a și celor trei copii cu autism ai ei, o găsiți aici:
iar toate episoadele serialului Viața cu autism, scris de Marina Neciu, le găsiți AICI