LasFierbinți- terapie zilnică pentru autismul copilului meu

LasFierbinți terapie zilnică
LasFierbinți terapie zilnică pentru copilul meu cu autism.

LasFierbinți- terapie zilnică. Știu, sună ciudat, dar ce vi se pare că ar fi normal la treaba cu autismul? De la serialul ăsta David a învățat ce eu cu mintea nu m-aș fi gândit că ar trebui să știe. De la a asta locului să vadă un film, până la drame emoționale și acțiunea țuicii asupra comportamentului uman! Am studiat  zeci de episoade tot felul de tipologii umane și situații diverse de viață. A învățat ce e umorul, ce-nseamnă s-o „arzi pe comedie”, acum e capabil să judece o acțiune, să-și dea cu părerea despre scenariu.

Mă bucur de tot ce trezește interesul copilului meu și încep cot la cot cu el să ne bucurăm de aceleași ritualuri. LasFierbinți este genial, nu numai ca film în sine, ci și pentru ce a reușit să scoată din David: un critic de netoți și alcoliști, un militant pentru drepturile femeilor, un susținător al libertății de exprimare, un protector al oropsiților de care alții fac mișto cu lejeritate.

LasFierbinți- terapie zilnică. E gratis și face bine la cap

O să ziceți că nu e nimic cult în asta. Eu o să râd și o să zic că nu-mi pasă. Am pus cultura în cui de mult, acum mă arde altceva, decât să par elevată: mă arde rău să priceapă David cum funcționează mintea umană, să înțeleagă acțiunile oamenilor, să-i analizeze pe toate părțile, să înțeleagă cum e cu iubirea, cum se ceartă oamenii și cum se împacă, ce înseamnă să fii cocoșul în casă și ce-i aia o „combinație” din care poți să scoți bani.

Șmecheriile vieții nu prea am cum să-l învăț, că au am fost o…fată de popă și le-am făcut pe toate cum trebuie că „dacă zice lumea ceva”, s-ar fi căscat o gaură-n cer în secunda 2! Nu frate, lui fiu-meu vreau să i se rupă de gura lumii în cel mai profund mod, să facă tot ce-i trece prin cap (în limita libertății celorlalți) să știe că oamenii sunt perverși, că ăla care îți zâmbește cel mai tare în față ți-o coace cu moț pe la spate. Eu am 42 de ani și încă îi cred pe toți unicorni.

Și asta îl învață serialul ăsta în fiecare seară. Gratis. Unde găseam eu terapie pe degeaba pentru școala vieții? Eu cu tac-su avem limitele noastre, n-avem cum să le știm pe toate, și poate la unele chestii nici nu reușim atât de bine să-i captăm atenția ca să priceapă.

Ăștia sunt unși cu toate alifiile, n-am ce zice. Parcă i-ar fi țesut Caragiale și i-a găsit cineva într-un cufăr, i-a șters de praf și i-a adus în timpurile noastre. Băieți și fete, chapeau cum ar zice francezul! Știu că stați bine cu audiența, dar că faceți terapie cu autismul în fiecare seară nu cred că v-ați fi închipuit!

LasFierbinți terapie zilnică
LasFierbinți terapie zilnică, alături de Adrian Văncică.

LasFierbinți- terapie zilnică. Să vă spun cum vedem noi un episod

99% din timp trebuie să fim acasă seara, la 8 jumate. Pe la și 25 David pornește hardul extern la care este conectat televizorul. Avem sute de episoade înregistrare, nu știu dacă are de gând să le vadă vreodată, dar e important pentru el să le aibă, să fie acolo, cum punea mamaia bani la ciorap pentru zile negre. Bun! Când începe filmul și eu și tac-su trebuie să fim cu el în camera de distracții, face parte din ritual să vedem împreună filmul. Tac-su mai primește bilet de voie dacă e meci. Eu nu.

David vrea să împartă cu mine tot ce-l face fericit și eu sunt ok cu asta! E o scenă introductivă, apoi genericul, deja ne dezlănțuim: el zice numele personajului, eu al actorului care-l interpretează. Cu aceeași bucurie de fiecare dată, de parcă îi prezentăm live la o scenă deschisă și toată România ne aude. Apoi fredonăm puțin din piesa genericului și spunem la unison „Laaaas Fierbiiinți”.

Tragem aer în piept și căscăm urechile să nu pierdem niciun cuvințel. La reclamă începe discuția:

– Ai văzut, Georgiana cum a zis Vasile lui Robi?
– Da, i-a zis „cap de cretă”!
– Eu nu înțeleg ce înseamnă, mie îmi pare că are un cap de om, normal.
– E o glumă, David, îi zice la mișto, că e cam prostuț Robi.
– Mie nu mi se pare prostuț, e chiar sensibil.
– Vasile nu știe asta și face mișto de el.
– Scrie-le tu și spune-le să nu îl mai facă să se simtă prost.

Apoi iar începe filmul, mai bagă copilul două trei faze la cap și în următoarea pauză reluăm discuția. Îi traduc cumva ce a zis ăla, ce e de râs la faza X, de ce Celentano bea, de ce Bobiță l-a băgat pe Dorel în pivniță ca să nu se ducă la Angela a lui Limbă. Și tot așa până se termină episodul. Închidem înregistrarea și ne culcăm.

Ce crezi? A doua zi când ne trezim reluam discuția despre episodul anterior, mai ales dacă au fost aspecte care l-au pus pe gânduri. David e ca mine. Despică firu-n paișpe până înțelege ceva. Și eu îl ajut. Nu mă doare nimic să stau de vorbă cu copilul meu. Pe el îl am. Pe el îl iubesc, pe el vreau să-l bag în lumea asta mare și întortocheată.

Personajul preferat este Tipilică, nebunul satului

Bine, David îi iubește pe toți, îl fascinează și se uită la ei ca la zeii cinematografiei mondiale. Și dacă el îi vede așa, poate chiar sunt. Voi știți cât de greu se atașează un copil cu autism de un om? Chiar dacă e unul televizat.  Ei, dar în sezoanele anterioare era unul, Tipilică.

Excelent actor, minunat personaj: Tipilică era nebunul satului. Nu țipa la nimeni (ceilalți se mai ceartă și eu mereu le iau apărarea în fața lui David, spunându-i că și asta e o formă de umor), făcea mereu ceva ieșit din comun: ba se credea copac, ba și-a îngropat bicicleta ca pe o rudă, ba și-a deschis cabinet de masaj cu Luminița.

David în vrea pe Tipilică înapoi. Dacă aude cine trebuie asta, poate ia în considerare, Tipilică era mișto rău. Chiar dacă toți îl făceau nebun și el nu le dădea dreptate, era minoritatea aia care a rezonat cu inima copilului meu. Avea stereotipii verbale (se enerva și zicea „alb-alb-balb”), o uitătură ușor șuie, idei năstrușnice și, repet, nu țipa la nimeni. Asta e tot ce-mi repetă David când luăm Fierbinții la puricat.

Este interesant însă cum l-a ales din multitudinea de personaje. Autistul a ales nebunul, asta e ironia sorții! O place pe Geanina, și mă bucură asta, tipa e frumoasă foc. Îl place pe Celentano că inventează lucruri, dar nu înțelege de ce bea atâta țuică. Îl place pe Firicel că e prieten cu Celentano și pe nevasta lui, fără prea multe argumente.

Soacra lui Celentano în schimb îi cam dă dureri de cap că țipă toată ziua la bietul om. Robi, Dorel iarăși sunt în top, are el o aplecare pentru ăștia mai fraieri și parcă ar intra câteodată în televizor să le ia apărarea când îi ceartă sau îi iau la mișto cei din jur.

LasFierbinți terapie zilnică
În august 2019 alături de bunicile lui în Las Fierbinți.

Mergem în Fierbinți cel puțin o dată pe an. De-adevăratelea

Deși noi am prins drag de serial cu mult timp în urmă, în 2018, la începutul lui septembrie David a zis că vrea drept cadou de ziua lui o întâlnire cu actorii din LasFierbinți. M-a șocat. Cum să fac eu să-i împlinesc dorința? Am intrat pe contul de facebook al lui Adrian Văncică (alias Celentano), i-am spus ce vreau, de fapt ce vrea fiu-meu și ce să vezi? Supriză? Ne-a chemat peste câteva zile la filmări.

Crezi că am mai avut somn și liniște? Nici gând! A început să se laude în stânga și-n dreapta că el se întâlnește cu Celentano și cu alți actori din LasFierbinți, a început să invite prietenii să meargă cu el. Raisa și Andreea chiar au fost de acord și în ziua Z ne-am prezentat, plini de emoție la marea întâlnire.

Văncică e din cale afară de mișto (hai că am început să vorbesc și eu ca-n Fierbinți!). Cu zâmbet, cu vorbele la el, cu răbdare, cu profesionalism. Când l-a văzut și mai ales, când l-a auzit, David a avut un șoc: de ce se comportă altfel decât Celentano? Parcă e altfel la televizor. Cum se poate să fie diferit? I-a explicat omul cu cuvinte atent alese cum stă treaba cu actoria, dar David tot a scăpat greu de senzația aia că parcă nu e la fel în realitate.

Au vizitat toate casele, au găsit taxiul lui Rață, pe Brânzoi și pe nevasta lui Firicel. A fost fiu-meu în extaz maxim. Ce să zic, și acum mai povestește despre asta! Cumva „parcă am intrat în televizor, Georgiana!”

Amuzant a fost că seara, când am ajuns acasă, a dat drumul pe ProTV să vadă dacă apare în episod! Uf, dragul de el, credea că l-au filmat oamenii aceia și deja e star. I-ar plăcea să joace într-un episod, dar asta n-am curaj să mai cer nimănui. Nu momentan.

LasFierbinți- terapie zilnică, sezon după sezon

De atunci, când ni se face dor, dăm o fugă prin Fierbinți și bem un suc la barul lui Bobiță. Costă cam ca la o terasă la Mamaia, dar merită. Nu că e sucu mai bun decât pe litoral, ci că excursia asta îi ridică lui David „zâmbetul în sus” și asta face cât toți banii din lume. Uneori mergem noi trei, dar sunt și momente în care intră și alții în hora noastră, chiar și bunicile și le-a dus acolo, mai de voie, mai de gura lui.

David e ca mine din multe puncte de vedere. David atunci când iubește ceva sau pe cineva o face din tot sufletul. David iubește LasFierbinți și știu că se va uita la serialul ăsta până vor trage obloanele. Deja își face griji la ce se mai uită el, după ce vor ieșii actorii la pensie! A învățat multe de la ei, fără să exagerez, dar de la un episod la altul înțelege mult mai bine umanitatea în ansamblul său.

Eu l-am ferit de tot ce-i rău în jur, l-am ținut departe pe cei care înjură, mint, fură, înșeală, dezamăgesc, ridică tonul. A avut nevoie de 10 ani de liniște în viața lui ca să poată percepe și aspectele mai puțin plăcute ale realității. Mulțumesc LasFierbinți, că tu-i dai cu lingurița în fiecare seară tot ce eu n-am știut să-i arăt din viața asta.

Poate-ți pare mult spus, dar pentru David asta a reprezentat o adevărată formă de terapie. Terapia cu umor, cu suspans, cu „real life”, în doze mici, fix cât trebuie ca să ne rămână timp de discutat și de procesat. Cine știe? Mâine-poimâine va face față singur unei confruntări verbale, va înțelege că unul urmează să-l tragă pe sfoară, că nevasta poate avea „gura mare”, că prietenii pe pot trăda până te întorci cu microbuzul de la Slobozia.

Mulțumesc LasFierbinți pentru tot ce aduci zilnic în mintea copilului meu și stai relaxat, că găsesc eu o explicație pentru fazele mai deocheate, copilul face anul asta 14 ani, deci se poate uita demult fără acordul părinților!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()