La braț cu autismul. Cum mi-am făcut copilul cu autism să învețe cu plăcere și cum tramvaiul a devenit un terapeut pentru el

Georgiana Mihalcea, redactor
Plimbările cu tramvaiul îi dau lui David o stare de bine

Înainte de a mă apuca să-l învăț pe David să vorbească, să scrie cât de cât, să calculeze, să dobândească bunele maniere, am încercat să-i creez o stare de bine. Un copil cu autism, asemenea oricărei ființe vii, are nevoie de iubire, de confort interior, de înțelegere, de acceptare. Poate că asta este una dintre marile greșeli pe care multă lume o face: uită că acel suflet mic vrea să fie respectat pentru felul lui de a fi, ciudat, stângaci, diferit. „Starea de bine” a fost arma noastră secretă de a merge la braț cu autismul.

O să tot revin de multe ori asupra acestui principiu, pentru că, de câte ori cineva mă întreabă cum l-am făcut pe David să vorbească, să iubească școala, să aibă câțiva prieteni, să fie capabil să facă un plan ori un proiect, îi răspund simplu: întâi l-am făcut fericit, l-am ajutat să se simtă în siguranță, să se simtă bine în pielea lui și apoi am început să-l… învăț lucruri. Niciodată cu forța, niciodată pentru că trebuie, niciodată pentru că alții fac așa. Bine, dar ce înseamnă să-i cultiv unui copil cu autism starea de bine? Simplu: să faceți împreună lucrurile care pe el îl fac fericit!

Plimbările cu tramvaiul în serialul #stbdragosteamea

Fericirea pentru David era, de multe ori ciudată pentru mine, atunci când era mic. V-am mai povestit despre pasiunea lui pentru obiectele care se învârt, mașini de spălat, aere condiționate, rotițe de la mașinuțe, dar azi am ales altă fericire, cea mai mare dintre toate: mijloacele de transport în comun din București, și-n special tramvaiele. Pe contul meu de Facebook veți găsi întreaga noastră aventură, de-a lungul anilor cu două haștaguri #ratbdragosteamea și #stbdtagosteamea, după ce compania și-a schimbat denumirea.

David este expert în tramvaie, David are o colecție de tramvaie, David iubește scârțâitul roților de tramvai, David are o prietenă vatman pe care o adoră, David se relaxează într-un mod absolut atunci când se plimbă cu tramvaiele din București. Dacă-l pui să aleagă între a merge în parc și a face o cursă cu tramvaiul, va alege mereu cursa.

Plimbările cu tramvaiul ne fac pe amândoi fericiți

Fericirea în autism poate veni din lucruri simple

Când era mic, îl puneam în portbebe, ne urcam în tramvaiul 32 și făceam o cursă scurtă ca să mai treacă timpul. În acest tramvai, David a spus prima dată un cuvânt, când am ajuns la capăt la Unirii. Tramvaiul 32 este primul reper în materie de transport în comun, pentru simplul fapt că locuim în Rahova și aici 32 este vedetă! Când s-a făcut mai măricel am început să descoperim și alte trasee, iar eu constatam că, la fiecare cursă, David e din ce în ce mai fericit, atent la tot ce se întâmplă în jurul lui.

Trecând în etapa verbalizării emoțiilor și sentimentelor, cam după 9-10 ani, David a început să ceară cu tramvaiul ca modalitate de distracție, așa cum ar cere un copil…normal în parc ori la mall.

Și îl duceam de fiecare dată când cerea, chiar dacă eram obosită, chiar dacă afară erau 40 sau minus 10 grade. De ce-l duceam? Ca să-l fac fericit! Căci știam că, dacă eu îi dau șansa de a trăi ceea ce-și dorește, și el îmi va da șansa să-l aud vorbind, să-l văd că rezolvă o fișă, că învață un cântecel nou. Poți spune că și asta e un fel de recompensă, de stimulent pentru motivația de a învăța, doar că la noi a devenit un mod de fi, de a trăi.

Plimbările cu tramvaiul- un terapeut neplătit

David a studiat intens tramvaiele de-a lungul anilor, și-a ascuțit memoria topografică, a început să le învețe traseele, să le conecteze cu celelalte mijloace de transport în comun din oraș și, vorba lui, „Zici că mintea mea este un GPS!”. Fără să exagerez cu nimic, pot spune că în orice cartier am ajunge din București, David știe cum să combine tramvaiele-autobuze-trolee ca să ajungă acasă. Mie mi se parte foarte tare, sunt adulți care stau de ani de zile în orașul ăsta și nu pot face asta!

Când a descoperit site-ul companiei de transport, a făcut cunoștință cu toate rutele și ne-am făcut un plan pe termen lung să descopere copilul TOATE tramvaiele din București pe ÎNTREG TRASEUL (adică să mergem cu toate cap-coadă).

Ne-am făcut o listă, pe care am lipit-o de frigider, în locul de afișare a chestiunilor importante de familie, și au început traseele. În majoritatea a mers cu mine, în câteva l-am trimis pe Florin cu el, dar cel mai distractiv a fost să mergem toți trei. Când am încheiat proiectul, le-am luat aleatoriu la consolidat pe unele care l-au impresionat mai mult. Nici soacra mea n-a scăpat de niște curse, căci voia s-o plimbe și pe mamaie Nicoleta.

Nu știu ce cuvinte să aleg pentru a descrie lumina din ochii lui când se vede într-un tramvai, cum se trezește de la 5 dimineața când în ziua aia are programată o cursă, cum tremură de fericire atunci când a ajuns la capăt de linie și mai descoperă un loc nou. Ador să îl văd cum trăiește intens aceste emoții, cum nimic nu mai contează în jurul lui, dacă are acces la o linie de tramvai.

Și nu ne plimbăm doar de plăcere, luăm transportul în comun chiar dacă avem ceva de rezolvat la primărie, la medic, la un film. Și nu pentru că aș fi eu un șofer mediocru, ci pentru că așa e David fericit!

De pasiunea asta dusă la extrem a aflat vecina mea Elena, a cărei cumnată, Mona, este vatman. De când a cunoscut-o pe Mona, David a avut un alt vis: să devină vatman!

Pe 1 martie David s-a întâlnit ultima dată cu Mona pentru a-i oferi un mărțișor scris și desenat de el

Mona- zeița plimbărilor cu tramvaiul

Să revenim la Mona! Mona e o ființă minionă, fără vârstă, e un zâmbet de om. Mona e frumoasă și la chip și la suflet. Mona e perfectă, e bună de luat acasă și de servit ca tratament pentru orice boală. Mona l-a iubit pe David din prima clipă, a știut cum să-i vorbească, i-a răspuns la toate întrebările, i-a explicat tot ce voia David să știe despre tramvaie cu o blândețe și o răbdare aproapte dumnezeiești.

Mona e de neegalat în sufletul lui David. Au fost de ajuns câteva plimbări împreună să o așeze pe un soclu în sufletul lui și nimeni n-are cum să o dea jos de acolo. Mona e Mona și nu s-a mai născut vreodată o ființă ca ea. Nu sunt mulți oameni care să iubească un copil cu autism, fără să-i fie rudă. Mona a făcut asta!

De când suntem izolați acasă, Mona îl sună video și-i arată depoul Alexandria, bordul tramvaiului ori vreo stație. Și el tremură de fericire că o vede pe ea, modelul lui. Sper ca fiecare copil cu autism să aibă șansa să aibă o Mona a lui, mi-aș dori să fie cât mai mulți oameni care să ne iubească copiii necondiționat așa cum face ea cu copilul meu.

Te iubim, Mona! Și nici nu știi cât bine i-ai făcut tu lui David prin simplul fapt că-l privești cu dragoste sinceră.

Covid-19 ne-a ținut departe de plimbările cu tramvaiul

I-au lipsit mult tramvaiele în perioada asta în care a trebuit să stăm acasă. Am căutat poze și filmulețe vechi din călătoriile noastre, ne-am uitat pe youtube la diverse curse, ce genul „cab view” ca să revedem traseele preferate, i-am stins cu greu dorul de #stbdragosteamea. Mereu numărăm zilele până când vom avea voie să ieșim din casă, să de plimbăm de dimineața până seara cu tramvaiele din București, vai ce zi va fi, vai câtă energie își va lua copilul meu din ziua aceea!

N-am să încetez niciodată să-i creez lui David o stare de bine, știu că sufletul lui are nevoie de înțelegere și acceptare. Știu că poate suna ciudat pentru alții că tot ce am de făcut într-o zi este să plec cu David, să lăsam mașina în parcare la Cora și să sărim dintr-un mijloc de transport într-altul, dar nu-mi mai pasă de mult de ce spun cei din jur.

Îmi pasă de David, îmi pasă de mintea lui, de sentimelele lui, de modalitatea lui diferită de a cunoaște și înțelege lumea în care trăiește și, dacă o face mai bine de la geamul unui tramvai, de ce ar fi o problemă pentru cineva? La braț cu autismul este un mod minunat de a trăi, dacă renunți la tot ce credeai că e normal înainte și înveți să te bucuri de tot ce-i diferit alături de copilul tău!

  • Dacă îți place cum scrie Georgiana și te interesează povestea autismului lui David, citește și episoadele anterioare: AICI
  • Mai multe despre viața de zi cu zi a Georgianei găsești pe pagina de Facebookunde marchează toate micile și marile realizări ale lui David. 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa