Terapia ABA în tratarea autismului

Terapia ABA este cea mai eficientă metodă terapeutică pentru copiii cu autism, dar şi alte dizabilităţi.

După mai bine de 50 de ani de când a fost experimentată în laboratoarele UCLA de către profesorul Ole Ivar Lovaas, analiza comportamentală aplicată ( Applied Behaviour Analysis –  terapia ABA) rămâne cea mai eficientă metodă terapeutică pentru copiii cu autism, dar şi alte dizabilităţi.

Istoric

Pentru a surprinde complexitatea acestei forme de terapie este necesar să înţelegem câte ceva din evoluţia psihologiei din prima jumătate de secol XX. Astfel, la început de secol trecut, psihologia era dominată de studiul proceselor mentale şi de introspecţie; era aplicată metoda observaţiei directe în ceea ce priveşte emoţiile şi sentimentele subiecţilor.

Dar în 1913, Watson îşi dă seamă că e nevoie de mai mult decât de simpla observaţie a comportamentului cuiva şi că, mai degrabă, comportamentul se produce ca reacţie la stimulii din mediu. Avem de-a face cu modelul stimul-răspuns.

Studiul lui B. F. Skinner din 1938, “The Behavior of Organisms” – “Comportamentul organismelor“, a venit cu noutăţi şi a pus la punct “analiza experimentală a comportamentului” care astăzi este cunoscută sub numele de “analiză comportamentală”.

Skinner şi-a dat seama că schema stimul-răspuns nu e suficientă ca să explice comportamentul şi a înlocuit acest model cu unul mai descriptiv ce analiza relaţia între variabile dependente şi independente adică antecedent-comportament-consecinţă sau mai simplu stimul-răspuns-stimul. În felul acesta, comportamentul putea fi controlat prin identificarea şi folosirea acestei scheme, consecinţa putând influenţa comportamentul întărindu-l şi repetându-l.

În studiul său din 1953, “Science and Human Behavior”-“Ştiinţa şi comportamentul uman”, Skinner a propus ca tehnica analizei comportamentale să fie folosită  şi extinsă la oameni pentru a fi folosită în educaţie şi rezolvarea unor probleme de sănătate.

Studiul lui Fuller (1949)  “Operant conditioning of a vegetative human organism”- “Condiţia operantă a unui organism uman vegetativ” este un prim pas şi un mare succes. Folosind întărirea pozitivă, adică soluţie de apă cu zahăr ca o recompensă/consecinţă a unei acţiuni, Fuller a reuşit să înveţe un tânăr de 18 ani cu retard sever să ridice mâna. Se considera până atunci că persoanele cu dizabilităţi intelectuale sunt incapabile să înveţe.

Condiţionarea operantă devine acum importantă, adică consecinţa care influenţează comportamentul în viitor. ABA se bazează pe asta,  pe întărirea pozitivă a comportamentului, acesta mobilizează motivaţia individului şi devine baza învăţării. Pe asta a mizat şi Lovaas.

Modelul Ole Ivar Lovaas şi aplicarea lui în autism

Abia la finalul anilor ’50 începe istoria propriu-zisă a analizei comportamentale aplicate (ABA). Profesorul Lovaas este primul care începe să lucreze experimental cu copii cu autism în laboratoarele UCLA în anii ‘60.

Ca terapie de învăţare, ABA implică destructurarea tuturor cunoştinţelor până la cele mai mici detalii, recompensarea pozitivă a comportamentelor dorite şi întărirea lor, apoi generalizarea comportamentelor învăţate prin intervenţie intensivă de 30-40 de ore pe săptămână.

Programul a fost structurat pe trei ani: primul urmărea reducerea auto-stimulărilor, iniţierea învăţării prin imitaţie şi a jocului adecvat, precum şi participarea familiei prin adoptarea acestor principii terapeutice. Abia în al doilea an, accentul se pune pe achiziţionarea limbajului expresiv, a vorbirii şi a deprinderilor sociale de bază prin expunerea la diverse situaţii sociale. Al treilea an era menit să ajute copilul să interpreteze emoţii, să-l asiste în achiziţionarea deprinderilor necesare la şcoală.

Instrumentul de bază al sesiunilor de terapie ABA este promptarea prin limbaj sau gesturi: terapeutul stă aşezat în faţa copilului şi dă comezi scurte: “pune”, “ fă”,  “arată”. De cele mai multe ori, un alt terapeut stă în spatele copilului, el este “umbra” (shadow) care promptează fizic copilul conducându-i mâinile aşa cum cere situaţia.

În ziua de astăzi se foloseşte întărirea pozitivă adică recompensa constând de obicei într-o gustare dulce care îi face plăcere copilului, dar metoda lui Lovaas recompensa negativ lipsa de cooperare prin pedeapsă. În ceea ce priveşte mediul de terapie, acesta trebuia sa fie liniştit fără stimuli auditivi sau vizuali.

Avantajele ABA

 S-au observat din primii ani din intervenţie:

  • Cu cât intervenția e mai precoce, la o vârstă mai mică, cu atât dă rezultate mai bune;
  • Cu cât numărul de ore de terapie 1:1 ( copil-terapeut) e mai mare, cu atât rezultatele sunt mai consistente;
  • Cu cât durata terapiei e mai mare, cu atât şansele de recuperare a vârstei cognitive şi emoţionale adecvate sunt mai mari;
  • Cu cât părinţii sunt mai implicaţi in procesul de terapie aplicând aceleaşi principii, cu atât copiii au şanse mai mari  de recuperare.

Dar au fost necesari 30 de ani de aplicare pentru ca această terapie să-şi dovedească rezultatele, iar din anii ‘90 este folosită pe scară largă atât în SUA, cât şi în restul lumii.

Jumătate dintre copiii trataţi de Lovaas prin ABA au putut fi şcolarizaţi în instituţii de învăţământ de masă, faţă de cele două grupuri de control care nu au primit ABA şi nu s-au putut integra în învăţământul clasic.

Experienţa personală

Disperarea unui părinte român de copil diagnosticat cu autism vine din lipsa resurselor materiale şi a lipsei de sprijin pentru integrarea acestuia  în sistemul educaţional de masă. Terapia comportamentală aplicată este peste tot în lume extrem de scumpă, iar statul român nu decontează o asemenea intervenţie.

Să lucrezi în privat cu terapeuţi acreditaţi de forurile internaţionale, de către BCBA ( “Board Certification Behavior Analyst”) este pentru cei mai mulţi părinţi doar un vis în condiţiile în care statul român nici măcar nu recunoaşte aceste certificări.

Totuşi, organizaţiile neguvernamentale din domeniu fac mari eforturi ca să formeze şi să certifice specialişti prin BCBA şi să ofere cât mai multe ore de terapie gratuită, mai ales celor cu venituri mici şi foarte mici, atrăgând finanţări mai ales din sfera privată. Dar eforturile lor nu pot acoperi nevoia reală, sunt prea mulţi copii cu autism, iar resursele financiare limitate.

Acum șase ani nu ne-am permis terapie ABA pentru copilul nostru. Am optat pentru o gradiniţă specială privată unde oamenii aplicau principiile ABA în tipul de intervenţii pe care îl foloseau. Era un mix de ABA cu terapie prin joacă, kinetoterapie, stimularea vorbirii, meloterapie. La noi a funcţionat; deşi primul an a părut foarte lung, am văzut mari progrese: renunţarea la scutec, începutul articulării de cuvinte monosilabice şi arătatul cu degetul (pointing).

I-ar fi folosit copilului meu mai multă terapie ABA ? Probabil ! Poate acum am fi avut performanţe şi mai bune, însă acestea au fost posibilităţile noastre ca familie.

Nu uitaţi, părinţii rămân una dintre cele mai importante resurse pentru un copil cu autism. Şi noi putem învăţa, ne putem informa, ne putem juca cu ei folosind principiile ABA. Uneori suntem obligaţi să devenim părinţi terapeuţi.

Nu uita să ne dai like pe Facebook pentru a fi la curent cu toate articolele noastre!

 

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()