Viaţa cu autism. Ep. 214. „Am tot ce e mai bun pentru ca eşti soţul meu, pentru că îi creşti pe cei trei copii ai noştri şi înfrunţi autismul lor de dimineaţa până seara”

Iubitul meu Gyuri,

Mi-e dor de viaţa pe care ar fi trebuit să o avem, mi-e dor de lucrurile pe care ştiu că le meritam amândoi. Mi-e dor de ceea ce ar fi putut să fie…

Probabil lucrurile la care mă gândesc eu, nu le vom avea niciodată. Este adevărat că momentele pe care le-am împărtăşit şi i-ar fi dus pe mulţi în pragul sinuciderii, ne-au unit şi mai tare. Nu doar dragostea mea pentru tine a crescut în toţi anii ăştia, ci şi respectul pentru curajul tău. Nu mi-ai arătat niciodată cât de frică îţi este pentru viitorul copiilor noştri şi ştiu că îţi este frică.

Dar ai darul acesta de a merge înainte cu tot curajul şi de a mă trage şi pe mine după tine, chiar şi în momentele cele mai grele care mi-au întunecat mintea şi sufletul.

Şi nu ai renunţat la copii şi nici la mine! După atâtea încercări, după 12 ani grei, după trei diagnostice de autism, eşti tot aici răbdator şi puternic, încurajându-mă să nu renunţ, făcându-mă să ma simt deşteaptă, frumoasă şi demnă de tot ce e mai bun.

Ce-aş putea cere mai mult? Nimic din ce n-ai cere şi tu, sănătate pentru copiii noştri.

Dar am tot ce e mai bun pentru ca eşti al meu, pentru că eşti soţul meu, pentru că mă înveleşti de noapte bună când nu mai pot respira de oboseală, pentru că mă aştepţi cu mâncare caldă, pentru că în aproape 12 ani mi-ai făcut zilnic cea mai bună cafea, pentru că speli geamurile şi faci curat când şi cum poţi.

Nu voi uita niciodată că ai îngrijit-o pe buni, deși uneori ne scotea din minţi Alzheimerul ce a pus stăpânire pe ea. Îi creşti pe cei trei copii ai noştri şi înfrunţi autismul lor de dimineaţa până seara. Eu nu am tăria necesară, uneori plâng pe drum seara în întuneric în drum spre casă. Mă liniştesc înainte să întru în casă, ştiind că tu eşti acolo şi că nu sunt singură pe drumul ăsta.

David, mândria familiei Neciu, alături de tatăl lui

Iartă-mă că sunt uneori incapabilă să mă adun şi să-ţi spun cât de mult te iubesc. Aş vrea să-ţi fi putut oferi mai mult, mai multă linişte. Dar nu pot, pentru că nu sunt eu o fire liniştită. Nu pot pentru că frustrarea de a fi astfel încercată îmi întunecă mintea. Nu pot să fiu blândă şi bună pentru că îmi vine sa urlu uneori ştiind că puii mei suferă.

Ai dreptate, m-am refugiat în muncă, în acest moment numai aşa simt ca pot rezista. Iţi mulţumesc că mi-ai dat şansa asta să ma bucur de roadele muncii mele.

În lumea pe care o visez eu, am fi avut altfel de viaţă. Oare când a fost ultima data când ne-am plimbat de mână  amândoi fără a avea altă preocupare decât de a fi atent unul la celălalt? Cred că se fac 8 ani de când am fost la o cafea împreună, iar David era la terapie şi eu mă învoisem vreo două ceasuri de la serviciu.

În lumea la care visez eu, mergem împreună la film sau mă duci din nou sus pe Feleac la ceas de seară să vedem Clujul plin de lumini. În lumea aceea avem trei copii tipici şi ne plângem ca toţi laşii ce greu e să creşti copii.

Îmi pare rău că ai renunţat la munca ta, ai fi ajuns departe cu calităţile tale, aşa nu-mi rămâne decât să te fac mândru de mine. Deşi simt că esti deja…Şi mai cred că ceea ce faci tu e mult mai important. Ne creşti copiii. Nu există ceva mai presus de asta. “You exceed expectations” ca să mă exprim într-un limbaj corporatist.

Gyuri Neciu și Ilinca, mezina familiei

Nu m-am gândit la ce ne aşteaptă când te-am cunoscut, la aşa vremuri grele. Dar am ştiut că eşti deosebit pe când mă ascultai la telefon si îmi răbdai suferinţa pentru că altcineva îmi frânsese inima, am ştiut atunci că cineva care se pune în plan secund pentru celălalt din prima clipa este capabil de mari sacrificii şi că merită să-mi fie iubit, prietenul cel mai bun şi tatăl copiilor mei.

Nu m-am înşelat. După atâţia ani pot spune asta, nu m-am înşelat şi cred că tu eşti singurul lucru care mi s-a dat de Sus fără să fi trebuit să lupt. Ai venit în viaţa mea după ce toată inocenţa îmi fusese trădată şi înşelată, aşa încât mă întrebam dacă mai există dragoste curată şi adevărată pe pământ, dacă mai există oameni care înţeleg să-şi construiască fericirea pe alt fundament decât nefericirea celorlalţi.

Gyuri si George, pe cand era bebelus
Gyuri si George, pe când era doar un bebeluș

Tu ai ştiut să faci asta, împreună am făcut asta şi trei copii pentru care trăim în altă lume decât cea pe care mi-o imaginez eu.

Dar dincolo de toate suferinţele şi slăbiciunile mele, te iubesc şi sunt aici lângă tine, mă lupt cu mine şi cu lumea ca să pot mai mult pentru mine şi pentru voi. Cu gândul la tine şi la ei, copiii noştri, plec de acasă şi pentru voi mă întorc mereu acasă.

Toată dragostea de care sunt capabilă e pentru tine şi pentru voi…

Cu drag,

Mami

 

Intră în conversație