Viaţa cu autism. Ep. 224. „Am aflat pe pielea copiilor mei că recompensele nu sunt bune nici pentru copiii cu dizabilități”

Viata cu autism, de Marina Neciu

Conferinţa lui Alfie Kohn de la Cluj a avut un succes fantastic. Am stat acolo, aproape de primul rând şi am luat notiţe cu mare interes. Stiam că Alfie nu e specializat pe domeniul copiilor cu dizabilitaţi, dar mai ştiam deja, din propria mea experienţă, că ceea ce se întâmplă aici la noi în România în privinţa terapiei, nu este deloc normal.

Poate aţi auzit deja din articolele noastre de la “Totul despre mame” şi din cartea “Pedepsiţi prin recompense” a lui Alfie Kohn că nici pedepsele nu sunt bune şi nici recompensele.

De ce?

Pentru că în cele din urmă, copiii îşi pierd interesul, iar procesul de învăţare nu este unul natural. Iar Alfie Kohn crede că orice site de parenting, carte sau studio care conţine de prea mult cuvântul comportament, e unul prost.

Marina Neciu, la Cluj, în dialog cu Alfie Kohn
Marina Neciu, la Cluj, în dialog cu Alfie Kohn

Fiţi sceptici în legătură cu orice terapie şi teorie

Nici pentru copiii cu dizabilităţi recompensele nu sunt bune. Toate programele de recuperare gândite pe baza recompensei au fost testate pe animale, pe termen lung ele sunt dăunătoare. Nu pot decât să fiu de acord gândindu-mă la David ori la George la care terapia comportamentală aplicată nu a funcţionat. Păcat că a trebuit să aflu asta pe pielea copiilor mei.

Îmi pare bine că am avut curajul să adresez o întrebare la final. Întrebarea nu e aşa de importantă ca răspunsul: ”Mulţi copii autişti ajunşi acum adulţi povestesc ce experienţă groaznică a fost terapia ABA. ABA e menită să stingă comportamentele ce sunt deranjante pentru cei din jur“ şi că lui, personal, i se pare groaznic că scopul terapiei este obedienţa.

Sfatul lui pentru părinții ca mine este: „Fiţi sceptici în legătură cu orice teorie sau terapie”

Marina Neciu, la Cluj, în dialog cu Alfie Kohn
Marina Neciu, la Cluj, în dialog cu Alfie Kohn

Asta fac eu de 8 ani, prima data cu David am zis că cine ştie poate terapeuţii nu erau prea pricepuţi, a doua oară cu George, la fel? Nu ştiu dacă vă puteţi imagina că în momentul în care m-am plaâs de faptul că terapia nu dă rezultatele pe care le aşteptam pentru George, mi s-a reproşat aşa fără menajamente că nu dă rezultate pentru că noi părinţii nu ne implicăm suficient.

Nu vă puteţi imagina tupeul pe care cei care trăiesc de pe urma parinţilor ca noi. Este incredibil.

Nu spun că ABA nu şi-a dovedit în multe cazuri eficienţa, dar nu e panaceu pentru autism aşa cum mulţi proclamă că fără ABA nu faci nimic constructive cu un copil autist.

Stiţi câte terapii “miraculoase” circulă de la alimentaţie fără gluten, de fel de fel e transplanturi, produse minune detox etc etc E plin internetul de “vindecari” de autism. Măi să fie, păi de ce nu arată public şi nu apar copiii aceia vindecaţi prin terapiile astea grozave?

Peste 500 de părinți și cadre didactice au participat la conferița lui Alfie Kohn de la Cluj
Peste 500 de părinți și cadre didactice au participat la conferița lui Alfie Kohn de la Cluj

Sau medicaţia. Lui David i-a fost prescrisă medicaţie anticonvulsivantă şi ni s-a recomadat sedarea cu haloperidol că “altfel nu faceţi om din el”.

Tocmai de aceea, fiţi selectivi, aşa cum spune Alfie.

Nu mă adresez doar părinţilor de copii cu autism, ci părinţilor în general, aveţi grijă ce alegeri faceţi pentru copiii voştri, ce cursuri alegeţi cu cine. Cine sunt care se numesc “experţi” de tot felul”? Nu cumva cursul de engleză, înot , pictură traumatizează copilul. Nu cumva e prea mult? Nu cumva e prea obositor ? Nu cumva “îi convingem” cu recompense că şi copilul lui x şi y merge, că uite ce frumos pictează, desenează cutare? Nu cumva pentru proprpiul nostru orgoliu ne împingem copiii de la spate ca să se remarce în diverse domenii? Suntem mereu siguri că ai noştri copii îşi doresc după lungi ore de teme şi de şcoală alte activităţi obositoare?

Ceea ce constat şi acum la David este că nu îl motivează recompensa şi nici pedeapsa. Motivaţia când există e strict legată de plăcerea lui de a învăţa. Cel mai bine merge cooperarea, mai ales la vârsta aceasta. Când e vorba de un copil ca el, e esenţial să poţi colabora.

(va urma)

Povestea Marinei Neciu a și celor trei copii cu autism ai ei, o găsiți aici: 

iar toate episoadele serialului Viața cu autism, scris de Marina Neciu, le găsiți AICI

 

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa