-Mama, hai să-ţi arăt ceva să te bucuri, îmi zise David pe la 8 seara în timp ce căuta înfrigurat în ghiozdan.
-Ce? l-am întrebat mirată, cu un ochi la tigaia în care care puiul pe care îl pregăteam pentru cină era deja auriu.
-Of, nu, e la Dna de engleză, testul meu, îmi zice dezamăgit.
Dar i se luminează imediat faţa şi îmi spune:
-Stii câte puncte am luat la test la engleză?
-Nu, câte, îl întreb în timp ce amestecam şi în pilaf.
-89 de puncte, îmi zice mândru. Tu ştii ce înseamnă asta?
Nu aşteaptă să îi răspund şi îmi spune:
-Înseamnă FB cu minus.
La matematică a luat un B zilele trecute. La teme colaborează acum mai mult cu tatăl lui. Eu ma ocup în weekend de David. Dar pe taică-su îl mai amână cu tema, în plus acum e perioada de zăpăceală totală, uneori uită să-şi noteze câte-o temă.
-M-a iertat doamna de data asta, îmi zice cu seriozitate.
Îi reamintesc ce important este să fie atent. Mda, s-a dus taica-su la scoala, la secretariat să predea niste acte, degeaba s-a dus, ar fi trebuit date domnei învăţătoare, David nu ne-a spus.
Copil cu autism la şcoală
Într-o zi s-a dus taică-su să-l aştepte la şcoală la 12, iar el avea ore până la 13 îmi spusese el cu o seară înainte ce pune în ghiozdan, dar n-am numarat câte şi ce manuale ia cu el. Mare greseală, după cum s-a dovedit.
Tot insomniac a ramas, adică adoarme după ora 23, până dimineaţa, nu acumulează mai mult de 8 ore de somn. E tare puţin.
În seara asta când am ajuns acasă, m-am oprit afară. David mă auzise, până am intrat era cu cartea cu Jim Năsturel în bucătărie. Era una din sarcinile ce i le-am dat pe astăzi, să citească măcar două capitole până vin. Evident că s-a apucat când a auzit că am intrat în curte.
Eu m-am schimbat şi am început să gătesc în timp ce el citea. Apoi l-am certat că şi-a aruncat aiurea hainele de şcoală. Încerc să introduc sarcina împăturitului de haine. Dar uită, pentru că el se dezbracă ţopăind la amiază. Cred că trebuie să procedez altfel, să-l stresez pe tatăl lui şi poate dacă-i reaminteşte el….
David mai are nevoie încă e ajutor, dar a progresat mult, de exemplu acum îşi face singur ghiozdanul. Da, s-a mai întâmplat să-şi uite penarul acasă, dar asta îl poate responsabiliza. Cred că trebuie să facă unele greşeli ca să vadă care sunt consecinţele.
Îmi pare că povesteşte mai mult despre şcoală decât o făcea până acum.
Seara îi pregătesc eu hainele, încă nu îndrăznesc să-l las zilnic să facă dezordine în dulap în timp ce caută după haine. Mai are vreme, sper să le facă şi pe astea.
Marea surpriză este faptul că David învaţă acum poezii, acum câtiva ani era imposibil. Acum are curaj, învaţă poeziile şi nu mai e descurajat când aude că are aşa ceva de memorat. Se pare că şi-a perfecţionat mult memoria.
Acum e răcit, asta e răceala de “bun venit şcoală” când vremea se răceşte brusc şi poate îi e prea cald în clasă, aleargă prea mult prin pauze. Mi s-a părut că are febră şi i-am spus că va sta acasă. Mare greşeală, s-a dovedit a nu avea febră şi a fi doar puţin pleoştit şi mucos.
-Mama, ai sunat-o pe doamna?
-Nu, David, de ce? Si aşa târziu?
-Să-i spui că nu mă duc mâine, zise el.
-Nu e frumos să deranjezi oamenii aşa de târziu, îi zic.
-Stii ce trebuie să faci? mă întrebă cu un aer înţelept. Îi spui:” mă scuzaţi de deranj, dar trebuie să vă spun că David nu va veni mâine pentru că a avut mare febră”.
(va urma)
