Viaţa cu autism. Episodul 203. „Nu banii fac o familia bună, ci oamenii care o formează”

David a fost din nou distrat, anul acesta şcolar.

Începutul lui de an școlar a fost marcat de uituceală. Iar uita să noteze teme, făcea mai multe teme decât le dădea doamna, se pedepsea singur. Mai întrebam în stânga, în dreapta pe la colegi, dar e timpul să mai suporte și din consecințe.

Iar dacă îi spun să nu facă tot ce crede el că are de scris la teme, refuză, spune că n-ar vrea să se supere doamna pe el. Tine foarte mult la doamna, nu ştiu sincer cum se va putea despărţi el de doamna, iar doamna de el şi de colegii lui.

Nu puteam spera la un dascăl mai bun ca doamna Invăţătoare Laura Cristea. E genul care ştie să impună şi respect doar din privire, dar şi care ştie să râdă cu copiii ei. Iar asta se vede din reacţia lor, toţi o iubesc.

David nu e un elev de 10, aş spune că e un elev de mijloc aşa, care învaţă mai degraba la ştiinţe decât la matematică. De citit citeşte uneori din propriul avânt, alteori pus de noi. Sper ca în timp să descopere la ce se pricepe mai mult şi ce i-ar plăcea să facă în viaţă. Pentru că noi ştim că fiecare are propriile sale talente, că nu trebuie să fii de 10 ca să ai o viaţă bună, ca să poţi studia sau învăţa o meserie.

Eu ştiu cel mai bine, fost copil premiant – numai cu premiul 1 la liceu-că asta nu garantează o viaţă fericită sau ocolită de necazuri. Nu cred că valoarea unui om  înseamnă notele lui, premiile pe care le-a luat etc. Cred că mai degrabă cinstea, sinceritatea şi consecvenţa în acţiuni şi toleranţa de care dă sau nu dovadă cineva spun totul despre o persoană.

Un copil trebuie educat să facă alegeri bune

Cred că un copil trebuie mai degrabă educat să facă alegeri bune, să aibă o etică a muncii încă din copilărie (să nu copieze, să nu trişeze). Cred că trebuie învăţat să fie cinstit, iar asta numai din exemplul părinţilor poate învăţa. De cele mai multe ori copiii sunt oglinda noastră. Trebuie să fim atenţi la cum ne purtăm cu ceilalţi, copilul ne va copia comportamentul.

Mă bazez pe asta. Altceva nu am ce să îi las după ce nu vom mai fi. M-aş bucura să pot trăi îndeajuns să îmi pot plăti căsuţa la banca. M-aş bucura să îl văd mare pe el şi pe fraţii lui. M-aş bucura să pot ieşi la pensie de bătrâneţe şi nu de boală. M-aş bucura să le pot fi ajutor şi nu povară. M-aş bucura să am viaţă lungă alături de ei.

Dar mare parte din acestea nu ţin de mine, aşa că profit acum de fiece clipă să vorbesc cu David, să sădim în el lucruri pe care nu le va uita. Nu va uita cum tata s-a ocupat de ei şi va ştii că da, e firesc ca taţii să-şi crească copiii. Nu va uita că mama, da, mama poate întreţine o familie. Va ştii că totul se obţine prin muncă, că viaţa este grea, dar că trebuie asumată şi cu bune şi cu rele. Trebuie să facem din David un bărbat puternic. Trebuie ca David să poate spune asumat şi cu mândrie: “da, vin dintr-o familie bună”, căci nu banii fac familia bună, ci oamenii care o formează.

Noi nu murim niciodată de fapt, continuăm să trăim în altă formă prin copiii noştri. Să avem grijă ce le transmitem…

(va urma)

 

 

Intră în conversație